Profesorul de filosofie de origine română Bogdan Rusu a acordat un interviu site-ului Baricada. Stabilit la Paris de peste zece ani, Bogdan Rusu ne oferă o perspectivă foarte autentică asupra alegerilor prezidențiale franceze încheiate cu victoria lui Emmanuel Macron abordând aspecte legate de personalitățile și de programele principalilor candidați
Maria Cernat în dialog cu Bogdan Rusu
Am decis să fac acest interviu pentru că mi-am dat seama că oricât ai citi, alegerile dintr-o tață străină, în acest caz Franța, nu-ți pot deveni la fel de familiare ca atunci când ai experința directă a dezbaterii, a dialogului. Or, asta n-o poate avea decât cineva care trăiește acolo și care se interesează de chestiunile legate de politică. Bogdan Rusu, cel care a avut amabilitatea să îmi acorde acest interviu, este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București unde a obținut și doctoratul. Din anul 2006 a plecat la Paris. În prezent este profesor de filosofie la liceu în Paris și este înscris la al doilea doctorat la universitatea Sorbona. Bogdan Rusu este cunoscut pentru eforturile sale de a face o istorie a filosofiei românești și de a evidenția figurile mai puțin cunoscute ale acestui domeniu. Bogdan Rusu este și colaborator al CNSAS.
Vom prezenta interviul în două părți. Partea a doua poate fi găsită aici.
Marica Cernat: Bogdan, tu ai drept de vot în Franța?
Bogdan Rusu: Nu, nu votez, fac propagandă. Mă iau comunist de colegii de la școală! În general, un emigrant cere cetățenia după vreo cinsprezece ani. Eu sunt al unsprezecelea an, dar acum totuși ar trebui să mă cam grăbesc pentru că atâta timp cât rămâne acest președine se menține status-quo-ul, nu risc să mă dea afară. Știi, e foarte mișto să dai o lege care să prevadă că toți cei care lucrează pentru statul francez, toți funcționarii publici, să fie cetățeni francezi. Asta pentru că deja la multe ministere există deja această lege. De pildă la Ministerul Apărării Naționale nu poți să lucrezi pe nici o poziție dacă nu ești francez.
Dar tu acolo ești profesor titular sau suplinitor.
Sunt profesor titular și funcționar public.
Bun, să revenim la motivul pentru care am decis să te intervievez. Aș vrea să luăm cele mai vocale figuri ale campaniei electorale franceze care s-a încheiat pe 7 mai cu victoria lui Macron. În primul rând François Fillon. Nu e suspect că au apărut acuzații de corupție chiar în campania electorală, după un scenariu cunoscut și la noi?
În ce mă privește nu cred că exista corupție la Fillon, cel puțin nu în sensul românesc. Ceea ce a făcut el este că a angajat-o pe nevasta lui, ceea ce e perfect legal, pentru că el poate să-și angajeze toată familia. Problema e că nevasta nu a venit la muncă! Deci problema n-a fost nepotismul, problema a fost că slujba a fost fictivă. Ea a luat bani ca să nu facă nimic. Nu e neapărat corupție – putea să o angajeze conform legii – ci e lipsa de moralitate. Or, Fillon avea reputația asta a omului super corect. La orice te puteai gândi la Fillon, dar nu la șmecherii din astea. Fillon stă într-un castel. A fost prim mistru și în perioada aceea se făceau glume la televizor că era singurul care muncea. Între miniștrii lui Sarkozy, de-alde Rachida Dati și alte nulități, Fillon făcea figură de om serios și care își făcea treaba. Acum s-a descoperit că nu era așa serios, din moment ce a delapidat în sens moral banul public.
Deci problema a fost slujba fictivă a soției.
A fost o problemă de moralitate. Pentru că așa cum știm electoratul de dreapta se bate cu cărămida-n piept că ei, au niște standarde, niște tradiții, că ei nu se coboară la așa ceva. Și s-au trezit ca omul opărit cu apă rece. Iar aceste tinichele de coadă i-au dăunat foarte mult. Pentru că să nu uităm ce campanie a făcut el în interiorul partidului. I-a măturat pe Alain Juppé și pe Sarkozy. Pe Sarkozy e foarte bine că l-a măturat și sper că nu mai învie și a treia oară să vină în viața politică, dar Juppé ar fi fost acceptabil. Dar dacă ar fi fost el, ar fi fost foarte apropiat de Macron pentru că cei doi sunt foarte apropiați. În orice caz, băiatul ăsta, Fillon, era extrem de liberal. Ei trăiesc toți în vremea lui Margaret Thatcher. și Macron și Fillon, și consideră că Franța n-a făcut în vremea respectivă reformele pe care le-au făcut britanicii. Adică Franța s-a încăpățânat să rămână în logica protecției sociale și această logică, inclusiv cele 35 de ore, mai frânează, bineînțeles, buna funcționare a capitalismului.
