Documentația consistentă a Comisiei Parlamentare din Senat oferă motive serioase să credem acuzațiile îndreptate împotriva lui Bolsonaro
Cum putem clasifica atrocitățile comise de guvernul Jair Bolsonaro în timpul pandemiei, care au afectat major anumite segmente ale societății braziliene, în special popoarele indigene? De ce și cum a fost utilizată motivația de ordin juridic pentru a retrage acuzația de genocid comisă de președintele Jair Messias Bolsonaro și de subordonații săi împotriva populațiilor indigene în timpul pandemiei? Cum putem classifica aceste fapte fără a promova un consens național al tăcerii?
IPC, Comisia Parlamentară din Senatul Brazilian, a investigat crimele de care Bolsonaro a fost acuzat în timpul pandemiei si a lansat un raport în care cuvântul genocid apărea ca ipoteză. Ulterior comisia a decis să nu-l numească genocid, ci crimă împotriva umanității. Legislația braziliană include infractiunea de genocid, deoarece aceasta este definiția care a rezultat în urma a ceea ce s-a decis in plenul Curții Supreme, în 2006, în cazul genocidului Yanomami, masacrul de la Haximu comis de mineri.[1] In acest caz însă, dacă ar fi fost acuzat de genocid, președintele ar fi demis.
La finalul anchetelor comisiei parlamentare, Bolsonaro a fost acuzat de nouă crime. Decizia a fost considerată una politică. Documentația bogată atașată raportului comisiei senatoriale privind gestionarea crizei Covid conferă materialitate infracțiunii de genocid chiar și atunci când reporterii susțin că acuzația este exagerată pentru că „numărul absolut de indigeni uciși nu pare deosebit de mare” (p. 581). Raportul însuși (p. 587) informează că numărul deceselor nu determină clasificarea infracțiunii ca fiind genocid.
Unii avocați resping intenția președintelui de a provoca moartea, aducând în apărarea sa dovezi legate de ceea ce el a promovat ca „tratament preventiv” pentru a dovedi că el încerca să salveze vieți. Tratamentul a constat in utilizarea de medicamente fără eficacitate precum clorochina, azitrocimina, a medicamentului Zinco, vitamina D, un „kit Covid” fără rezultate pe care guvernul federal le-a distribuit pentru a evita distanțarea socială și alte măsuri ce se impuneau. Guvernul federal a trimis în satele indigene acele medicamente fără efecte în combaterea infecției cu virusul SAARS Covid 19. În același timp, sabotau campania de vaccinare. În raport, există cercetări care demonstrează că acel kit nu a salvat niciodată vieți, dând un fals sentiment de protecție care putea duce la deces din cauza modificărilor bătăilor inimii și a lezării funcțiilor hepatice. Dar Bolsonaro și-a asumat riscurile și a ordonat Ministerului Sănătății să distribuie 265.000 de astfel de medicamente către populațiile indigene, în special în teritoriile indigene amenințate de interesul economic al agrobusinessului și mineritului ilegal.
În timpul guvernului Bolsonaro, activitățile ilegale de exploatare a aurului au crescut în interiorul teritoriilor indigene. În același timp, el încearcă să adopte un nou proiect de lege minier care să autorizeze activități miniere pe teritoriul deținut de populațiile indigene, ceea ce este ilegal în Brazilia. Există, de asemenea, presiuni din partea crescătorilor de vite și a companiilor de plantații de soia pentru a invada pământul indigen sau pentru a le închiria (legal sau ilegal). Bolsonaro sprijină ambele activități ilegale în interiorul pământurilor indigene, în ciuda protestelor din partea mișcărilor acestor grupuri.
Mai mult, Bolsonaro a promovat pentru un timp si ideea ca indigenii sunt dușmanii poporului in Brazilia: în raport însa, acest fapt al timpului scurt in care propaganda impotriva indigenilor a fost directa, este mobilizat pentru a infirma infracțiunea de genocid, fără a ține seama de situatia in general si de toate dovezile privind accelerarea „prejudiciilor suferite de popoarele autohtone, deși nu a ucis direct pe nimeni” (p. 580). Armele sunt diferite acum.
Ministerul Sănătății nu vaccinează nici jumătate din populația indigenă
Juristul polonez Raphael Lemkin a fost primul care a formulat conceptul de „genocid” pentru a desemna „crima crimelor”, în termenii lui William Schabas, împotriva populației armene în anii 1915-16. Dar nu a fost singurul. În ultimele două decenii, așa-numiții „erudiți ai genocidului” au rafinat conceptul prin articularea unor definiții specifice care conțineau informații din din teoria juridică și istorie. Israel Charny a preluat rezultatele muncii lui Lemkin pentru a demonstra că negarea istorică este ultima etapă a genocidului și trebuie sancționată pentru încălcarea drepturilor fundamentale.
Jean-Marie Le Pen, un fost lider extremist francez, a fost acuzat de victimele însăși și în cele din urmă condamnat pentru răspândirea negării istorice a Holocaustului și incitarea la genocid. Prin urmare, Miscarea popoarelor indigene din Brazilia a prezentat Curții Penale Internaționale o comunicare cu argumente din partea victimelor indigene ale genocidului lui Bolsonaro [2]. Există alte șapte acuzații la Haga împotriva lui.
Genocid? Da, genocid!
O varianta similara a acestul text, cu poze diferite, a fost publicata in ziarul Folha de San Paulo, dupa ce un avocat progresist a publicat anterior un texto sustinand decizia politica impotriva acuzatiei de genocid.
***
[1] În 1993, minerii ilegali de aur au invadat un sat indigen Yanomami din Amazon și au ucis 16 indivizi indigeni. Minerii au fost acuzați și condamnați pentru genocid, iar Curtea Supremă a menținut, pentru prima dată în Brazilia, această decizie. Unul dintre ucigași a fost găsit, din nou, într-o exploatare ilegală de aur din teritoriul Yanomami.
[2] Articulação dos Povos Indígenas do Brasil,https://apiboficial.org/
Autorii au fost de acord cu republicarea. Traducerea si completarea a fost realizata de Irina Velicu in colaborare cu Felipe Milanez.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!
