Fereydoun Majlessi: Extremiștii nu i-au permis lui Rouhani să se țină de cuvânt

Interviu cu fostul diplomat iranian în Statele Unite înainte de Revoluția Islamică privind „cooperarea cuprinzătoare” dintre China și Iran, relațiile Iranului cu Occidentul, starea Orientului Mijlociu în perioada post-Trump și locul țărilor din Marea Neagră, precum România și Bulgaria, în politica externă a Iranului

Fereydoun Majlessi (sursă: IRNA)

Fereydoun Majlessi este un fost diplomat iranian care a lucrat la Washington și Bruxelles înaintea Republicii Islamice. A devenit ulterior manager și antreprenor, precum și scriitor și traducător. El este traducătorul lui Gore Vidal în persană (farsi). În prezent este jurnalist independent, editorialist şi expert în politică externă.

Baricada l-a invitat pe domnul Majlessi să comenteze politicile interne și externe ale Iranului, după ce Teheranul și-a dat acordul pentru „o cooperare cuprinzătoare” cu China, în timp ce Statele Unite s-au întâlnit cu Iranul și cu restul grupului de șase (Marea Britanie, Franța, Germania, Rusia și China) la Viena pentru a discuta despre o posibilă renaștere a acordului nuclear din 2015.

Domnule Majlessi, Iranul tocmai a semnat o foaie de parcurs de 25 de ani pentru „cooperare cuprinzătoare” cu China. Unii oameni spun că documentul este un acord pentru ca Iranul să devină o țară subordonată Chinei. Alții o consideră „cea mai mare victorie politică și diplomatică asupra hegemoniei americane”. Ce părere aveți despre acest acord? Și care sunt motivele încheierii sale?

În ceea ce privește semnarea foii de parcurs pe termen lung pentru „cooperare cuprinzătoare cu China”, în opinia mea, nu este nici un document care va transforma Iranul într-un stat subordonat Chinei și nici nu este o mare victorie politică și diplomatică asupra hegemoniei americane!

Mai presus de toate, Iranul nu este o țară mică, slabă și săracă, care poate deveni client oricui. Iranul este una dintre cele mai importante țări din lume. Are realizări științifice, industriale, economice și culturale semnificative. Nu are nevoie de ajutorul și experiența altcuiva. El nu se află sub presiune pentru a fi constrâns să devină client sau parte dependentă prin vreo forță.

Cred că, din păcate, Iranul suferă de unele ambiții politice, aventuri și interferențe în afacerile sale interne care sunt incompatibile cu interesele naționale. Aceste intervenții au condus la sancțiuni economice și financiare asupra țării. Au îngreunat comerțul internațional al țării și relațiile internaționale. În aceste condiții, China continuă să tranzacționeze cu Iranul, cumpărând petrol și vânzând Iranului bunurile de care are nevoie pe bază de barter. Nu este neobișnuit ca Iranul să caute relații suplimentare cu China în condiții mai bune.

Problema noastră este următoarea: de ce ar trebui Iranul să se supună unor astfel de sancțiuni încât să nu mai existe oportunități de cumpărare și vânzare, de ce nu poate ajunge pe piețe mai sigure. Foaia de parcurs nu este un contract obligatoriu din punct de vedere juridic. Aplicarea sa depinde de bunăvoința ambelor părți de a continua și a o utiliza astfel încât părțile să fie satisfăcute. Și dacă nu sunt mulțumiți, este posibil să nu-l aplice!

În plus, nu văd amenințări din partea hegemoniei americane! Acest slogan pare fabricat pentru uz intern! Opoziția Republicii Islamice față de Statele Unite se datorează sprijinului american pentru agresiunea israeliană împotriva palestinienilor. Din punct de vedere american, se datorează lozincilor extremiste iraniene împotriva existenței Israelului!

În ce este diferit interesul Iranului față de Rusia, cu care de asemenea are relații strategice, de cel al Chinei?

Nu știu vreun acord strategic între Iran și Rusia, așa că nu mă voi pronunța asupra unor chestiuni pe care nu le cunosc. Nici măcar nu propun ca un astfel de acord strategic să fie aprobat între două forțe inegale! Cu toate acestea, cred că Iranul și marele său vecin Rusia au cele mai bune relații politice și economice.

Problema este că China cumpără, printre altele, petrol și produse petrochimice iraniene. În schimb, Beijingul oferă Iranului credit pentru a cumpăra bunurile și serviciile de care are nevoie. Cu toate acestea, Rusia nu cumpără petrol iranian sau produse petrochimice. Cei doi vecini încă nu cunosc suficient piețele și potențialul celeilalte țări. În plus, porturile de pe ambele părți ale Mării Caspice nu sunt probabil bine echipate pentru transporturi mai mari. Produsele petrochimice iraniene pot avea o piață bună în Rusia și pot oferi împrumuturi în schimb, astfel încât să fie utilizate pentru a cumpăra produse industriale rusești.

Iranul și Statele Unite iau în considerare reluarea acordului nuclear, deși acest proces mult așteptat progresează lent. Ce face aceste țări să caute relații diplomatice reciproc avantajoase în acest moment? Cu privire la ce probleme și în ce limite pot coopera Statele Unite și Iranul?

Statele Unite sunt cea mai mare putere economică și industrială din lume. De aceea, China este clientul numărul unu al Statelor Unite. Pentru mine, opoziția dintre Statele Unite şi Iran este inutilă. Provoacă daune Iranului.

