Interviul cu expertul bulgar Mehmet Űmer despre Turcia, despre relațiile dintre președintele turc și musulmanii bulgari și despre dezvoltarea viitoare a Turciei după introducerea unei legi, care ar putea limita activitățile ONG-urilor
Mehmet Űmer este un fost corespondent în Bulgaria al ziarului turcesc Zaman, care a fost interzis după lovitura de stat eșuată din 2016. Înainte de aceasta, a fost profesor de limba turcă în liceele și sistemul de învățământ universitar din Bulgaria. Interviul cu el a fost realizat de Yuliana Metodieva – redactor-șef al site-ului Marginalia, care se concentrează pe drepturile omului și este republicat cu permisiunea ei.
Domnule Űmer, la mulți ani! Înainte de sărbători, ne-ați promis un interviu, având în vedere evenimentul special care a avut loc la congresul online al Mișcării pentru Drepturi și Libertăți (DPS) – președintele turc a trimis un mesaj video delegaților. În calitate de expert în problemele Republicii Turcia, care este perspectiva dumneavoastră generală cu privire la apelul video către DPS al lui Recep Tayyip Erdogan? El a fost invitat ani de zile la congresele Mișcării pentru Drepturi și Libertăți, dar înainte nu a răspuns niciodată. Este asta o schimbare a relațiilor?
An Nou Fericit! Această adresă video a președintelui turc, trimisă la cea de-a zecea Conferință Națională a Mișcării pentru Drepturi și Libertăți (12 decembrie 2020), a fost o manieră de a înțelegere pe care Recep Tayyip Erdogan o are asupra limitelor sale spirituale. Nu a fost o renunțare la ambiția sa de a influența și nici o supunere în faţa rolului principal al Mişcării pentru Drepturi şi Libertăţi în rândul grupului minoritar turc din Bulgaria. El nu l-a menționat pe președintele de onoare, Dr. Ahmed Dogan, pe nume, ceea ce nu este, de asemenea, un element nesemnificativ. Deci, fereşte-te de Erdogan, chiar și atunci când îți dă cadouri!
Erdogan nu va renunța complet la ambiția sa de a influența comunitatea minorităților turcești din Bulgaria, o înrâurire pe care nu o are în acest moment. Aici trebuie să clarificăm că o parte a comunității musulmane din Rhodopii occidentali îl respectă pe linia Islamului – îl consideră un „mare” lider în lumea islamică, care manifestă îndrăzneală și nu cedează în fața Occidentului. Acestea sunt vechi complexe în rândul musulmanilor din așa-numita lume islamică, rămase din timpul colonialismului. Dar, în cea mai mare parte, turcii bulgari au puncte de vedere complet seculare și nu suferă de astfel de complexe, motiv pentru care doctrina islamismului, urmată de președintele turc Erdogan, nu are urmări asupra lor. Acestea sunt diferențe fundamentale care nu pot fi rezolvate, cel puțin pentru generația actuală. Cu mult timp în urmă, chiar înainte de a fi în politica mare, Erdogan a vorbit despre emigranții turci bulgari în 1989 (care au fost forțați să fugă în Turcia de regimul socialist bulgar – nota traducătorului). La acea vreme a vorbit despre emigranți, pe baza apartenenței lor islamice, adică, pentru el există doar musulmani care merită să fie luați în seamă. Printre generațiile care își amintesc schimbarea forțată a numelor, încercările de a sparge și împărți DPS printr-un impuls extern în această etapă sunt încă imposibile. Deoarece Ahmed Dogan și DPS au o imagine solidă printre constituenții lor din regiunile mixte. Desigur, nu trebuie să ignorăm faptul că s-a format o masă semnificativă de oameni nemulțumiți și jigniți în electoratul DPS, dintre care unii au trecut la DOST în perioada în care avea activitate (DOST este un partid care s-a desprins de DPS și a fost considerat la momentul lansării sale ca fiind pro Erdogan – nota traducătorului), iar alții au mers la GERB (partidul de guvernământ din cea mai mare parte a ultimilor 11 ani – nota traducătorului). Mesajul președintelui Erdogan a fost, de asemenea, un semn pentru liderii Partidului Popular „Libertate și demnitate” și DOST – de a căuta dialogul cu Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi. Pe de altă parte, emigranții au primit de asemenea un semnal pentru cine să voteze. Dar chiar apariția sa printr-un mesaj video la conferința Mișcării arată clar că vrea să-și marcheze influența asupra comunităților turcești și musulmane din Bulgaria.