Și acum e cazul să îndepărtăm aceste frâne?
Păi nu frâna atât de tare înainte să apară zona euro. Dar după apariția acesteia, uite că există probleme. Ceea ce vor ei să facă este să dinamizeze piața muncii, să precarizeze muncitorul, să crească mult concurența între lucrători. Ăsta e sensul ”dinamizării” – să crească mult concurența între muncitori să scadă mult costul muncii. Că dacă scade costul muncii nu mai delocalizezi. Capitalul rămâne în Franța, că asta este logica. Concurența ridicată între patronat ca urmare a legislației europene face ca singura soluție care le rămâne acestor patroni este să precarizeze muncitorii, adică distrugerea protecției sociale. Și Fillon mergea în sensul acesta. Să repună în discuție totul. Statutul cetățenilor, pensiile, numărul de ore de muncă, taxele sociale plătite, toate acestea trebuiau să fie distruse.
Ce ar fi însemnat asta concret?
De pildă pentru profesori. El propunea nici mai mult nici mai puțin decât ”ameliorarea situației lor”. Hai să vedem cum ameliora el această situație a profesorilor: În primul rând că profesorul trebuia să petreacă mai multe ore la birou. Nu să predea mai mult. Rămânea tot cu cele 18 ore, dar să rămână în liceu și să facă meditații cu elevii. Adică pregătire personalizată – dar salariul lui rămânea același.
Dar în privința minorităților etnice și sexuale cum se manifesta?
El era cu familia creștină. Era religios pe față, ceea ce nu era nici bine nici rău. Pe mine nu mă interesează atâta timp cât cadrul legislativ rămâne laic, fiecare președinte poate spune, uite, eu sunt catolic, îmi pare rău dacă vă deranjează, dar asta e. Era pentru modelul tradițional al familiei, pentru valorile tari ale dreptei. În învățământ era pentru întărirea respectului și autorității profesorului. Printre altele, voia să impună și uniforma. Tot pe linia autoritară manifesta toleranță zero, la prima abatere să te bahe la pârnaie. Asta, de fapt, e o obsesie a tuturor. Macron vrea și el același lucru. De pildă, executarea pedepselor de mai puțin de doi ani. Până acum nu se executau că nici nu erau locuri în pușcării și se dădea cu suspendare. Și au ajuns ei la concluzia că, domnule, nu e eficace. Nu mai știu care dintre ei dorea construirea a 11 mii de locuri în pușcării. Deci, disciplină, poliție, valori familiale tradiționale și precarizarea statutului muncitorului. Pe cât posibil distrugerea instituțiilor emancipatoare care sunt funcția publică și pensia care în Franța s-au construit altfel decât în restul Europei. În Franța Consiliul Național al Rezistenței era dominat de comuniști. În plus, în perioada ocupației naziste în al doilea război mondial toți industriașii colaboraseră cu naziștii. După 1945 erau deci reduși la tăcere și atunci s-au obținut o grămadă de concesii și pe această bază s-a obținut funcția publică care înseamnă salariu pe viață și înseamnă salariu care este plătit persoanei și nu postului. Eu, ca profesor, am obținut o calificare și, de pildă acum eu nu am ore. De două săptămâni stau acasă, pentru că eu sunt profesor titular, dar înlocuitor. Deși nu am ore, sunt plătit la calificarea mea. Iar pensia este același lucru. E un venit viager al persoanei plătit la înălțimea ultimului post sau a celui mai bine plătit post ocupat. Aceste beneficii sunt plătite din banii care nu sunt sifonați de capitaliști. Aceste colectări la sursă constituie 11% din PIB, 11% care nu generează nici un profit, sunt în afara circuitului capitalist. Și cu acești 11% noi facem aici în Franța educație, sănătate și pensii. Or, aceste instituții sunt subversive pentru capitaliști și de asta trebuie demolate și distruse.
Deci e un alt statut al funcționarului?
La funcționari nu există șomaj. Ei bine, una dintre măsurile care se vor a fi luate este să avem șomajul funcționarilor. În curând o să avem și pensionari șomeri. Deci ei merg în direcția asta: tot ce e instituție emancipatoare și subversivă față de capital trebuie distrusă sau trebuie dezechilibrată. Deci, reducerea numărului de funcționari. Nu îndrăznește să concedieze că iese scandal și atunci șterge posturile celor care ies la pensie. În câțiva ani scapă de câteva zeci de mii.
