Costul telemuncii

Sarcinile domestice cad pe umerii femeilor

(foto: Cartel Alfa)

Articol preluat de pe Confederația Națională Sindicală Cartel ALFA.

În martie 2020, au fost adoptate primele restricții pentru prevenirea răspândirii pandemiei, iar o bună parte dintre lucrătorii din întreaga lume și-au mutat munca în interiorul domiciliului. Școlile și-au mutat cursurile în regim online, iar call center-urile și-au instruit angajații să lucreze de acasă. În această perioadă, rețelele de socializare erau pline de sfaturi despre cum am putea să ne folosim timpul mai înțelept, să ne ocupăm și de creșterea și educația copiilor, dar să ne rămână și câteva minute la finalul zilei pentru a coace o prăjitură. Un articol din BBC – Coronavirus: Cum să muncești de acasă în mod corect ne îndemna să creem bariere clare între muncă și familie, să tratăm totul cu seriozitate și să ne abținem de la a deschide emailul în fiecare moment al zilei. Sfaturi de acest gen erau menite să ne alimenteze speranța că vom trece cu ușurință peste pandemie. La începutul pandemiei, exista speranța că vom reuși să punem toate aspectele vieții cu care jonglam până în acel moment într-o stare de echilibru și să le menținem așa pentru o perioadă nedefinită de timp. 

Totuși, pe măsură ce lucram pentru atingerea acestui balans, oboseala se acumula, timpul personal se diminua, iar locul de muncă ne acapara fiecare secundă din viață, cât și fiecare cameră din casă. Un articol din Quartz, de la finalul lunii martie 2020, spune clar și răspicat că balansul dintre muncă și viața personală este un mit care nu poate fi atins, iar pandemia de coronavirus scoate adevărul la iveală. În cazul românilor, 4 din 10 femei spun că echilibrul dintre viața profesională și cea personală s-a înrăutățit, iar 25% chiar ar fi luat în calcul renunțarea la job pentru a face față responsabilităților de acasă.

Munca de acasă sau telemunca a fost una dintre marile ajustări prin care un segment considerabil din România a trebuit să treacă. Dacă în 2019, 0.6% din totalul salariaților lucrau de acasă, fie în regim permanent, fie prezentându-se câteva zile pe săptămână și la birou, în Iulie 2020, după 4 luni de la începutul pandemiei, procentul angajaților a urcat la 24% din total. Creșterea a fost imensă, iar la pachet a venit cu mai multe provocări pentru angajați. Conform datelor Eurofound din Ian/Feb 2021, 62% dintre români au avut cel puțin câteodată momente în care s-au simțit stresați în legătură cu situația de locul de muncă în timpul acestora liber, iar 26.1% s-au declarat a fi frecvent sau în permanență stresați. De asemenea, 29% dintre români au lucrat peste program cel puțin o zi  pe săptămână pentru a-și îndeplini atribuțiile de la muncă pe care nu reușeau să le termine în timpul de lucru alocat .

La începutul pandemiei, telemunca a reprezentat o soluție de urgență în fața unei probleme fără precedent, iar de acum o vom întâlni din ce în ce mai mult. Conform unui sondaj TVR din aprilie 2021, 9 din 10 români ar prefera să continue să lucreze de acasă. Printre motivele continuării lucrului de acasă ar fi reducerea timpului petrecut pentru a se deplasa la locul de muncă, cât și o dorință de-a fi mai aproape de familie. Lucrul de acasă este benefic și pentru angajatori care reduc astfel cheltuielile cu spațiile de birouri. Cătălin Iorgulescu, Asociaţia Business Service Leaders spune:  „Pe termen scurt am văzut o reducere a cheltuielilor cu utilităţile, spaţiile de birouri care nu sunt folosite au fost gestionate ca atare, nu au mai fost încălzite. Însă pe termen lung, în loc să ne fie necesar pentru 100 de oameni un spaţiu de o mie de metri, vom observa că ne putem descurca cu 800-700 de metri. Biroul va deveni un loc unde lumea va veni în cazul în care este necesară interacţiunea directă, dacă au loc şedinţe”. 

