Madagascar la răscruce de drumuri

Insula exotică este în ajunul alegerilor prezidențiale cu 36 de candidați. Baricada urmăreşte evenimentele direct prin intermediul reprezentanţilor speciali care participă în misiunea internațională de observare.

Acest articol a fost publicat pe 5 noiembrie 2018 pe secţia bugărească a site-ului Baricada.

Nu, adevăratul Madagascar nu are nimic de-a face cu animaţia americană inventată „Madagascar”.

Viața acestei insule – cea mai mare din Oceanul Indian – nu seamănă cu o vedere colorată veselă. Mizeria opăreşte privirea tuturor celor care aterizează în capitala Antananarivo după un zbor lung dinspre o parte mai bine dezvoltată a lumii. Oraşul de peste 2 milioane este împrăștiat pe dealurile care înconjoară lacul, canalele și câmpurile de orez. Centurile de sărăcie care îl înconjoară lasă pe alocuri un spațiu modest pentru arhitectura modernă și strălucitoare.

Indiferent de latitudinile tropicale, caldura nu este de nesuportat, deoarece Antananarivo este situat la 1300 de metri altitudine, în mijlocul unei vaste zone de munte, care acoperă cea mai mare parte a insulei.

Se spune că în acele părți ale coastei, acolo unde furtunosul Ocean Indian este relativ cel mai blând și a permis construirea unor staţiuni frecventate de turişti europeni, sărăcia nu ar fi atât de evidentă ca în capitală. Apropo, în Antananarivo, unele cartiere de asemenea sunt ca din altă lume. Uneori, numai drumul este cel care desparte priveliştile de contrast.

Bazinele de apă în care copiii se bălăcesc fără teamă, iar mamele lor spală rufe, par murdare şi majoritatea într-adevâr sunt pline de deșeuri menajere.

Dar, chiar și râurile din zona montană împădurită din afara orașului sunt maro – dar nu de la poluare, ci pentru că apele lor au un conținut ridicat de minerale și metale, cu care e bogat solul Madagascarului. Destul de multe apetituri trezește conţinutul încă slab exploatat al subsolului local – grafit, crom, mică, pietre semiprețioase, etc.

587 000 de kilometri pătrați de o unică structură geologică, floră și faună – acesta este Madagascarul. Un fragment din supercontinentul preistoric Gondwana. S-a rupt din Industan și s-a „dedat ” Africii, de care îl desparte numai strâmtoarea Mozambic.

Republica Madagascar în prezent este cea mai mare țară din lume, situată pe o singură insulă. Aici trăiesc 25 de milioane de oameni. Ei sunt descendenții coloniștilor antici veniţi de la insula Borneo, care sunt concentraţi în principal în partea centrală muntoasă a țării, și ai imigranților de pe coasta africană, cea mai mare parte de etnie bantu – aceştia sunt majoritatea de-a lungul coastei. Dar aici există încă câteva alte etnii amestecate – un total vreo 18. Pe strâzi se pot întâlni tipaje cu trăsături de origine asiatică exprimate puternic, precum şi altele – de origine africană.

Iar aspectul local predominant este o încrucişare plină de culoare și de efect între cele două origini.

Din păcate însă, trăsătura cea mai distinctivă a malgaşilor nu este altceva decât sărăcia – 80% din locuitorii insulei trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi.

Numai 40% dintre locuitorii capitalei au acces la electricitate. Iar în ansamblu pentru țară, situaţia este şi mai surprinzătoare – numai 15% din populație utilizează energie electrică.

În ciuda mizeriei, majoritatea malgaşilor sunt zâmbitori și prietenoși, le place să comunice zgomotos și vesel. Ei bine, unii nu vor pierde ocazia, dacă pot, să bage mâna în buzunarele vreunui turist distrat – şi nu din răutate, ci pentru puţină dreptate. Odată ce a venit tocmai în țara lor, înseamnă că are ce împărţi cu ei.

Malgaşii nu sunt prea indulgenţi nici cu guvernanţii lor, majoritatea dintre care în ultimele decenii nu au fost cine ştie cât de îngrijoraţi de bunastarea poporului şi au întrecut măsura cu propriile lor beneficii. Țara este cunoscută pentru instabilitatea politică cronică. Se întâmplă și lovituri de stat. Până în prezent rar un proces electoral a trecut fără că disputele să nu se reverse în ciocniri puternice între „echipele” diferiților candidați.

De aceea, atenția internațională specială se concentrează acum pe alegerile prezidențiale din țară programate pentru 7 noiembrie. În Antananarivo deja în plină desfășurare lucrează aproximativ 15 misiuni de observare, trimise de către diferite regiuni și organizații – inclusiv Uniunea Europeană, Uniunea Africană, multe ONG-uri, cum ar fi CIS-EMO (Comunitatea Statelor Independente – Organizația de monitorizare a alegerilor).

Din perspectiva orașului Sofia, Madagascarul și alegerile lui pot părea foarte îndepărtate. Dar nu sunt. De fapt, soarta fostei colonii franceze trecută şi printr-o perioadă lungă de „orientare socialistă“ și de prietenie cu fostele țări socialiste, trezeşteşi astăzi rivalități geopolitice serioase. Cine va guverna, va exista o stabilitate politică și garanții pentru investitorii străini cu interese în resurse și locația strategică a – acestea sunt întrebări care privesc factorii internaționali destul de influenţi.

Candidaturile lor pentru nominalizarea din 7 noiembrie au ridicat 36 de candidați – este un record chiar și pentru Madagascar, pentru că la alegerile precedente din anul 2013 concurenții erau „abia” 33. Și încă ceva interesant – la alegerile de acum 5 ani, era interzis să candideze foşti președinți. Acum, interdicția a fost ridicată, de aceea patru din cei 36 de pretendenţi actuali au stat deja în fotoliul prezidențial.

Printre ei este veteranul Didier Ratsiraka (născut în 1936), care, în anii ’70 și ’80 ai secolului trecut a introdus „orientarea socialistă“, dar şi mai târziu a rămas activ în politică, iar ultimul lui mandate s-a încheiat în anul 2001.

Candidat este și actualul preşedinte, Erie Radzaunarimampianina, ales în 2013. Concurează, de asemenea, şi Marc Ravalomanana și Andry Rajoelina, care deja au ocupat postul de şef de stat şi care au intrat de multe ori într-o confruntare ascuțită între ei.

Anume ultimii doi sunt consideraţi ca cei mai serioşi concurenţi şi rivali în aceste alegeri, deși, este menționat de multe ori şi actualul președinte Radzaunarimampianina. Iar Ratsiraka nu este perceput foarte serios, în principal pentru vârsta lui înaintată.

Toate aceste concluzii, însă, se bazează doar pe aprecieri şi comentarii subiective, și comentariile și nu se bazează pe nici un fel de sondaje, deoarece sondajele înainte de vot, și exiturile în timpul votului nu sunt premise de legislația locală. Sau, mai degrabă – legislația nu interzice punerea în aplicare a acestora, dar interzice publicarea rezultatelor lor înainte de încheierea votului.

În ciuda lipsei de date oficiale de sondaj, însă, corespondenții străini de aici de mult au identificat pe cei trei favoriţi – Rajoelina, Ravalomanana și Radzaunarimampianina. Și chiar a facilitat complet caracterizarea și diferențierea lor, generalizând că pentru postul prezidențial luptă „DJ-ul, lăptarul și contabilul.“ De fapt, într-adevăr tânărul și atrăgătorul Rajoelina şi-a început cariera ca DJ, deși astăzi cu mândrie străbate cerul de deasupra lui Antananarivo cu elicopterul său personal, ca unul dintre cei mai de succes antreprenori. La rândul său, Ravalomanana este cunoscut pentru fermele sale de vaci și întreprinderile pentru lactate. Iar, Radzaunarimampianina a absolvit contabilitatea în Canada și a fost ministru de finante în timpul preşedenţiei lui Rajoelina.

Iată şi încă câteva detalii importante despre istoria cursei actuale. Pentru Ravalomanana trebuie amintit că, în 2001, a concurat în alegerile de atunci cu Ratsiraka, și a declarat că a câștigat încă la primul tur, cu toate că rezultatele oficiale arătau necesitatea de un al doilea tur.

Înfierbântarea pasiunilor atunci a ajuns la grade atât de înalte, că Franța a intervenit și a avut loc o nouă numărare a voturilor care a dat dreptate lui Ravalomanana. Atunci, însă a sărit Ratsiraka care a refuzat să-l recunoască ca președinte. Dramele au continuat până în anul 2002, când francezii l-au luat pe Ratsiraka în exil la Paris, și Ravalomanana totuşi s-a aşezat pe scaunul prezidențial.

