DEMOS la europarlamentare: singurul partid care propune mai multe femei decât bărbaţi pe listele sale

Reportaj de la lansarea candidaturilor

Ieri, 31.01.2019, a avut loc lansarea candidaturilor DEMOS, Partidul Democrației și Solidarității pentru alegerile europarlamentare. Un partid nou care numără aproximativ 1000 de simpatizanți și care propune foarte multe femei – lucru asumat prin cote de gen – pe listele sale. La conferința de presă desfășurată astăzi o parte dintre candidații DEMOS la alegerile europarlamentare s-au prezentat publicului: Amalia Epure, Andreea Iorga-Curpăn, Andreea Petruț, Mihaela Biolan, Claudiu Crăciun, Daniel Iancu, Elena Trifan.

Candidații au avut discursuri construite relativ similar accentuând faptul că provin din familii care s-au confruntat cu lipsuri materiale, cu precaritatea locului de muncă sau cu dificultatea de a găsi stabilitatea economică la care aspiră foarte mulți cetățeni români. Declarațiile candidaților au vizat în principal ideea de a reforma proiectul european pentru a construi o Europă socială în care toate categoriile sociale să aibă o voce. Principala valoare susținută în prezentările lor a fost solidaritatea. Menționăm că în fruntea listei DEMOS se află o cunoscută activistă romă, Linda Greta Zsinga, care a fost evacuată în 2010 și mutată forțat alături de alte peste 70 de familii de primarul Clujului în Pata Rât. Mesajul DEMOS este că se solidarizează atât cu cei cu doctorat cât și cu cei cu patru clase pentru că toată lumea contează și nimeni nu trebuie să rămână în urmă.

Întrebările lansate în cadrul lansării au vizat posibile alianțe cu alte partide și tipul de electorat căruia i se adresează DEMOS. Candidații la europarlamentare din partea acestui nou partid sunt de părere că există partide vechi de tipul PSD și PNL care trebuie să dispară pentru că poartă cu ele ”bagajul toxic al tranziției” și partide noi de tipul PLUS și USR cu care membri DEMOS nu doresc alianțe, dar cu care doresc să aibă un dialog constructiv. Ca o noutate pentru partidele din România, partidul DEMOS este unul asumat doctrinar, este un partid care se declară ”de stânga”. Asumarea doctrinară și neîncrederea în măsurile neoliberale împiedică o posibilă alianță cu alte partide. Mai mult, cei de la DEMOS insistă că PSD nu este un partid de stânga și că el ar trebui să fie asumat de dreapta date fiind măsurile pe care le ia.

O problemă mai delicată, dar prezentă mai ales în cadrul dezbaterilor din cercurile de stânga, privește o presupusă incompatibilitate dintre lupta de clasă, lupta împotriva oprimării economice și politicile identitare. Există ideea potrivit căreia avem de-a face cu o încercare de a diviza mișcările de stânga prin orientarea energiilor protestatare către aceste cauze identitare. Pentru a lămuri care este poziția DEMOS am stat de vorbă cu Mihaela Biolan, una dintre candidate și una dintre cele mai vocale activiste pe tema minorităților sexuale. Am întrebat-o pe Mihaela dacă există o incompatibilitate între lupta de clasă și politicile identitare. ”Această falsă dihotomie se rezolvă foarte simplu dacă ne gândim la ce anume înțelegem prin ”politici identitare”. În momentul în care înțelegem că orice discriminare, de orice natură, duce automat la discriminare economică și vom înțelege că politica identitară este parte a politicii pentru egalitatea de clasă. (…). Am prieteni transgender care au avut dificultăți majore în a se integra pe piața muncii din România. Asta nu e parte din lupta de clasă? Eu cred că este parte din lupta de clasă!”, a răspuns ea.

Totuși, există părerea conform căreia, de fapt, sărăcia duce la discriminare. Oamenii în genere au îndrăzneala de a te discrimina când ești sărac, când ești vulnerabil. În plus, există ideea că avem persoane LGBT bogate, privilegiate. Mihaela Biolan răspunde: ”Sunt persoane care spun: ”există gay bogați”. Da, există. Câți? 1 la 1000? Ce facem cu ceilalți? Societatea, din păcate, alege aceste exemple ”de succes”, pentru că avem o societate focalizată pe ”succes” și în felul acesta uităm cam pe toată lumea. Îi punem pe toți să alerge după acest ”succes” care îți permite o viață decentă. Ce înseamnă asta? Că cei care pleacă în viață cu decalaje majore educaționale, economice vor fi supuși unei presiuni enorme în vreme ce noi ne uităm la exemplele de ”succes” ca să nu vedem realitatea socială în care trăim.”

O altă problemă care vizează mișcările politice de stânga privește compromisurile pe care diverși politicieni care s-au prezentat ca ”progresiști” le-au făcut. E cazul președintelui Obama, de pildă, care a dat o serie de drepturi ”în dormitor”, adică drepturi care priveau minoritățile sexuale, în vreme ce ”în bucătărie”, adică în zona oprimării economice, a promovat un dur discurs neoliberal. Mulți afirmă că aceasta nu e o politică progresistă cu adevărat. Mihaela Biolan explică modul în care se poziționează în calitate de candidat europarlamentar: ”Acesta nu este progresism și nu este inclusivitate. Este o mimare a progresismului și o ignorare a problemelor reale ale minorităților discriminate. Să dai niște drepturi formale, care nu le schimbă viața, să schimbi niște etichete să schimbi doar limbajul, ceea ce ajută, dar nu rezolvă problemele, înseamnă de fapt să-i amuțești, să dai o fațadă evitând și refuzând substanța.”

O formă de mimare a progresismului are în vedere criteriul reprezentării. De pildă, cele mai mari firme de armament la nivel global sunt actualmente conduse de femei. Deci instituții responsabile de construirea armamentului și a dispozitivelor de ucidere a oamenilor sunt acum conduse de femei. Mihaela Biolan explică: ”Aș spune mai mult. Sunt partide de extremă dreapta care sunt conduse de femei. Este o politică inteligentă de a crea o aparență de reprezentare a femeilor, făcută pentru atragerea femeilor, dar de fapt aceste partide nu au o politică favorabilă femeilor. Este o folosire a celor discriminați. Se preiau reprezentanți ai acestora care acceptă acest compromis, acceptă să-și pună propria față pe o politică ce e împotriva lor. Să ne uităm chiar la PSD. E un partid care folosește femei pentru a promova politici care nu sunt în favoarea femeilor. Împing femei în poziții vulnerabile, ușor de sacrificat, în timp ce puterea reală se află în umbră și decide politicile. Ele sunt doar, din păcate, cartonul din față care poate fi înlocuit oricând și care e lăsat acolo ca să atragă ura și criticile societății pentru, că poate fi înlocuit în orice moment, în vreme ce în spate se reproduce puterea reală.”

Mesajele canditaților s-au axat în principal pe teme sociale. Nu s-au exprimat poziții cu privire la relația dintre NATO și Uniunea Europeană, despre posibilitatea de a înființa o armată a UE, cu privire la Brexit sau alte teme de acest tip. Agenda DEMOS, așa cum reiese ea din discursurile candidaților este una socială și reformistă, în sensul în care, ca oameni care au trecut cu toții prin perioade de instabilitate financiară, doresc să transforme proiectul european într-unul care să funcționeze pentru toți, nu doar pentru elite.