Pe lângă reducerea costului pentru unii angajatori, telemunca poate avea și diverse costuri informale care adesea nu sunt menționate. Spre exemplu, într-un apartament cu două camere, în care trăiește o familie alcătuită dintre doi soți și doi copii, costurile de spațiu și de intimitate pot fi destul de ridicate. Dacă unul dintre aceștia muncește în regim de telemuncă dintr-o cameră, iar copiii intră la cursuri dintr-alta, locul pentru desfășurarea muncii de către celălalt părinte devine limitat. De asemenea, dacă apartamentul este și mai mic și are doar un dormitor de unde unul dintre părinți trebuie să lucreze, spațiul va deveni foarte aglomerat și zgomotos, în care munca celuilalt părinte și școala online a copiilor se desfășoară. Acest cost poate contribui la o performanță mai redusă la locul de muncă, care poate produce anxietate în rândul părintelui care nu reușește să aibă intimitatea unei camere proprii, cât și la o performanța școlară mai scăzută. Costurile sunt invizibile, iar adesea sunt umbrite de către discursul care îi încurajează pe oamenii să se descurce cu ce au. Din nefericire, costurile sunt suportate de cei cu resurse materiale mai puține, care împart locuința cu mai multe persoane și în care spațiul intim și personal este foarte limitat.

(screenshot: Cartel Alfa)

Totuși, este esențial ca telemunca să rămână o decizie individuală, luată de comun acord între angajator și angajat și foarte bine legiferată. Conform Legii 81/2018, telemunca este ”forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe luna, folosind tehnologia informației și comunicațiilor”. Legal, nu se poate trece la regim de telemuncă dacă salariatul nu este de acord, iar refuzul acestuia nu poate constitui un motiv de modificare a contractului individual de muncă și nu poate constitui un motiv de sancționare disciplinară.

Faptul că lucrătorul este acasă, între pereții locuinței sale, nu reprezintă un garant pentru sănătatea și siguranța acestuia. De-a lungul acestei perioade, lucrătorii s-au plâns de probleme musculare și psihologice, din cauza lipsei echipamentelor adecvate, din cauza programului de lucru lung și neregulat și lipsa echilibrului dintre viața personală și cea profesională. Flexibilitatea programului de lucru este bine-venită și ar putea ajuta lucrătorul să se simtă mai bine, să ia pauze când acesta consideră că este nevoie, dar condiții clare trebuie formulate pentru a evita munca suplimentară/peste program  și pentru a preveni afecțiunile psihologice și fizice care pot apărea.

(screenshot: Cartel Alfa)

De asemenea, este necesar ca telemunca să nu ajungă un substitut pentru serviciile de îngrijire ale copiilor. Faptul că lucrătorii sunt acasă nu reprezintă un motiv pentru care serviciile de îngrijire ale copiilor și de asistență socială publică să nu fie în continuare oferite sau îmbunătățite, acolo unde este nevoie. Este vital ca telemunca să nu ajungă să fie o scuză pentru a împinge femeile să stea acasă, pentru a presta muncă domestică și pentru a se asigura de creșterea copilului. Conform unui studiu de la Yale, mamele care lucrează în regim de telemuncă petrec mai mult timp prestând munca domestică – ingrijindu-se de gospodărie, făcând mâncare, asigurarea confortului și curățeniei și îngrijind copiii – comparativ cu tații. De asemenea, mamele petrec mai mult timp alături de copii când acestea sunt la muncă, punând un nivel ridicat de presiune pe umerii acestora, contribuind la oboseală și epuizare atât fizică, cât și mentală. În România, 12% dintre bărbați au declarat că în timpul pandemiei sarcinile gospodărești le-au revenit în totalitate, comparativ cu 51% dintre femei. 18% dintre femei și-au asumat și mai multe responsabilități în casă, iar 5 din 10 femei lucrează în regim part-time, pentru a avea grijă de casă, de gospodărie.

La nivel european, situația oboselii și epuizării este îngrijorătoare pentru părinți, dar în special pentru femei. În primăvara anului 2021, 44% dintre femeile cu copii sub 12 ani, care lucrau de la sediul firmei au raportat că s-au simțit mult prea obosite pentru a mai face treburi prin casă, după o zi de lucru, comparativ cu 39% dintre femeile cu copii sub 12 ani care au lucrat de acasă. 

Nu doar epuizarea și interminabila listă de sarcini domestice sunt factorii care afectează femeile care prestează telemunca. Femeile care sunt bombardate de sarcinile de acasă, de creșterea copilului, sunt de asemenea îngrijorate de prestația acestora la locul de muncă. Îngrijorările le copleșesc, ajungând să le dicteze aproape fiecare moment din viața de zi cu zi. Din nefericire, pentru multe femei, munca nu are nici un început clar, dar niciun sfârșit, aceasta fiind oarecum introdusă printre sarcinile de îngrijire a copiilor sau cele domestice care în cele mai multe cazuri le revin. Femeile ajung să fie îngrijorate că nu prestează îndeajuns la locul de muncă, ceea ce le împinge să fie întotdeauna active, disponibile să răspundă la e-mail-uri sau la mesajele trimise în cadrul locului de muncă. Fără o delimitare clară a muncii și a vieții private, acestea pot ajunge într-o stare de epuizare și anxietate.