Și alternativa? Melenchon cu ce a venit ca ofertă?
Pe mine Melenchon m-a sedus o bună bucată de timp. El a fost mereu de stânga. El a fost trotzkist în tinerețe. Apoi a intrat în rândul socialiștilor, dar a fost mereu din aripa stângă. În 2002 și-a dat demisia pentru că socialiștii nu erau suficient de de stânga. A început apoi o carieră în care a fost aliatul comuniștilor până azi când comuniștii l-au abandonat. Angajamentul la stânga nu putea să i-l nege nimeni. Nici preoucuparea lui intensă pentru clasele muncitoare, pentru salariatul din jumătatea inferioară. Mie mi-a plăcut. Ba char începusem să ader un pic și la ideile lui protecționiste. Dar are o doză de demagogie care îmi displace profund. Are niște sloganuri din astea de genul ”să mai simțim odată gustul fericirii”. Aici îi spun ăștia ”Tribunul”, cum îi ziceau la noi lui Vadim. Făcea mitinguri electorale cu holograme și în șapte orașe în același timp. El a făcut studii de filosofie, după care a predat franceza. Știe să vorbească, are discurs, are referințe. E singurul care își scrie singur discursurile. Poate să vorbească limba poporului. A reușit să facă un scor aproape egal cu Marine Le Pen. Acum cinci ani era la jumătate. Acum cinci ani însă nu identificase încă anumite probleme sociale pe care pe care le identificaseră cei de la Frontul Național. Iar acum cinci ani era prea asociat și socialiștilor și comuniștilor. Or, acum el n-a mai candidat din partea mișcării lui politice. Mișcarea lui politică era Frontul de Stânga.
Dar acum nu are mișcarea France Insoumise?
Ba da. Dar asta e altceva. Atunci avea Frontul de Stânga în care era partidul lui și Partidul Comunist și alte câteva partidulețe. Acum el s-a distanțat de comuniști și de socialiști și i-a luat prin surprindere pe comuniști. S-a proclamat candidat fără nici o consfătuire. Poate ei ar fi vrut ca Frontul de Stânga să propună alt candidat sau să fi fost rezultatul unor discuții. Melenchon a zis mă doare în cot de ce faceți voi, iar comuniștii luați prin surprindere l-au sprijinit din nou. Dar acum, gata, s-a rupt lanțul amoros și fiecare se duce la legislative separat. Or comuniștii au un electoat stabil de 8,9%.
Deci ușor narcisist și egocentric.
Da, mai degrabă demagog. El a fost cel mai afectat de pierderea alegerilor și de faptul că n-a intrat în turul al doilea. A fost distrus și nu a chemat la votarea lui Macron, ceea ce pot înțelege, dar mă și dezgustă într-un fel.
Bine, dar ce poate să aducă mai rău Marine Le Pen. Oricum ce propune Fillon și Macron sunt niște măsuri extrem de dure. Ce mai poate aduce ea în materie de măsuri negative?
Marine Le Pen are ideea emigrației zero. Chiar și pentru cei din Uniunea Euroneană.
Deci pe tine te dădea afară dacă ar fi câștigat?
Bine, pe mine nu putea să mă dea direct. Dar putea să mă dea afară indirect schimbând cadrul legal obligându-mă să fiu francez ca să fiu funcționar și trimițându-mă în privat. Or, ea voia să pună o taxă de 10% pentru patronul care angajază un străin și nu un francez. În acest sistem nu te angajază nimeni. Ba mai mult, te dă afară și angajază un francez. La hotelul unde eu am lucrat ca recepționer aproape toți erau străini. Să zicem că ai zece angajați străini și plătești 10% pentru fiecare ajungi să plătești încă un salariu. Bineînțeles că nu le-ar conveni și te-ar da afară. Numai dacă ai fi tu indispensabil, buricul pământului și ar fi firma respectivă bogată. O altă măsură era închiderea frontierelor. Voia să angajeze șase mii de grăniceri, să deschidă punctele vamale. Ideea ei este că se plătește foarte mult pe emigrație. Că de fapt costă ajutoarele sociale. Or, asta e o tâmpenie pentru că nu-ți dă nimeni nimic dacă nu muncești. Franța nu e stat social. Astea sunt niște minciuni și niște iluzii. Dacă nu ai muncit nu îți dă nimeni nimic. Bine, te tratează la spital, dar altceva, nici vorbă. Ea crede că primirea, trecerea la frontieră și sănătatea generează costuri foarte mari. Nu știu cât își imaginează, vreo douăzeci de miliarde. Și în momentul în care dai străinii afară ce faci? Creezi locuri de muncă. Închizi frontierele, nu mai vin emigranți deci faci economie. Cu o singură mișcare ai creat locuri de muncă și ai făcut și economii și acești bani economisiți poți să-i investești tu în recalificarea francezului, în sprijinul întreprinderilor mici, pentru că ea încarnează vocea acestor mici afaceri: barurile, restaurantele, fabricile de prin sătuce și orașe mici și a salariaților acestora.
Și ei reprezintă o masă fidelă de electori?
Da, sigur. Marine Le Pen a făcut de pildă a obținut un scor de 90% într-un sat de 30 de case în care nu trăia nici un străin. Probabil că ei trăiesc acolo cu groaza că vine puhoiul și le ia lor locurile de muncă. Populația asta, muncitorii din micile orașe și din sate, ăștia votează în bloc cu Marine Le Pen.
Totuși ea provine dintr-o familie foarte înstărită, deși vrea să pozeze ca fiind anti sistem.
Dar ea nici măcar nu pricepe ce e sistemul. Ea crede că e un fel de iudeo-masonerie, o conspirație. Pentru ea sistemul este totul, iar ea e anti-sistem. Sistemul e mondializare liberală. Ea vinde o variantă de anti-capitalism fascistă.
Adică vinde o variantă de anti-capitalism foarte primitivă. Ne închidem în casă și sperăm că o să fie bine.
Da, ne închidem în casă și facem protecționism. Adică obligăm francezul să cumpere doar produse made în France, dacă nu taxăm toate produsele străine până devin mai scumpe. Apoi: prioritate francezilor. Prioritate oriunde, până și la locuințele sociale. Deci criteriul va fi naționalitatea, nu veniturile, nu numărul de copii. Francezii mai întâi. După ce am terminat cu francezii și le-am dat la toți case, pe urmă mai băgăm și străini, dac-o fi. La locurile de muncă la fel. Francezii au prioritate și dacă mai rămân și avem musai nevoi atunci chemăm străinii, dar îi plătim mai puțin și luăm mai mulți bani de la angajatori. Apoi ieșirea din zona euro și sistem monetar dublu. Adică în schimburile internaționale euro în țară francul. Carrefour, de pildă, care este mare companie, va cumpăra în euro, dar va vinde în franci.
La ce rată de schimb?
Nici nu poți înțelege și imagina toate costurile. Dar ideea este să poți devaloriza moneda. Și asta e și părerea lui Melenchon. Nu poți să-ți plătești datoriile în euro că euro e o monedă scumpă. Euro e o monedă bună de la Germania în sus, adică pentru nemți și scandinavi. În acest caz trebuie să ajungi tu să își poți devaloriza moneda că altfel nu ajungi să poți plăti vreodată.
Dar în privința pregătirii politice ce părere îți face?
Ea încearcă să facă pe spirituala însă efectiv e greu să discuți cu ea pentru că nu înțelege ce-i spui. Ea știe că e acolo ca să repete obsesiv niște lucruri cu care nu convinge pe nimeni în afara celor care sunt deja convinși. Marine Le Pen are un electorat captiv. Alegătorii ei sunt complet iraționali. Părerea lor nu se schimbă nici dacă descoperă, la limită, că Marine Le Pen e pedofilă sau zoofilă. N-au nici o treabă! Votează cu ea așa cum au votat și cu tatăl ei.
Dar ce părere ai despre faptul că l-a dat afară din partid?
Păi ea a vrut să coafeze partidul, să-l machieze, să-l dediabolizeze, să se termine odată cu acuzațiile de rasism. Dar bătrânul Le Pen n-a vrut să înțeleagă de argumente din astea. El tot rasist este. Nu trebuie să uităm ce-a făcut el prin Algeria. Or, el vorbea aiurea și atunci l-au dat afară. Astăzi, nu știu dacă ai urmărit, dar Marion Marechal Le Pen, nepoata, s-a restras din viața politică. Nepoate lui Marine Le Pen s-a retras pentru că ea avea propria linie în partid. E linia Phillippot, eminența cenușie din spatele lui Marine Le Pen, și linia Marion Marechal-Le Pen. Marion este mult mai apropiată de dreapta catolică. S-a întâmplat în campanie ca ea să declare ceva și Marine s-o pună la punct. Acum s-a retras, dar cred că va reveni să-i ia partidul mătușii sale.
Cea de-a doua parte a interviului în care Bogdan Rusu vorbește despre Emmanuel Macron și intențiile lui va putea fi citită aici.
