Conservatorismul, utopie nostalgică sau PDL, acest MySpace al politicii

Imaginarul conservator față cu realitatea

Conservatorii  îi acuză pe progresiști că sînt utopici.

În fapt, conservatorii înșiși creează utopii: trecutul la care se referă ei e întotdeauna un trecut absolut fictiv,  o societate religioasă care trăia în armonie, îmbibată în milostenie, blagocestie, masluri, tîrnosiri și sfeștanii.  O societate care nu a existat niciodată.

Scrie conservatorul Adrian Papahagi în iulie 2022 :

”Îndepărtarea de Dumnezeu: pierderea sensului, intunecarea raţiunii, nebunia, depresia, ura de sine.

Dumnezeu este raţiunea tuturor lucrurilor, fiindcă este Raţiunea primă, Logos-ul creator, atoateţiitorul, sursa si garanţia creaţiei, sursa si permanenţa sensului, sursa si sprijinul omului. Amputarea înaltului nu a dus la zeificarea omului faustic („a sound magician is a mighty god”), ci la desacralizarea și dezumanizarea omului, la relativism si depresie, la absurd si pustiire. Abolirea lui Dumnezeu e abolirea umanului. Nu-i de mirare că semeţul umanism ateu a sfîrșit în post/anti/transumanism (o recunosc in sfărsit si cei care s-au jucat de-a dumnezeii prin labirintul sufletului omenesc), iar maxima ispravă a umanistului cu atanor si retortă este autodesfiinţarea. Priviți temele la modă, studiate de tineri programaţi pentru viaţă și deturnaţi întru sterilitate şi moarte: postuman, transuman, absurd, traumă, psihoză, violenţă. inainte, ne interesa spiritul, caracterul, esteticul, morala — acum, corpul, corpul, corpul, sexul, violenţa. Înainte, citeam literatura cu dragoste — acum se citeşte cu resentiment. Înainte ne interesa umanul — acum, căutăm să deslușim abolirea umanului, sau scindările lui. Înainte, ne interesa umanitatea lui Tess sau Jude — acum, sexualitatea lor. Înainte, studiam literatura pentru frumos și bine, analizam opera de artă ca operă de artă, vorba lui T.S. Eliot, iar nu ca ideologie, arheologie a resentimentului sau psihiatrie clinică. Înainte, analizam literar marile texte, acum psihanalizăm orice text minor sau major prindem. Nu mai recunoaștem o figură de stil, dar îngropăm textul literar in tone de indigestă teorie, in delirul logoreic, în elucubraţiile ilizibile ale unor Foucault, Deleuze, Guattari sau Žižek. În fond, asta e postgîndirea, dacă tot e la modă postumanul: un delir. Umanioarele devin inumane, antiumane, toxice. /…/ Veţi vedea că, din laboratoare ale eticului, esteticului si dezirabilului, facultăţile noastre au devenit morgi unde se necropsiază patologiile si monstruozităţile unei umanităţi în descompunere programată.”

Vom enumera mai jos cîteva trăsături ale retoricii conservatoare :

1)     Referința la un trecut idealizat, siropos, armonios, kitsch

E un trecut în care oamenii mergeau cuvios la biserică, erau familiști și încondeiau ouă – un trecut absolut lipsit de orice referințe de timp și spațiu. Trecutul pe care îl laudă conservatorii e un trecut imposibil de localizat în spațiu sau timp. Este, literal, o utopie.

Acest trecut armonios și religios nu a existat niciodată.

Francisco Ordelafi … cînd auzi clopotele sunîndu-i afurisirea, puse să se tragă celelalte clopote, și excomunică el pe papă și pe cardinali. Și făcu și papa și cardinalii din hîrtie și fîn și-i arse în piață.  Preoții care refuzau să slujească liturghia pentru el,  fură martirizați, șapte spînzurați și șapte jupuiți de vii.

(Cronica lui Cola di Rienzo; spre 1355)

Creștinismul nu a asigurat niciodată nici o armonie a societății sau a Europei. Orașele-state ale Italiei duceau războaie între ele, războaie endemice. Toată Europa apuseană e brăzdată de războaie mult înainte de războaiele dintre protestanți și catolici.

Între 1494 și 1559, vreme de șaizeci și trei de ani, au loc războaiele din Italia, în care regii Franței se luptă pentru pretențiile lor în peninsulă. Unsprezece războaie, toate însoțite de ucideri, violuri, jafuri și incendieri.  Le urmează războiul de treizeci de ani, dintre protestanți și catolici. În 1683,  turcii otomani asediază Viena catolică. Dar turcii otomani au trupe de ortodocși munteni și moldoveni, și de calviniști transilvăneni.  Polonia catolică sucombă lent sub atacurile suedezilor luterani și a cazacilor ortodocși, aliați cu tătarii. Nu există nici o ”creștinătate”. Din 1054 de la Marea Schismă, pînă în 1204, cînd cruciații catolici jefuiesc, ard și cuceresc Constantinopolul ortodox, sînt abia 150 de ani. În 1567, ducele de Alba, catolic și spaniol, masacrează protestanții din Țările de Jos. Inchiziția spaniolă a omorît oameni pentru erezie pînă în 1826 (Gaetano Ripoll) și a răpit evreilor copii pe motivul că ”se botezaseră de bună voie” pînă în 1858.

Istoria Europei creștine e o istorie a războaielor între statele creștine.

”Dumnezeu” înseamnă războaie religioase în numele unui anumit flavor de religie contra altuia. Iluminismul ateu și hedonist e cel care declară toleranța religioasă și care duce Europa spre o (relativă) pace, nu creștinismul.

2)     Prezentarea lumii în alb și negru

Lumea nu evoluează și nu se schimbă datorită conflictelor ideologice între stînga și dreapta, între progresiști și conservatori, ci datorită evoluției tehnologice, care schimbă modul de producție, care schimbă relațiile de putere.  Lumea din 2022 nu e condusă de manifestanți homosexuali androgini epilați și îmbrăcați în culorile curcubeului, nici de feministe tunse militărește îmbrăcate în uniforme de camuflaj, nici de economiști buimaci, ci de IT-iști și ingineri de telecomunicații.  Și, vrînd-nevrînd, asta e lumea în care trăim, lumea lui Steve Jobs și a lui Mark Zuckerberg.

Conservatorii zbiară, urlă și se isterizează contra progresiștilor. Dar conservatorii își inventează dușmanul.  Unu,  conservatorii americani sînt anti-intelectuali, de un secol și mai bine. Doi, conservatorii de rînd sînt obscurantiști, anti-știință și anti-tehnologie. Trei, nu progresiștii au creat lumea modernă, ci tehnologia: azi, în epoca criptomonedelor, e ridicol să mai vorbești de întoarcerea la moneda de aur. Azi credem că bărbații și femeile trebuie să se bucure de aceeași libertate și egalitate.  Și nu mai acceptăm căsătoria adolescenților prin hotărîrea părinților, cu zestre aprig tîrguită.

3)     Rugăciuni pentru ploaie și ortodoxia în România din 2022

Bombănelile pravoslavnice ale lui Adrian Papahagi sînt din 2 iunie 2022, aceeași zi în care sătenii din Cornul Caprei, Iași, s-au adunat la cîmp să facă rugăciuni de ploaie, fiindcă ei de irigații nu au auzit.

Ortodoxia din România în 2022 are următorul bilanț: două scandaluri de homosexualitate, un mitropolit obscurantist, Teodosie. Ortodoxia, în România, în 2022, înseamnă opoziția față de pașapoarte biometrice, înseamnă opoziția față de vaccinuri, negarea pandemiei de coronavirus. Ortodoxia înseamnă obscurantism.  Iată la ce a dus predarea religiei în școli în România timp de treizeci de ani : la opoziția față de știință, opoziția față de medicina științifică, la opoziția față de vaccinuri, la opoziția față de tehnologie, refuzul pașapoartelor biometrice. Și, în vara lui 2022, la refuzul de a răspunde la recensămînt.

4)     E și o înfrîngere personală

În vara lui 2022, chelălăielile pravoslavnice ale lui Adrian Papahagi pot fi raportate implicit la înfrîngerea sa politică personală.  În 2005, Papahagi era pe mari cai politici, bătîndu-se pe burtă cu președintele țării, Traian Băsescu. În 2022, Traian Băsescu e un informator dovedit al Securității, iar dintre miniștrii lui Băsescu – Elena Udrea e în curs de extrădare, Monica Iacob-Ridzi a făcut deja pușcărie, Luminița Plăcintă a făcut și ea pușcărie.  Dreapta conservatoare elitistă hrănită de PDL (Patapievici, Mihai Neamțu, Adrian Papahagi) a fost înlocuită de dreapta conservatoare populistă a partidului AUR: partidul apucatei Șoșoacă, al torționarului Tobă și a infractorului Mihai Lască.  A fi conservator în România în 2022 înseamnă să fii putinist, să te opui tuturor valorilor de toleranță și incluziune ale Europei.  Discursul conservatorilor români este absolut identic cu cel al lui Putin : Europa e terminată, invadată de negri și de musulmani, fibra ei morală e putrezită de transsexuali.

E o înfrîngere multiplă:  Trump și ciracii săi sînt, desigur, conservatori, dar conservatori populiști, nu elitiști. Trump, despre care știm că nu are nici o carte în casă, și-a manifestat repetat disprețul față de intelectuali și față de elite.  Traian Băsescu și-a făcut campanie din banii bulibașilor și șefilor de clanuri interlope ; fratele său, Mircea Băsescu, fusese un intermediar dintre puterea politică și clanuri.

Toți politicienii care zîmbesc alături de Adrian Papahagi în poze vor fi ulterior dovediți ca infractori sau turnători. A. P. se pare că le-a purtat ghinion.

5)     Este chiar ziua în care Curtea Supremă a SUA a abrogat Roe vs Wade

În SUA, după abrogarea deciziei Roe vs Wade din 1973, statele federale pot din nou interzice avortul.  Comisia Congresului anchetează implicarea fostului președinte Donald Trump în asaltul din 6 ianuarie 2021 contra Capitoliului, în care electorii se adunau pentru alegerea președintelui Joseph Biden. Partizanii lui Trump doreau să dea o lovitură de stat.

Despre toate aceste lucruri importante Adrian Papahagi nu are nici o părere. Abrogarea Roe vs. Wade e o victorie conservatoare. Atacul lui Trump și al partizanilor săi asupra Capitoliului a fost o tentativă de lovitură de stat.  Ce părere au conservatorii români despre asta? Ei preferă să tacă mîlc.

6)     Democrația creștină, sau dacă-i musai, cu plăcere

În 1870, Vittorio Emmanuele al Piemontului cucerește Roma. Papa se declară prizonieri în Vatican, și dă decretul ”Non expedit” prin care le transmite catolicilor italieni să nu participe la alegerile politice din regatul Italiei.  Interdicția a durat cinzeci de ani, pînă în 1918.  Așa apare creștin-democrația, prin papii care recunosc cu greu democrația parlamentară și votul universal.  Conducătorii religioși acceptă totdeauna cu bucurie progresul, dacă n-au încotro.  Creștin-democrații italieni nu fac mare brînză: în 1922,  fasciștii iau puterea. În 1945-55, speriați de popularitatea stîngii, americanii susțin creștin-democrația italiană, care se aliază cu Mafia pentru a rămîne la putere.  În anii 1992-1993 se prăbușește imperiul sovietic, americanii nu mai au dușman în Rusia și nu mai au nevoie de aliați în Italia, începe seria de anchete Tangentopoli, care se apropie de conducătorii Mafiei și îl incriminează pe Giulio Andreotti, conducătorul creștin-democraților.  Atunci sînt uciși procurorii Gaetano Costa și Giovanni Falcone. și Paolo Borsellino și încă alți patru procurori.

Creștin-democrații italieni își pierd monopolul asupra puterii pe care îl avuseseră, iar în anii 2000, prin sciziuni și fuziuni, dispar definitiv din politică.

7)     Lătratul ca mușamalizare

Adrian Papahagi se plînge că societatea a căzut pe mîna unui tineret puber, androgin, drogat și bezbojnic. Realitatea e altfel: trăim într-o societate dependentă de informaticieni și internet. Nu stînga a marginalizat literatura clasică, ci Netflix,TikTok, Instagram și video-chatul.  Nu progresiștii au distrus PDL: PDL s-a prăbușit sub propria corupție și ostilitatea populației față de EBA și buzele ei menținute în erecție turgescentă de acidul hialuronic. PDL-ul a ajuns în uitare și irelevanță, alături de MySpace și BlackBerry și PalmPilot și AdobeFlashPlayer. Dar nu e vina progresiștilor. Conservatorii s-au mutat spre conservatorismul populist, anti-elitist, analfabet și obscurantist al AUR.  Și nu-s de vină pentru asta nici Ciprian Mihali, nici Cristi Danileț.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.