Chirurgul Florin Chirculescu a prezentat ecuaţiile manageriale din sănătate, a vorbit despre diversele deficite în domeniu şi în final a spus laconic şi emoţionat: ”Suntem în război!”
O convorbire sinceră despre problemele sănătăţii din România şi din lume a avut loc la 8 mai 2018 la clubul ”Londophone” din Bucureşti. Invitat special a fost chirurgul, scriitorul şi liderul sindical, Florin Chirculescu. El a făcut o prezentare de vreo 45 minute, în care a explicat principile diferitelor sisteme de sănătate din Occident (SUA, Marea Britanie, Germania), cum arăta începutul sistemului sănătăţii din România în timpurile capitaliste, cum a evoluat, ce probleme salariale au avut medicii şi cum plicurile cu mite pentru doctori au salvat sistemul în timpul tranziţiei. Apoi moderatul Florin Poenaru a deschis discuţia pentru întrebări din partea publicului, iar convorbirea a trecut şi prin dificultatea de a fi medic în ţară şi provocările chirurgiei în condiţii de război, precum este în Afganistan.
Discuţia a depăşit timpul plănuit, reuşind însă să contureze cadrul în care poate fi gândită şi înţeleasă mai bine problema managerială a sănătăţii din România şi din lume. Sistemul introdus în România, seamână cu cel din Germania, în sensul că există un fond de asigurare a sănătăţii şi esenţa este că capacitatea sistemului de a trata este limitată, oamenii aşteptând să-le vină rândul să fie trataţi. Cei care nu pot aştepta, intră în sistemul de urgenţă. Dar chiar dacă s-a investit mult pentru echipamente şi salarii în SMURD şi Serviciul de Ambulanţă, în România cheltuielile medicale anuale pe cap de locuitor sunt în jur de 400 de euro. Chiar şi în Bulgaria – veşnica competitoare pentru penultimul loc în clasamentele UE, această cifră se ridică la aproape 520 de euro, ajungând în Ungaria şi Polonia la o valoare dublă faţă de suma care se acordă în România pentru sănătate.
Chirculescu are experienţă nu doar ca chirurg, dar şi în posturi manageriale din sistemul de sănătate. El a participat şi la multe discuţii despre reformelele în domeniu şi a visat la aplicarea şi în România a unor modele avansate de sănătate din ţările dezvoltate. Însă, chiar dacă Israelul sau Marea Britanie ar putea fi modele de invidiat, România nu are nici banii, nici infrastructura, nici sistemul managerial pentru a reproduce progresul lor. De fapt nimeni nu a făcut şi nici nu pare că poate să facă unele calcule simple despre costul serviciilor medicale, renovarilor şi al altor cheltuieli standard. Chirculescu a subliniat că deficitele sistemului român nu se limitează doar la lipsa banilor, ci şi la problemele manageriale ale conducătorilor din domeniul medical.
Cu siguranţă una dintre problemele în sănătate, timp de mulţi ani, a fost şi este remunerarea şi corelaţia între salariile diferitelor specialităţi. Chiar dacă au avut loc creşteri salariale, corelaţia între salariile specialiştilor şi ale asistenţilor este doar de 1,5 ori, în timp ce în ţările occidentale este de 2 sau de 3 ori. În această condiţie dacă se schimbă corelaţia în salarizarea diferitelor categorii de medici, unii oameni vor fi nemulţumiţi, iar dacă rămâne neschimbată de asemenea va exista nemulţimire. Asta se va exprima prin proteste precum cele care au avut loc în seara discuţiei.
Care este drumul înainte pentru sectorul sănătăţii? Evident, intr-un singur an cheltuielile de sănătate nu pot creşte de la 400 de euro la 800 de euro. Chirculescu a menţionat că împreună cu colegii s-au gândit la înfiinţarea unui think tank, care să căute şi să ofere soluţii în domeniu, dar într-o convorbire după eveniment a spus că cea mai mare problemă, de fapt este lipsa banilor. ”Suntem în război”, a repetat de câteva ori în final chirurgul, mesajul lui având evident mai multe semnificaţii – război cu mălădiile fizice şi psihice, cu sistemul care are resurse limitate şi deficite în conducerea sa, cu societatea care nu are o cultura de sănătate avansată, ci îi vede în schimb pe doctorii ca nişte oameni corupţi care cer mită (plicuri cu bani) pentru a-şi face meseria.
În ultima instanţă convorbirea a dus la o problematizare mai bună şi la o înţelegere mai sistematizată a felului în care funcţionează sănătatea în lume şi în România. Întreagă discuţie, separată în episoade, poate fi văzută jos:
