Stefan Liebich, membru al Bundestag-ului german și vicepreședinte al Grupului de parlamentari pentru SUA, despre poziția partidului său cu privire la intervenția militară germană, opiniile divergente din cadrul DIE LINKE și lecțiile care trebuie trase
Acest articol a fost publicat pe 25 august 2021 pe Transform!Europe.
‘Cât va dura intervenția? Care sunt sarcinile concrete? Care sunt obiectivele de luptă? Când vor fi ele atinse? Când se va încheia intervenția?”. Acestea au fost întrebările pe care președintele grupului Partidului Socialismului Democrat (PDS) din Bundestag, Roland Claus, le-a pus în noiembrie 2001 în Bundestag-ul german, când cancelarul federal Gerhard Schröder (Partidul Social Democrat – SPD), împreună cu ministrul său de externe Joschka Fischer (Alianța 90/Verzii), a propus participarea Bundeswehr-ului la războiul din Afganistan.
Au fost întrebările corecte, după cum știm astăzi, douăzeci de ani mai târziu. La vremea respectivă nu s-au dat răspunsuri. În schimb, majoritatea celorlalte partide din guvern și din opoziție au aprobat participarea Germaniei la așa-numitul „război împotriva terorismului” al lui George W. Bush.
La scurt timp după atacurile teroriste din New York și Washington DC, PDS s-a numărat printre organizațiile care au lansat un apel la demonstrația „Nu puterii pentru terorism – solidaritate cu Statele Unite”. Dar, în același timp, a avertizat că războiul ar fi un răspuns greșit la această crimă teribilă, deoarece ar ucide întotdeauna și oameni nevinovați și ar prezenta pericolul de a încuraja și mai mult radicalism.
Dacă atunci – în 2001 – ar fi fost clar că desfășurarea Bundeswehr va dura aproape douăzeci de ani, cu 150.000 de soldați care vor zbura în Hindu Kush, că 59 de soldați își vor pierde viața și că nenumărați soldați vor fi răniți psihologic și fizic – dacă s-ar fi știut acest lucru, nu ar fi existat niciodată o majoritate în Bundestag pentru intervenţia militară. În orice caz, nu a existat niciodată o majoritate pentru aceasta în rândul populației. Și cu siguranță nu ar fi existat aprobare dacă ar fi existat vreo bănuială că, la final, talibanii s-ar fi întors la putere și ar fi proclamat din nou emiratul islamic.
Președintele Statelor Unite, Joe Biden, a declarat acum, după înfrângere:
„Ne-am dus în Afganistan acum aproape 20 de ani cu obiective clare: să-i prindem pe cei care ne-au atacat la 11 septembrie 2001 și să ne asigurăm că Al Qaeda nu poate folosi Afganistanul ca bază de unde să ne atace din nou. Am făcut acest lucru. […] Asta a fost acum un deceniu. Misiunea noastră în Afganistan nu ar fi trebuit niciodată să fie construirea unei națiuni’.
Dar tonul era complet diferit atunci în Germania, dar și în Afganistan. Să lupți pentru libertate, drepturile omului și democrație, pentru drepturile femeilor și pentru educația fetelor – acestea erau obiective care păreau a fi valoroase.
Evident, administrația SUA a mințit publicul și aliații săi. Acest lucru este documentat chiar de Washington Post în publicarea documentelor – aşa numitele Afghanistan Papers. Niciunul dintre generalii interogați în cadrul unei anchete interne a Pentagonului nu a crezut într-o evoluție pozitivă a războiului, cu atât mai puțin într-o victorie. Dar au spus public contrariul.
Când l-am confruntat pe ministrul german de externe Heiko Maas cu acest lucru într-o ședință a Comisiei pentru afaceri externe a Bundestagului, acesta mi-a răspuns că nu cunoștea aceste Afghanistan Papers. În Germania, doar PDS, mai târziu DIE LINKE, a adoptat în unanimitate poziția conform căreia desfășurarea Bundeswehr-ului a fost o greșeală și ar trebui să fie încheiată. În septembrie 2009, un colonel german a ordonat bombardarea unui camion cisternă în orașul Kunduz. Au murit o sută de civili, printre care mai mulți copii.
Atunci când deputații DIE LINKE au afișat numele celor morți în Bundestag, grupul nostru a fost dat afară din ședință. Și în celelalte partide, numărul îndoielnicilor a crescut, dar an de an misiunea a fost prelungită. În acest sens, guvernele formate din SPD, Alianța 90/Verzi, CDU, CSU (ambele conservatoare) și FDP (liberal) au urmat cursul în zig-zag al administrației americane, fără o strategie proprie. Ele au refuzat chiar o evaluare serioasă. Nu s-au gândit nici măcar la protejarea oamenilor din Afganistan care au colaborat cu germanii, în timp ce noi, cei din Die LINKE, am adus în permanență în discuție acest lucru.
Dar, având în vedere tragedia care se petrece acum în Afganistan, nu este cazul să ne facem dreptate. Trebuie ajutați oamenii care au dus greul acestei politici greșite – cei care au crezut în promisiuni și care acum sunt persecutați de talibani din această cauză. Măcar atât poate face comunitatea mondială: să le ofere protecție celor care doresc să părăsească țara. Germania poartă și ea o responsabilitate din cauza prezenței sale în Afganistan și nu trebuie să se eschiveze acum.
Și apoi trebuie să se tragă învățăminte pentru acțiunile viitoare. Politica de a efectua o „schimbare de regim” cu mijloace militare a eșuat în mod repetat și definitiv în Afganistan. Nu sunt deloc împotriva ideii ca Germania să își asume de fapt mai multă responsabilitate. A fost bine că cancelarul Merkel a încercat, împreună cu președinții francez, rus și ucrainean, să găsească o soluție pașnică la războiul din estul Ucrainei. Și, de asemenea, încercarea de a găsi o cale de ieșire pentru Libia maltratată a fost bună și corectă. Germania a putut juca aici un rol de mediator doar pentru că, în Consiliul de Securitate al ONU din 2011, guvernul Merkel/Westerwelle nu a fost de acord cu intervenția militară în Libia și nu a participat direct. Mai multă responsabilitate nu înseamnă mai mulți soldați!
Susțin în continuare că nu orice desfășurare străină a Bundeswehr-ului înseamnă participare la război și, prin urmare, trebuie să facem dezbatere în fiecare caz în parte, fără prejudecăți. Și nu toate pozițiile noastre privind Afganistanul au fost întotdeauna consecvente. În 2009, Bodo Ramelow, pe atunci vicepreședinte al grupului nostru parlamentar și actual prim-ministru al landului est-german Turingia, a avertizat corect, alături de alții, că o retragere imediată a Bundeswehr-ului ar duce exact la ceea ce vedem acum. Pentru acest lucru, a fost criticat cu înverșunare din propriile sale rânduri.
Dar în respingerea războiului din Afganistan am fost întotdeauna uniți.
Insistăm în continuare asupra faptului că lupta împotriva terorii poate fi câștigată, dar un război împotriva ei nu poate fi câștigat.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!