(screenshot: Cartel Alfa)

Conform unui studiu Deloitte în care au fost intervievate peste 400 de femei din 9 țări diferite, 70% dintre acestea au spus că se tem referitor la viața acestora profesională. 89% dintre respondente spun că programul vieții de zi cu zi a avut de suferit, iar 65% dintre acestea au trebuit să preia mai multe sarcini domestice. Aproximativ 50% dintre femeile chestionate, au trebuit să adauge responsabilități suplimentare de creșterea, îngrijirea, cât și educarea copilului. 

Comparând situația din vara anului 2020 cu aceea din primăvara anului 2021, la nivel emoțional, situația nu e deloc bună pentru lucrători. În această perioadă, atât femeile cât și bărbații, au început să se simtă mai tensionați, mai singuri și mai depresivi. Femeile au fost cele mai afectate, 52% dintre cele tinere au raportat simțindu-se mai tensionate în primăvara anului 2021, comparativ cu 45% în vara 2020. 40% dintre femeile tinere au fost mai depresive în 2021, comparativ cu 28% în 2020. 38% dintre acestea s-au simțit singure în 2021, comparativ cu 30% în 2020.

Totuși, după aproape un an și jumătate de pandemie și de telemuncă, o bună parte dintre oameni și-ar dori ca aceasta să rămână, fiind mulțumiți și de rezultatele avute de aceștia când au lucrat de acasă. Conform datelor Eurofound din iunie/iulie 2020, 70% dintre români erau mulțumiți cu munca pe care au reușit să o presteze în regim de telemuncă, iar 59.9% dintre respondenți au declarat că se simt mulțumiți de telemuncă. Dorința de a menține regimul de telemuncă poate fi alimentată și de flexibilitatea pe care o oferă, cât și de reducerea timpului de stat în trafic. Telemunca promite mai multă libertate, mai mult timp alături de cei dragi, însă nu trebuie neglijate aspectele pe care le-am menționat anterior. Aceasta vine la pachet cu o încărcătură de sarcini pe umerii femeilor, iar de multe ori o distincție clară între muncă și viața personală nu pare să existe.

Implementarea telemuncii nu este un proces egal care s-a făcut cu ușurință în fiecare țară sau comunitate. Diferențele dintre țări când vine vorba de implementarea regimului de telemuncă are de-a face nu doar cu tipul de serviciu, cât și cu infrastructură existentă în țara respectivă. Conform unui studiu FMI, țările bogate sunt mult mai mobile atunci când vine vorba de telemuncă, putând foarte ușor să mute în casa angajatului ceea ce se făcea la birou. Spre exemplu, este mult mai ușor să muți același serviciu în regim de telemuncă în țări precum Singapore și Norvegia, comparativ cu Peru, Chile, Mexico, Ecuador sau Turcia. Dificultatea mutării unui job în regim de telemuncă este dată și de faptul că gospodăriile în țările emergente și în curs de dezvoltare poate nici măcar nu au un calculator acasă sau conexiunea internet nu este îndeajuns de bună pentru a facilita o comunicare facilă cu echipa. 

Pe lângă legea care stabilește cadrul legal al telemuncii, avem nevoie de protecție adițională pentru lucrătorii ce-și prestează munca de acasă. Avem nevoie să ne asigurăm că nu vom împinge femeile în telemuncă, pentru a forța asupra acestora mai multe responsabilități domestice. Din contră, avem nevoie de servicii publice de asistență socială și creștere copil mai bine dezvoltate, mai inclusive și accesibile tuturor. Avem nevoie să asigurăm lucrătorilor în regim telemuncă, dreptul de a se deconecta, nepunând presiune constantă pe aceștia de-a fi mereu atenți și alerți la email-uri și mesajele de la locul de muncă. Epuizarea continuă produce nu doar accidente și greșeli la locul de muncă, dar dăunează și vieții personale ale acestora. Trebuie să punem lucrătorul pe primul loc, sănătatea și bunăstarea acestuia. Nu mutăm lucrul în regim telemuncă doar pentru a reduce costuri și pentru a-l exploata mai mult pe muncitor. 

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!

Radu Stochiţa

Radu Stochiţa

Radu Stochița este student internațional în cadrul Bowdoin College, la secția Istorie & Sociologie. Acesta este în prezent creator, editor și distribuitor al podcast-ului Left Porch, axat pe-a pune în conversație oameni din diverse domenii pe subiecte de muncă, sindicate, muncitor. Din luna Aprilie 2021, lucrează ca Asistent Relații Publice și Comunicare în cadrul Confederației Sindicale Naționale Cartel ALFA.

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *