Fake News, Real Money

Reportaj despre conferința ”Fake News – O Anatomie a Mistificării Sociale”

Conferinţa a luat loc în Aula Bibliotecii Central Universitare ”Carol I” (foto: Maria Cernat)

Ioana Avădani: ”dacă lăsăm algoritmii să ne spună ce e adevărat și ce nu jumătate din bătălie e pierdută”

Ieri, 21.03.2018, a avut loc în Aula Bibliotecii Central Universitare ”Carol I” conferința organizată de Asociația Română de Relații Publice ”Fake News – O anatomie a mistificării sociale”. Tratând un subiect cât se poate de actual și de intens discutat în contextul dezbaterilor recente legate de rețelele sociale și protecția datelor personale, conferința a reunit nume importante din domeniul academic, dar și practicieni ai domeniului. Astfel în programul conferinței au fost incluse nume sonore din domeniul comunicării publice: Alina Bârgăoanu, membru din echipa de experți numită de Comisia Europeană pentru a lupta cu fenomenul fake news și decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice, SNSPA, Dumitru Borțun, profesor universitar, președinte de onoare ARRP, Mircea Toma, președinte ActiveWatch, Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent, Ovidiu Nahoi, Director RFI,Tudor Mușat, jurnalist Digi24, Cristian China Birta, antreprenor, consultant, blogger, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai companiilor de IT. I-am numit doar pe câțiva dintre invitații care au susținut prelegeri foarte provocatoare în cadrul conferinței. Așa cum anunța vicepreședinta Asociației Române de Relații Publice, Camelia Spătaru, organizația va pune la dispoziția publicului filmările din cadrul conferinței unde veți avea ocazia să urmăriți toate luările de poziție și discuțiile care au urmat.

Câteva cuvinte despre conferință. Ca membră a comunității academice am participat de-a lungul timpului, din interes personal sau ca obligație de serviciu, la nenumărate conferințe. Totuși rareori mi s-a întâmplat să particip la evenimente de acest tip care să reunească puncte de vedere atât de interesante și incitant expuse. Voi încerca să în cele ce urmează să redau câteva dintre cele discutate, cu mențiunea că fiecare comunicare în sine a avut ceva foarte interesant de transmis. Alina Bârgăoanu, desemnată în comisia de experți ai Comisiei Europene pentru a analiza și a propune soluții cu privire la fenomentul fake news, a adus în discuție puncte de vedere curajoase insistând asupra faptului că soluțiile la fenomenul fake news nu sunt simple. Ele trebuie să implice deopotrivă receptorii acestor mesaje – adică noi, publicul consumator de știri – dar și emițătorii și, mai ales, canalele de comunicare a acestor informații. A vorbi doar despre educarea cetățenilor și a ignora celelalte aspecte este ca și cum ai trata cu un antiinflamator pe cineva împușcat în cap. Soluțiile trebuie să vizeze întregul proces de comunicare: sursa mesajelor, canalele de transmitere și receptorii acestor mesaje.

O intervenție interesantă i-a aprținut lui George Bara, director de strategie la Zeta Cloud, care a prezentat o soluție tehnică de stabilire a gradului de încrede al unei informații. Consider că prezentarea domnului Bara ar fi un subiect de conferință în sine, întrucât, așa cum s-a putut observa și din reacțiile suscitate în cadrul conferinței, există nenumărate controverse legate atât de informație și algoritmii de filtrare a acesteia – vezi discuția despre algoritmii Facebook – dar și de algoritmi pentru stabilirea a credibilității unei informații. Cu privire la acest subiect foarte controversat Ioana Avădani spunea că dacă ”lăsăm algoritmii să ne spună ce e adevărat și ce nu cel puțin jumătate din bătălie e pierdută”. Mircea Toma, directorul ActiveWatch atrăgea atenția asupra faptului ca marea problemă cu algoritmii de stabilire a credibilității va veni tocmai de la consumatorii de știri. Ar fi atât de simplu dacă oamenii ar fi disciplinați și raționali și și-ar descărca foarte cuminți aplicația propusă de Zeta Cloud și s-ar lua după ce le spune aplicația. Asta îmi amintește de unul dintre cele mai interesante, dar și comice, episoade din istoria PR-ului expus într-un mod strălucit de jurnalistul BBC Adam Curtis în documentarul ”The Century of the Self”. Acolo vedem cu președintele Roosevelt împreună cu echipa de sociologi a lui George Gallup încercat să-i învețe pe cetățenii onești cum să citească ziarele în așa fel încât să devină imuni la propagandă. Încercările lor oneste, dar înduioșător de naive, s-au lovit de strategiile de persuasiune puse în mișcare de Edward Bernays – părintele PR-ului – care a spulberat efectiv aceste temerare încercări de educare a publicului. Este și motivul pentru care susțin la rândul meu cu tărie că pentru a lupta cu fenomentul dezinformării verosimile – sau fake news – e nevoie de specialiști în comunicare și specialiști IT. Problema dezinformării în era social media ține atât de domeniul IT cât și de domeniul comunicării. A încerca să le separi va conduce către soluții ineficiente și incomplete. Apoi, așa cum sublinia și Mircea Toma, riscurile sunt enorme. A plasa responsabilitatea stabilirii adevărului unei știri în mâna unei agenții a statului ne conduce exact către Ministerul Adevărului din distopia orwelliană. Nici cealaltă soluție, a înființării unei companii private care să furnizeze un serviciu de stabilire a credibilității unei știri, nu e o soluție perfectă. Avem în acest caz o privatizare a algoritmilor de stabilire a credibilității știrilor. Adică nu ne mai spune statul ce e credibil și ce nu, acest lucru ne va fi comunicat de o companie privată. Care companie generează la rândul ei profit de pe urma fake news. Și care companie chiar se bucură, nu-i așa, că există problema pentru că sursa lor de venit este soluția la problema apărută.

Ceea ce a lipsit din peisajul abordărilor fenomenului fake news a fost o critică mai serioasă a întregului sistem bazat pe acumulare de capital care stă actualmente la baza pieței informației. Încă în România studiile critice în mass-media și cercetările privind concentrarea capitalului pe piața informației, dereglementarea pieței media, etosul libertarian al elitelor tehnocrate (mă refer la specialiștii IT) sunt subiecte foarte puțin atinse în dezbaterile despre aceste fenomene. Jurnaliștii The Guardian au atras atenția în repetate rânduri că o mare putere pe piața informației este concentrată actualmente în mâinile unei elite formate din informaticieni cu o foarte precară educație în privința ideologiei politice și a științelor sociale în general. Au putere, au informație tehnică, dar slabe cunoștințe de psihologie, sociologie, istorie și ideologie politică. Educația nu trebuie să vizeze deci doar publicul receptor, ci și viitoarele elite tehnocrate.

În cele câteva rânduri scrise aici am reușit să redau foarte puțin din atmosfera dinamică, din discuțiile foarte provocatoare și punctele de vedere care ar fi putut constitui subiectul unor conferințe în sine. Consider că evenimentul a fost unul foarte util, foarte bine organizat și apropiat de problemele reale cu care ne confruntăm atât ca teoreticieni media, dar mai ales ca simpli receptori ai informației vehiculate în rețelele sociale.

Postări asemănătoare


Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat