Schema (în pregătire) prin care va funcționa comerţul cu Iran este privită sceptic, dar deja îşi împlineşte funcţia politică
În timp ce confruntarea dintre administraţia Trump şi Iran escaladează, Europa se află la mijloc, scrie Bloomberg. Pe de o parte, Statele Unite exercită presiune pentru reînoirea sancţiunilor, pe de altă parte, hardliner-ii de la Teheran ameninţă cu măsuri similare.
În acelaşi timp, Bruxellesul şi guvernele naţionale de la Londra, Paris şi Berlin sunt criticate de ambele părţi pentru faptul că în acelaşi timp promit să mențină comerţul cu Iran, dar acţionează atent și cu americanii pentru a evita o criză diplomatică de mari dimensiuni. “Europenii vorbesc frumos”, a spus ministrul iranian al afacerilor externe, Mohammad Javad Zarif, în februarie 2019. “Dar ei de asemenea trebuie să se decidă ce drum aleg”, mai adaugă el.
Ar fi eronat însă dacă eforturile Europei ar fi privite ca lipsite de speranţă.
O mare tensiune la Washington şi la Teheran este dată de Instex, un instrument special de schimb de mărfuri, prezentat în ianuarie de Franţa, Germania şi Marea Britanie. Ambiţiile sunt îndrâznețe: să existe comerţ între Iran şi Europa, dar fără a se baza pe tranzacţii financiare transfrontaliere (care ar putea fi declarate de SUA drept o încalcare a sancţiunilor). Chiar dacă acest instrument nu arată fix ca o schemă pentru neutralizarea sancţiunilor, evident că este pregătit cu gândul la Donald Trump. Interdicțiile comerciale, introduse de Trump, au dus la desprinderea băncilor iraniene din reţea SWIFT. Prin urmare, business-ul internaţional a început să renunţe la planurile sale investiţionale în Republica Islamică.
Se estimează că Instex va fi folosit ca o casă de clearing centralizată. Ideea ar fi că acei cumpărători şi vânzatori din Iran şi Europa își vor putea primi banii fără a face transferuri către şi din ţara din Orientul Mijlociu. Este un sistem complex. Dar într-o formă simplificată explicaţia funcţionării este următoarea. Avem un comerciant european care doreşte să cumpere gaz natural de la un furnizator iranian şi un producător european care doreşte să vindă componente pentru avioane unei companie iraniene. În loc să plătească iranienilor pentru gazul natural şi, invers, în loc să facă plăți clientul iranian pentru componentele cumpărate, comerciantul va transfera banii producătorului european. În acelaşi timp, aerocompania iraniană va plăti furnizorului gazului pentru materia prima trimisă în Europa. Aşa se va realiza un comerţ fără tranzacţii financiare transfrontaliere.
Împreună cu noile “reguli blocante”, care se transformă într-o încalcare când afacerile din UE ţin cont de sancţiunile extrateritoriale ale Statelor Unite, noul sistem trimite un mesaj politic clar.
Criticile sunt suspicioase vizavi de practica zilnică a Instex şi vizavi de raţionalitatea opunerii Europei față de aliatul cheie din NATO, a cărui monedă dominantă îi da o influenţă imensă când vine vorba de un război economic. Pentru administrația Trump, acest instrument special reprezintă o încercare eronată de “distrugere” a sancţiunilor americane şi de asigurare minimală cu produse pentru Republica Islamică. Pentru Iran, acest instrument este un tigru de hârtie. Zarif spune că Europa amână şi, evident, nu este tentată să activeze într-un mod real această schemă.
Aceste critici nu sunt pe deplin îndreptăţite. Instex evident este un proiect incomplet. Este mai mult un plan și mai puțin o realitate. Dar pentru Londra, Paris şi Berlin, a căror uniune de regulă se descompune sub presiunea Washingtonului, susţinerea angajamentului public pentru această schemă reprezintă în sine un anumit succes. Mai mult, Instex este luat serios în consideraţie de către elita politică americană, care este foarte atentă la fiecare risc – chiar dacă ar fi unul distant – pentru hegemonia dolarului. “Reţea de canalizare pentru înlocuirea Statelor Unite este deja construit şi se testează”, a avertizat fostul ministru financiar Jack Lew în februarie 2019. “Vor apare mai multe alternative care subminează rolul central al Statelor Unite”.
De asemenea, în Iran au loc dezvoltări pe temă în ciuda scepticismului declarat al funcţionarilor publici. Conform unor publicaţii media Teheranul deja a infiinţat o structură în oglindă a Instex, una necesară pentru ca sistemul să poată funcţiona. Europa insistă că Teheranul să răspundă unor anumite standarde de participare, inclusiv să se angajeze să respecte regulile globale împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului. Dacă se va întâmpla asta și tot va fi o dezvoltare semnifcativă.
Probabil că vor trece ani până când Instex va deveni un sistem viu din punctul de vedere al părţilor participante şi a fluxului comercial. Dar acesta deja serveşte scopurilor politice: dă Iranului un stimul pentru a respecta acordul nuclear şi aminteşte Statelor Unite că eliminarea sancţiunilor ar putea dăuna propriilor interese. Instex nu poate împiedica începutul unui nou război în Orientul Mijlociu, dar reprezintă un pas, unul ce merită făcut.
