Redefinirea anticorupţiei româneşti continuă, preşedintele român semnând decretul pentru revocarea şefei DNA
”Corupţia poate fi învinsă, nu o abandonaţi!”, acestea au fost ultimele cuvinte ale Laurei Kovesi din conferinţa de presă ce a urmat anunțului președintelui, ea declarând că începând de astăzi nu va mai conduce Direcţia Naţională Anticorupţie. Cu câteva ore mai devreme, preşedintele Klaus Iohannis, considerat un susţinator al lui Kovesi, a semnat decretul de revocare din funcţie a şefei DNA. Decizia preşedintelui a fost făcută la o lună după ce Curtea Constituţională a stipulat că omul de stat trebuie să ducă la îndeplinire cerinţa ministrului justiţiei, Tudorel Toader, şi să semneze ordinul de revocare al Laurei Kovesi. În februarie 2018, Toader a cerut revocarea procuroarei şef pe baza unui document cu 20 concluzii, printre care abordarea excesiv de autoritară la locul de muncă, implicarea în activitatea procurorilor subordonaţi, prioritizarea dosarelor pe baza influenţei lor mediatice etc. Fiindcă Iohannis întarzia cu decizia, social–democraţii de la putere intenționau să declanşează procedura de suspendare a președintelui. Conflictul între social-democraţi şi aliaţii lor liberali, pe de o parte, şi susţinatorii luptei anticorupţiei, între care preşedintele Iohannis şi Kovesi, pe de altă parte, domină peizajul politic din ultimul an şi jumătate.
În ultimă perioada prezenţa mediatică a Laurei Koveşi a scăzut semnificant. Ziarul ”Evenimentul Zilei”, apropiat de fostul preşedinte Traian Băsescu, a scris că în primele şase luni ale anului 2018 au avut loc achitări în cazul a 209 dosare de acuzare instrumentate de DNA. În opinia mediei respective, asta înseamnă că Kovesi şi subordonaţii ei lucrează cu acuzaţii fabricate.
Însă o privire atentă la contextul politic din România arată că încă din vara lui 2017 are loc o redefinire a luptei anticorupţiei. În iunie 2018, parlamentul a introdus schimbări în Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, schimbări criticate atât în țară, dar și de partenerii occidentali ai României, motivul fiind acela că acestea slăbesc independenţa justiţiei. Argumentul guvernanţilor este însă că ei corectează prevederi, unele care au fost declarate neconstituţionale chiar de Curtea Constituţională. De exemplu, există opinia că prevederile privind abuzul în serviciu, care au fost modificate, au fost folosite în trecut pentru ”a instrumentaliza” acuzaţii împotriva politicenilor sub dictatul aliatului atotputernic al DNA, respectiv serviciul român de informaţie.
Oponenţii redefinirii anticorupţiei cred că ea este un mijloc pentru modernizarea României şi pentru primenirea peisajului politic din ţară, care, la fel ca în alte ţări de la periferia UE, perpetuează ruşinea corupţiei şi clientelismului. Oponenţii anticorupţiei avertizează că ea duce la neutralizarea votului majorităţii, la ascensiunea tehnocraţiei, a instituţiilor şi figurilor publice care nu sunt alese prin vot public.
În timpul conferinţei de presa, Laura Kovesi a declarat că anticorupţia a fost aplicată egal pentru toţi – bogaţi şi săraci, indiferent de apartenenţa politică a cetățenilor. În opinia dumneaei, procedura prin care s-a ajuns la revocare pune serioase semne de întrebare: „Vă reamintesc că propunerea de revocare nu a întrunit condiţiile prevăzute de lege. CSM a dat aviz negativ. Am dovedit în faţa Secţiei pentru procurori a CSM că motivele invocate de ministrul Justiţiei în propunere sunt nereale (o parte din ele) sau neîntemeiate (o altă parte)„. Koveşi a adăugat că urmează să fie doar un procuror de rând.
Urmează speculaţii despre viitorul procurorului şi al DNA. Succesorul lui Kovesi va fi numit printr-o procedură care poate dura câteva luni de zile. Cât despre destinul anticorupţiei din România, probabil că tendinţa redefinirii ei, una apărută încă din 2017, va continua. Mulţi din România se întreabă dacă ţara merge pe drumul Poloniei şi Ungariei, pe așa-numitul drum al ”dictaturii majorităţii”. Vom vedea…
