Povestea unui om al timpurilor noastre
Proverb (autohton): Iese ciobu-n cale, să râdă de oale.
Același (cu un up-to-date): Iese plagiatoru-n cale, să râdă de niște ridicole, tinere liberale.
Cu câteva zile în urmă s-a desfășurat Congresul Tineretului Național Liberal. Pe 22 octombrie, o tânăra Mara Mareș (24 de ani, cel mai tânăr deputat liberal, aleasă în Parlamentul României la scrutinul legislativ de anul trecut) a fost aleasă noul președinte al Organizației de Tineret a PNL. Sigur, congresul acestor liberali aspiranți a stârnit interesul opoziției ʽideologiceʼ – îi socotim aici inclusiv pe băieții de la Antene. Așadar, o echipă de la Antena 3 s-a mobilizat puțin și a reușit performanța de a filma niște tinere liberale voluptos-inepte, printre care și un tânăr cu alonjă de chelner de la Hanul Drumețului, toți aiurând atunci când se forțau încercând să lege câte ceva despre liberalism, stânga/dreapta sau nu știu ce alte bazaconii. În mod cert, Corabia nebunilor e largă și pe ea încap sumedenie de oameni neolitici, care mai de care mai rizibili. Printre aceștia, Narcis Popescu, tânărul reporter de la Antena 3, ce mânuia microfonul cu dexteritate, ar avea cu siguranță un loc asigurat, unul pentru care a trudit din greu, el reprezentând cu râvnă blazonul Cațavencu al lumii noi, post-1989.
Narcis Popescu, jurnalist la Antena 3 România, este absolvent de Științe Politice (Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București – FSPUB). Văzându-l în reportajul despre tinerii liberali, mă tot întrebam de unde-l știam. Punând cap la cap anumite informații, inclusiv discutând cu un prieten, am ajuns și la sursa-mamă. Tânărul Narcis Popescu este una și aceiași persoană cu Ronald N. Popescu (RNP), jurnalistul și cercetător științific, autor (și) pe platforma Contributors.ro. De altfel, de pe Contributors.ro aflăm că RNP este chiar doctor în științe politice, plecând pe drumul carierei chiar bine – o teză în concordanță cu vremurile (anticomuniste): ʽȘcoala Superioară de Științe Sociale A. A. Jdanov – formarea elitelor comuniste în Româniaʼ (coordonator Stelian Tănase). Iată un debut furtunos, un angel radios, o carieră ce se anunța promițătoare. Este foarte plauzibil că tânărul se gândea cum să-și fructifice mai bine strădaniile depuse pentru descifrarea mecanismelor sinuoase ale școlii de cadre comuniste. Poate un IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc) acolo? Poate vreo slujbă oarecare pe la Partidul Național Liberal? Nu asta i-a fost scris. Ursitoarele i-au ursit altceva.
Zeii cei răi îi hărăziseră să fie (și) formator de opinie la gazetă (citește platformă). Așa s-a înhămat să scrie la platforma electronică cu vederi liberale Contributors.ro. Aici a vrut să fie (iarăși) în rând cu vremurile și s-a apucat să-i dea la ʽgioaleʼ (faulturi grosolane de cartonaș roșu) chiar jupânului Sartre (da, da Jean-Paul, comunistul acela francez). Ca să vezi făcătură și tupeu. Numai că tânărul intelectual-aspirant Popescu și-a arătat limitele și amatorismul, făcând câteva greșeli lipsite de delicatețe. De aici și până la a fi prins în off-side nu a mai fost decât un singur pas. Erorile de începător, marca Academia SRI, de Poliție, etc., se contabilizează (succint) cam așa:
- Băiatul Ronald N. Popescu s-a dat cu tupeu (de pungaș) la Sartre făcând o Tsukahara de toată frumusețea – a copiat un capitol din ʽIntelectualiiʼ lui Paul Johnson și l-a trimis în spațiul virtual al lumii liberale, să îl citească și ei, dându-i de doi bani speranță și, poate, un feed-back. Unde mai pui că, înainte vreme, băiatul mai copiase, tot din Paul Johnson (evident, fără să citeze), un capitol despre Lev Tolstoi – pasămite se pregătea de o carieră serioasă;
- Cititorii ro l-au citit, feed-back-ul a venit, dar vai, efectul a fost devastator pentru tânărul nostru: l-au deconspirat ca plagiator. Stupiditatea băiatului rezidă în faptul că lui nici măcar nu i-a trecut vreo clipă prin cap că cititorii platformei nu sunt chiar atât de înapoiați încât să nu recunoască hălci dintr-o carte (precum cea a lui Paul Johnson), una mult prizată și citită în spațiul mioritic – au fost numeroase ediții succesive la Humanitas.
Nostim este că atunci când s-a văzut încolțit, Ronald N. Popescu, aka Narcis Popescu, s-a mai zvârcolit puțin: și-a luat un pseudonim (Vlad) și a încercat să-i îmbuneze pe cititorii cei răi (niște adevărați samariteni) ai lumii Contributors.ro:
”Vânam texte… acum pe bune… O să apară poliția textelor conforme… să te ții… cum s-o mai cultiva creativitatea când oamenii o să se vâneze reciproc după fraze copiate din cărți și de pe mai unde, că doar școala asta e… un exercițiu de umilire și obnubilare a oricărui impuls creator. Dar să fie…” (Vlad, 29.10.2016, 21:59: http://www.contributors.ro/cultura/jean-paul-sartre-doctrina-provocatoare-a-individualismului/).
Nimeni nu l-a luat în serios, iar cariera tânărului Narcis i-a fost oprită brusc din elanul plagiator:
”Despre ce creativitate vorbiți? Despre capacitatea de ʽcreaʼ un articol (chiar 2) copiind cate un capitol dintr-o carte adevărata? Vânătoare de texte? Cultivarea creativității… cu fraze copiate din cărți? Nu, e mult prea mult… Acest ʽdomnʼ, în ʽcreativitateaʼ lui, a ales să jignească inteligența cititorilor acestei platforme!” (Gabi, 31.10.2016, la 10:36, ultimul comentariu: http://www.contributors.ro/cultura/jean-paul-sartre-doctrina-provocatoare-a-individualismului/).
Iată cum, cu coada între picioare, burlescul personaj a scrutat alte zări – lumea-i mare și posibilitățile multiple, nu? Așa s-a trezit în spațiul lumii anteniste și, ca un adevărat Cațavencu de secolul XXI, acum flutură steagul reportericesc al manifestației anti-liberale. A căutat și și-a găsit un rost: Ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-antenismul! Un Cațavencu solid, cu substanță și mult umor. Pe culoarul (și poziția) Agamiță Dandanache nu poate alerga. Acolo e zona carieriștilor hardcore. Liga Campionilor autohtonă… Cele descrise mai sus sunt părticică din trecutul, prezentul și viitorul României: zona românilor din plastic, a acelor ce încearcă să molfăie o coajă, un bol de kașa sub gerul aspru al reproducției sociale autohtone. À bientôt!