În timp ce se afla în vârful statului este, el a devenit şi … socru bulgar. În 2004, Ravalomanana și soția sa au sosit la Burgas pentru a sărbători nunta fiului lor, Jossoa cu o fată din Burgas, Ghergana Gheorgieva. Tinerii au studiat împreună în Germania și s-au îndrăgostit.

În ceea ce o privește mama-soacră a Gherganei – Lalao Ravalomanana, soția lui Marc Ravalomanana, din 2015 și până în prezent ea este primarul oraşului Antananarivo.

Cu toate acestea, președinția socrului bulgar nu s-a încheiat bine. După câteva răscoale intermediare, în 2009, el a fost înlăturat după o revolta în masă declanșată de decizia sa de a preda unei mari companii sud-coreeane jumătate din terenul agricol din Madagascar pentru o period de ’99 de ani pentru producerea de porumb și de ulei de palmier, plus angajamentul că producția în întregime să fie exportată în Coreea de Sud.

Protestele au fost conduse de Rajoelina, pe atunci în varsta de 34 de ani – primarul oraşului Antananarivo, campionul Madagascarului la karate și DJ popular. El a câștigat și sprijinul armatei, care de asemenea s-a ridicat împotriva lui Ravalomanana. Astfel, președintele de atunci a fost forțat să demisioneze și să emigreze în Africa de Sud. Rojoelina a preluat președinția, dar s-a confruntat cu probleme majore în recunoașterea internațională a guvernării sale. La rândul său, de asemenea, a trecut şi prin încercarea militarilor să-l dea jos de la putere.

Cu toate acestea, el depune eforturi să construiască un dialog politic în țară, să structureze o comisie electorală independent, şi să organizeze alegeri prezidențiale în 2013 – aceleaşi la care a fost interzis să participe foști șefi de stat. Ele au fost câștigațe de fostul ministru de finanțe în echipa lui Rajoelina – Radzunarampampanina. Şi alegerea sa nu a fost lipsită de dispute și de tulburări de stradă, în timp ce în unul dintre cele mai grave incidente, o explozie a ucis un copil și rănit aproximativ 30 de persoane.

Guvernarea lui Radzaunarimampianina, de asemenea, nu a trecut fără nori – împotriva sa a fost făcută o încercare de punerea sub acuzare, care nu a fost aprobată de către Curtea Constituțională. Iar, atunci când în luna aprilie a acestui an președintele a decis să reformeze legea electorală împotriva lui a sărit opoziția, au început proteste în masă și în cele din urmă a fost forțat să accepte transferul de putere către un prim-ministru interimar, care pregăteşte de fapt și alegerile actuale.

Iată în ce împletitură complicată se află între ei cei trei favoriţi pentru votul din 7 noiembrie.

În ultimele zile, străzile din Antananarivo sunt pline de procesiuni zgomotoase de susținători ai diferiţilor candidaţi. Camioane cu difuzoare, steaguri și cântăreți tineri traversează orașul. Nu există nici o modalitate de a greşi fanii diferiţilor candidaţi, deoarece cu toţii sunt îmbrăcați în tricouri cu chipurile liderilor, împărţite cu generozitate de preferaţii lor, fiecare având o culoare proprie. Rajoelina – portocalie, Ravalomanana – albă, Radzunarampampina – albasră, etc.

Pe 7 noiembrie, aproximativ 10 milioane de alegători sunt așteptați să vină la cele 25.000 de secții care au fost anunțate ca vor fi deschise pentru vot.

Grija celor mii de observatori străini va fi să monitorizeze corectitudinea procesului, ceea ce nu este o sarcină ușoară într-o țară cu tradiții politice ca în Madagascar. Unele medii locale intenţionează pentru prima dată în istoria electorală a ţării să efectueze totuşi un exit poll. Comisia Electorală Națională Independentă (CENI) nu a emis nici o opinie pozitivă sau negativă cu privire la această chestiune.

În așteptarea zilei decisive a votului am avut în aceste zile și o vizită revigurantă în împărăția lemurianilor – un parc natural nu departe de capitala, în care ne-am bucurat de comunicarea apropiată cu animaluţele unice și deja trecute în „Cartea Roșie“, cu aspect de maimuțe, dar de fapt de origine felină. Uneori erau aproape ca oamenii …