Într-adevăr, se știe de mulți ani că președintele turc a demonstrat o distanțare față de liderul onorific al Mișcării pentru Drepturi și Libertăți, Ahmed Dogan. Dar pentru acest mesaj video către congresul MRF, mulți observatori au afirmat că Erdogan a considerat Mişcarea un factor important pentru democrația bulgară. Este aceasta doar geopolitică?
Astăzi, guvernul turc este dominat de o fuziune turco-islamică radicală. Conform doctrinei sintezei turco-islamice, Tűrklűk-ul își are misiunea sa istorică. De exemplu, în 2020, am văzut clar că regimul Erdogan nu avea intenția de a abandona politica militară în străinătate. Erdogan este convins că războiul a fost dat de Dumnezeu, face parte din doctrina islamistă, prin urmare, cultura martiriului este răspândită în Turcia. Chiar și unele mass-media ruse au raportat că Turcia urmărește doctrina „cinci state, un singur popor” după evenimentele din Nagorno-Karabakh. Aceasta se referă la ambițiile Turciei de a influența statele turcice din Asia Centrală. Pe această linie de gândire, putem spune că Turcia lui Erdogan încearcă să influențeze așa-numita lume islamică în general prin Islam, în al doilea rând prin Tűrklűk încearcă să influențeze lumea turcă și face acest lucru, balcanii în principal, pe baza trecutului otoman. Important în acest caz este cât de mult va ceda grupul minoritar în acest sens. Aici trebuie să remarcăm un fapt important, după valul emigrației din 1989, unii dintre turcii bulgari au continuat să emigreze în Turcia în anii următori. Au existat mai multe motive – le-a fost mai ușor să găsească un loc de muncă, au rude și prieteni acolo, nu există nicio barieră lingvistică etc. Dar după aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană, această tendință a scăzut brusc, aș spune chiar că a fost inversată. Ochii turcilor bulgari se concentrează acum asupra UE. Iar legătura cu Turcia se reduce în mare măsură la relațiile cu rudele și prietenii care sunt acolo. Dar nu există nicio legătură ideologică. Acesta este motivul pentru care mesajul lui Erdogan la congresul MRF a ieșit la iveală, arătând parcă montat, nefiresc. Cu alte cuvinte, Erdogan nu vrea să piardă complet ceea ce nu controlează deplin.
Am publicat o declarație a organizației pentru drepturile omului Human Rights Watch (vezi aici). Avertizează că noua lege a guvernului turc ar trebui să se ocupe de finanțarea terorismului, dar ascunde un alt obiectiv – reducerea și limitarea activităților legitime ale oricărei organizații neguvernamentale care nu-i este pe plac. Care este comentariul tău?
Unii experți au comentat acest amendament ca o posibilitate legală de a crește regimul restricțiilor. În general, acest amendament acoperă donațiile către organizații neguvernamentale în ideea de a bloca posibilitatea pentru finanțarea armelor de distrugere în masă. Dar există deja un nou regim în Turcia. Acest lucru ridică, de asemenea, întrebarea unde se va deplasa sistemul politic turc de acum înainte? Sunt posibile mai multe scenarii. În primul rând, menținerea status quo-ului nu depinde de nicio criză economică majoră, de factori externi care să exercite presiuni asupra Turciei pentru reformă, iar coaliția de guvernământ să rămână stabilă în interior. În Turcia, de exemplu, capitalul străin nu se mai simte sigur și se retrage, ceea ce va împiedica redresarea economică. Al doilea scenariu este ca reforma radicală să aibă loc, adică Erdogan să încerce să revină la statul de drept și democrație, dar acest lucru necesită restabilirea relațiilor cu America și UE din exterior și reconcilierea cu kurzii din interior. Dacă Erdogan nu face pași spre normalizare, atunci este posibil ca Occidentul să sprijine figuri precum primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, Ahmet Davutoglu, Ali Babacan și alții. Într-o astfel de evoluție, Erdogan ar putea încerca să consolideze coaliția de guvernământ și să exercite o presiune mai mare asupra opoziției. El poate căuta împrumuturi ieftine cu Rusia și China și, astfel, poate menține situația pentru o perioadă de timp. Cu toate acestea, dacă administrația Biden și UE vor lua măsuri decisive împotriva Ankarei și vor impune sancțiuni mai dure, poziția lui Erdogan va slăbi. Într-o astfel de situație, el se va întoarce și mai mult spre Rusia și va flutura mai puternic cardul de refugiat. Dacă status quo-ul este menținut, situația drepturilor omului și a democrației nu poate fi îmbunătățită. Dacă se vor întreprinde reforme, aceasta va submina bazele actualului regim, dar nu se va întâmpla fără o strategie pe termen lung pentru Occident. Prin urmare, realizarea reformelor democratice este scenariul cel mai slab. După cum am menționat deja, dacă noile formațiuni politice primesc sprijinul Occidentului, șansele lor de a ajunge la putere nu sunt mici. Pe de altă parte, apropierea lui Erdogan de Rusia îi va crește și șansele de a rămâne la putere mai mult timp. Cu alte cuvinte, scenariile pe care le-am enumerat depind în mare măsură de ce strategii vor dezvolta Occidentul și Rusia față de Turcia.
O instituție de presă turcă din opoziție a scris recent că președintele turc Erdogan are în vila sa seifuri imense construite special pentru a-și păstra averea secretă. Este stilul său extravagant comparabil cu cel al celuilalt dictator, Vladimir Putin?
În 2013, a izbucnit cel mai mare scandal de corupție din istoria republicană a Turciei, care a avut un impact puternic asupra societății turcești. La 17 decembrie 2013, în timpul unei operațiuni de poliție, au fost arestați fiul ministrului de interne, fiul ministrului economiei, fiul ministrului mediului și planificării urbane și un om de afaceri turc de origine iraniană. Este vorba de elita guvernanților turci. Ministrul Afacerilor Europene, Egemen Bagis, a demisionat și el, fiind implicat și el în schemă. Acest om de afaceri iranian pe nume Reza Zarrab a fost reținut la Miami în 2016 și a fost lansat un proces zgomotos împotriva sa în Statele Unite. Principala acuzație a fost legată de încălcarea embargoului împotriva Iranului de către companii fictive cu sediul în Turcia. Și tocmai în acest plan de corupție au participat miniștrii menționați anterior. În timpul procesului, el a descris în detaliu modul în care a funcționat schema, cui și ce a plătit, etc. La 25 decembrie 2013 a început al doilea val de acțiuni ale poliției împotriva suspecților, inclusiv fiul actualului președinte turc Recep Tayyip Erdogan, dar apoi primul ministru, Bilal Erdogan. În legătură cu acest scandal de corupție, s-au scurs pe Internet numeroase înregistrări ale conversațiilor dintre Erdogan și fiul său Bilal, în care Erdogan îl instruiește pe fiului său cum să golească dulapurile din vila sa, dată fiind acțiunea poliției. Jurnalistul Can Dundar a realizat ulterior un documentar pe această temă, intitulat „Cea mai lungă zi a lui Erdogan”.
Ceea ce este nou în articolul din publicația electronică în limba engleză Nordic Monitor (scris de jurnaliștii turci în exil), pe care îl citați, este că au ajuns la doi martori oculari anonimi care au confirmat că au văzut aceste seifuri în vila în cauză. Pentru că până acum nimeni nu a îndrăznit să vorbească despre acest subiect în Turcia, iar propunerea de investigare a celor patru miniștri din Majlis turc a fost respinsă în 2015 și nu au fost aduși în fața justiției.
Oricine dorește o explicație pentru lăcomia lui Erdogan pentru bani și putere ar trebui să se uite la copilăria sa. Durerile provocate de sărăcia copilăriei nu sunt uitate o viață întreagă, ele rămân pentru totdeauna în subconștient. Tatăl său abia hrănea familia, iar banii nu sunt suficienți pentru totdeauna. Iar eroul nostru nu a reușit să alunge din amintirile sale privațiunile unei copilării marcate de sărăcie. Copilăria lui Erdogan a fost petrecută în duhoarea străzilor noroioase neasfaltate din cartierul Kasimpaşa din Istanbul. Asemănarea din biografiile lui Putin și Erdogan este că amândoi au reușit să ajungă în vârf, depășind toate obstacolele. La fel cum Erdogan a părăsit o mahala și acum trăiește într-un palat fastuos demn de poveștile „1001 de nopți”, președintele rus Vladimir Putin a crescut în condiții umile în fostul Leningrad, dar ambii au reușit să-și transforme originile umile în legende. De exemplu, pentru Erdogan, originile sale umile nu sunt ceva ce încearcă să ascundă, dar demonstrează spunând oamenilor de la periferie: Eu sunt unul dintre voi și doar un lider ca mine vă poate proteja interesele. Principala trăsătură comună dintre rege și sultan este că ambii lideri visează să recâștige statutul de mari puteri.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
