Discuție cu istoricul și antropologul Valer Simion Cosma de la Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale
România a fost și este încă o țară rurală. Multă vreme am învățat la istorie despre țara noastră ca fiind “grânarul Europei”. Ceea ce s-a întâmplat însă în cei 30 de ani de neoliberalism a lăsat urme foarte adânci în peisajul rural românesc. Intelectualii noștri fac studii aprofundate despre colectivizare. Fără îndoială că e vital să studiem acest proces, dar când te uiți azi la satul românesc îți dai seama că avem și acum proprietăți comasate, doar că ele sunt în proprietatea unui afacerist. Țăranii români sunt azi cam în situația în care erau înainte reforma agrară făcută de regele Ferdinand I. Rămași fără terenuri, țăranii mai au doar brațele și spinarea la care se referă unii în termeni rasiști ca fiind “de fier”. Puși în situația de a nu-și putea valorifica roadele muncii lor, țăranii din România s-au văzut siliți să plece și pe timp de pandemie la muncă. Țara noastră și în special lumea satului e o sursă de materii prime – cereale de calitate – și forță de muncă. Cultivăm grâu, îl exportăm și apoi importăm paste. Nu suntem capabili în sistemul actual care funcționează doar pentru anumite elite europene să exportăm produse finite. Și atunci țăranii și în special femeile după 40 de ani îngroașă rândurile celor care acceptă condiții de muncă foarte proaste.
Poate că mereu țăranii și în special țărăncile din România, pentru că ele au avut mereu în zonele rurale conservatoare responsabilități în plus ținând de grija copiilor, gătit, spălat, s-au obișnuit cu ideea că trebuie să muncească într-un ritm draconic, de la cinci dimineața până la 12 noaptea. Or, asta este foarte lesne de exploatat, dat fiind că mulți dintre oamenii care pleacă la muncă în străinatate nu își cunosc drepturile.
În plus, țăranii sunt enciclopedii ambulante când vine vorba despre cultivarea plantelor și creșterea animalelor. Sunt în posesia unei cunoașteri însemnate și fac o muncă vitală ca să ne hrănească pe noi ceilalți și se pare că nu primesc tomai cea mai bună răsplată din partea noastră. La țară ajungi, chipurile, dacă te ratezi și nu poți face altceva. Asta e mentalitatea actuală.
Valer Simion Cosma, istoric și antropolog, fondator al Centrului pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale aduce în discuție într-un mod foarte viu și antrenant lucurile legate de viața la țară și mai ales de munca la țară în România zilelor noastre.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