Cred că Iranul poate accepta că drepturile legale ale palestinienilor vor fi garantate în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, iar compensațiile vor fi plătite. În schimb, Iranul ar putea avea acces la portul sirian al Mediteranei prin Irak, iar regiunea ar putea începe să trăiască în pace și prosperitate după o lungă perioadă de distrugere. Statele Unite pot participa împreună cu alte țări și pot avea o pondere semnificativă în reconstrucția ruinelor!

Administrația Biden a anunțat că drepturile omului și protecția acestora vor fi printre pilonii politicii lor externe. Același lucru este valabil în general și pentru UE. Care va fi impactul elementului drepturilor omului din relațiile internaționale asupra politicii externe și interne a Iranului în următorii patru ani? În ce măsură Europa continuă să fie un partener dorit și de încredere al Iranului după era Trump?

Este bine că Statele Unite și Europa indică întotdeauna importanța drepturilor omului pentru alte țări, care le conferă o importanță mai mică datorită caracteristicilor lor istorice și religioase. De asemenea, este bine că alte țări amintesc Statelor Unite și Europei de propriile lor neajunsuri, cum ar fi perioada penibilă a președintelui Trump. Ele amintesc, de asemenea, de duble standarde în trecut și prezent. Sper că aceste observații vor fi eficiente pentru ambele părți, astfel încât acestea să se gândească la critici și să își corecteze atitudinea, în ciuda negării faptului că greșesc.

Hassan Rouhani a venit la putere cu promisiunea de a vindeca rănile diviziunilor din societatea iraniană de pe vremea lui Mahmoud Ahmadinejad. Rouhani este asociat cu moderația în politica iraniană. El a fost ales cu promisiunea de a reintegra Iranul în economia internațională, dar de-a lungul timpului Iranul nu și-a mai revenit și a rămas sub sancțiuni. Administrația Rouhani a suferit recent numeroase atacuri în Iran. Cum apreciați această administrație și ministrul de externe Javad Zarif, care vor conduce doar până în vara anului 2021? La ce au avut dreptate și la ce au greșit? Și care va fi profilul politic al următorului președinte iranian?

Victoria semnificativă a lui Rouhani la alegerile din 2013 și 2017 arată că majoritatea iranienilor susțin politica moderată și preferă o prezență activă internațională și un schimb economic, mai degrabă decât izolarea și ura! Dar extremiștii, care sunt mai puternici, nu i-au permis să se țină de cuvânt. Dacă aș fi în locul lui, aș demisiona. Motivul pentru care oamenii îl atacă este dorința lor de a scăpa de propria răspundere pentru relele provocate de păcatele lor în Iran și în străinătate.

Cum au schimbat epoca Trump și acordurile abrahamice (prin care Israelul a încheiat un tratat de pace cu unele țări arabe) din Orientul Mijlociu punctul de vedere al Iranului? În ce măsură este tot ceea ce aduce beneficii Israelului în Orientul Mijlociu nefavorabil Iranului și invers – cât de mult ceea ce beneficiază Iranul este obligatoriu în detrimentul Israelului?

Acordurile abrahamice sunt decizii ale unor arabi pe care le iau pentru ei înșiși. Depinde de ei să decidă și să aleagă între război și sărăcie sau pace și dezvoltare. Desigur, ei favorizează Israelul, dar pot chiar beneficia Iranul, arătând că arabii își pot lua propriile decizii. Iar Iranul le va sprijini moral decizia!

Ați observat că Iranul este izolat în relațiile internaționale. Ce ar trebui să facă țara pentru a depăși această izolare? Și care este locul țărilor din sud-estul Europei, precum Bulgaria și România, în politica externă a Iranului?

Iranul este, de fapt, izolat de sancțiunile SUA, care i-au fost impuse pentru sloganurile sale islamiste împotriva Israelului! Principalul lucru pe care Iranul trebuie să îl facă este să evite asumarea responsabilității pentru faptul că conflictul arabo-israelian se transformă într-un conflict iraniano-israelian, în timp ce arabii se ascund și nu acordă atenție acestei probleme!

Cred că relațiile dintre Iran și țări precum România și Bulgaria depind de eliberarea Iranului de sancțiuni. Între Iran și țările Mării Negre, Iranul poate furniza oțel, metale, produse petrochimice, ciment, metanol, rășină, covoare și poate importa mașini, produse din lemn și alte bunuri. Țările Mării Negre pot fi un loc bun de recreere pentru iranienii care iubesc țările verzi!

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!

Vladimir Mitev

Jurnalist de știri și analize internaționale. A lucrat pentru revista săptămânală bulgară ”Tema” între 2008 și 2015. Fondatorul blogului bilingv româno-bulgar ”Podul prieteniei”. Articolele și traducerile lui au aparut în agenția BGNES, revistele ”A-specto”, ”Economie”, blogul ”Bulgaria Solidară”, și altele. A publicat şi în revistele românești Decât o Revista și Q Magazine, în revistele culturale Vatra şi Poesis, ca și pe site-ul românеsc de stânga Critic Atac. În prezent face doctorantură de literatură iraniană la Unversitatea din Sofia. Începând cu iunie 2020 dezvoltă în limba română, limba bulgară, limba engleză şi alte limbi blogul ”Podul persan al prieteniei”. Din vara anului 2021, el este co-gazda podcastului de relații internaționale "Discuţii transfrontaliere" în colaborare cu jurnalista poloneză Malgorzata Kulbaczewska-Figat.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *