UE, Rusia şi China lansează propriile lor perspective despre Orientul Mijlociu punând accent pe dezvoltarea economică într-o regiune afectată puternic de conflicte. Un pas surprinzător în direcția păcii a fost făcut de EAU
Media internaţionale relatează pe larg despre escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu. În vara fierbinte a anului 2019 am asistat la doborârea unei drone americane, care în opinia Teheranului ar fi intrat în spaţiul aerian iranian. Marea Britanie a cucerit un petrolier iranian aproape de Gibraltar sub pretextul că acesta ar fi livrat neautorizat petrol în Siria, în timp ce trupele iraniene au luat controlul asupra unui petrolier britanic în strâmtoarea Hormuz. Există informații potrivit cărora SUA au introdus sancţiuni împotriva ministrului iranian de externe Mohammad Javad Zarif, care a jucat în rol cheie în semnarea acordului nuclear cu grupul celor şase forţe globale (SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Rusia şi China).
Ceea ce nu ajunge la urechile publicului larg sunt eforturile unui număr mare de ţări privind sprijinirea dezvoltarii paşnice a Orientului Mijlociu şi scăderii tensiunilor. UE, Rusia şi China văd în regiune posibilităţi pentru dezvoltare economică, reconciliere, comerţ şi infiinţarea parteneriatelor în domeniul securităţii. Fără a spune asta deschis, aceste concepte aflate în proces de implementare se află, în mod evident, în opoziție cu strategia confruntării, care se desfășoară între adversarii Iranului şi Republica Islamică.
În iulie ministrul chinez de externe Wang Yi a promis că Emiratele Arabe Unite se va transforma într-o ”perlă strălucitoare” în cadrul participării sale în strategia ”O centură, un drum”. Ambele ţări au acorduri şi intenţii de colaborare în domeniul dezvoltării industriale, transportului, energiei, dezvoltării reţelelor 5G, tehnologiilor cosmice, construirii unor căi ferate rapide. Vizita moştenitorului tronului din EAU sheikh Mohamed bin Zaed al-Nahyan în China, în cadrul căreia au fost anunţate aceste acţiuni strategice, a avut loc în iulie, iar la începutul lui august Iran şi EAU au semnat memorandumul pentru înţelegere care vizează ajutor reciproc în protejarea graniţelor maritime ale ambelor state. Se ştie că EAU face parte din Consiliul pentru Cooperare în Golf, care este dominat de Arabia Saudită. Acordul cu Iranul în domeniul graniţelor este un semn de slăbire a axei antiiraniene din Orientul Mijlociu. El vine după ce câteva nave maritime au suferit atacuri ale căror autor ramâne necunscut, dar atribuite Iranului de către adversarii acestuia.
”Pe fondul tensiunilor de astăzi EAU şi-au retras parţial trupele din Yemen, lucru care reprezintă un semnal pozitiv dat Iranului. În ultimile două luni are loc o diminuare a intensității retoricii antiiraniene în EAU. Media din EAU nu exprimă niciun interes în direcția dezvoltării unui conflict propagandistic împotriva Iranului”, a declarat analistul iranian de politică externă Mostafa Najafi.
Tot la sfârşitul lui iulie 2019 Rusia a lansat oficial în Organizaţia Naţiunilor Unite un proiect pentru infiinţarea unei organizaţii de securitate colectivă cu reprezentanţi din ţările Golfului Persic, SUA, China, India, UE şi orice altă ţară interesată. Ideea este că ţările interesate să semneze acorduri pentru controlul asupra înarmării, pentru lupta cu terorismul mondial, cu traficul narcoticelor, cu migrația şi crima organizată, să creeze zone demilitarizate şi Orientul Mijlociu să devină o zonă fără arme nucleare. Toate aceste lucruri ar trebui să se întâmple, respectând rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU.
”În condiţiile actuale este necesară o acţiune energică şi efectivă la nivel internaţional şi regional, pentru a îmbunătăţi şi a stabiliza situaţia din Golful Persic, astfel încât să se depăşească lunga etapa a crizei şi această subregine să pornească pe drumul păcii, relaţiilor de bună vecinitate şi dezvoltării sustenabile”, se mai afirmă în documentul distribuit de Moscova. Propunerile acestuia, care vizează pacea şi neproliferarea armelor, evident sunt legate și de situaţia creată în jurul Iranui.
În curând Iran şi Uniunea Economică Eurasiatică vor începe să facă comerţ în condiţiile unei zone de schimb liber, după ce parlamentele Uniunii Economice Eurasiatice (Rusia, Belarus, Kazahstan, Armenia i Kirgizstan) au ratificat acest acord. Pe 10 iunie 2019 parlamentul iranian a ratificat de asemenea acordul. Comerţul Iranului cu ţările din această comunitate economică reprezintă numai 2% din întregul schimb comercial al Republicii Islamice. Însă comerţul liber ar putea fi de folos transferul tehnologiilor, inclusiv cele militare, lucru care ar întări legăturile între Teheran şi ţările membre din fosta Uniune Sovietică. Pentru strategii ruşi comerţul liber ar înseamnă să primească accesul în Golful Persic – un vis ce datează din perioada Uniunii Sovietice.
În opinia lui Rajab Safarov – director al Centrului (Rus) pentru Studiu al Iranului Contemporan preşedintele Donald Trump încearcă să creeze viitoarea coaliţie care să asigure siguranţa navigării în Golful Persic. Doar că acesteia i se alătură numai Marea Britanie. Europenii consideră această idee lipsită de perspectivă, în timp ce ţările arabe din Golful Persic simt că în cazul unui conflict militar ele ar deveni carne de tun, iar infrastructura lor de petrol şi gaz va fi distrusă. În acest sens Safarov vede o mare oportunitate îniniţiativa rusă privind siguranţa colectivă din Golful Persic – ea îşi propune înainte de toate că ţările din regiune să-şi asigure securitatea singure, iar ţările externe să se alăture ca observatori. Analistul este convins că strategia americană pentru controlul asupra regiunii a eşuat, în timp ce perspectiva rusă pornește marş triumfal. O parte din acest triumf este şi faptul că încă de la sfârşitul anului Iran şi Rusia vor face primele manevre navale comune în Strâmtoarea Hormuz.
Există opinii că iniţiativa rusească pentru siguranţa colectivă nu conţine numic nou, în comparaţie cu ceea ce Moscova propune din anii 90 până azi. Însă în ultimii ani, în timp ce UE şi SUA îşi întăreau influenţa în Europa Centrală şi de Est, Rusia s-a afirmat semnificativ în Orientul Mijlociu. Nu este vorba numai de reuşitele militare din Siria. În mod succesiv, la începutul lui august Arabia Saudită şi-a redus standardele pentru importul grâului, care va permite Rusiei pentru prima dată să înceapă exportul către regii petrolului. Se ştie că moştenitorul tronului Mohamad bin Salman as-Saud se află în relaţii bune cu partenerii ruşi spre deosebire de funcţionarii saudiţi la nivel înalt din trecut. La rândul său Turcia s-a opus deschis Statelor Unite, achiziţionând complexe de apărare aeriană rusești S-400.
În acest context UE de regulă este criticată că e inactivă şi pierde influenţa în Orientul Mijlociu. Deși această evaluare nu e tocmai corectă. Mai degrabă UE acţionează de o manieră care nu atrage atenția presei, care este intotdeauna îndreptată către acţiunile lui Trump. Statele europene au refuzat să se încadreze în linia americană pentru escaladarea din Orientul Mijlociu, în schimb au susținut dezvoltarea economică şi colaborarea regională în regiune.
Pare că nu doar Iranul, ci şi Irakul este o ţară importantă pentru diplomaţia europeană. Într-un articol propriu în Bagdad Post din mai 2019 ambasadorul UE în Bagdad, Ramon Blecua afirmă că iniţiativa pentru un ”NATO arab” (care este susţinută de SUA şi antiiraniană în esenţa sa) nu avansează. ”În contrast cu discursul beligerant în creştere al unor jucători regionali diferiţi Irak-ul promovează tot mai determinat o ordine regională nouă, bazată pe colaborarea şi interesele mutual beneficiare. Respingând să ia poziţie în confilctele vecinilor săi, noul guvern din Bagdad prezintă o alternativă a conflicului inevitabil şi îşi întăreşte rolul ca țară care construiește punți de cooperare acceptate de toate părţile”, explică Blecua şi dă multe exemple, care dovedesc teza – legate şi de activităţile diplomatice ale Irakului şi de politica sa internă, care în opinia diplomatului depăşeşte cu succes divizarea ţării în comunităţi etnoreligioase diferite.
Blecua crede că Irakul face un balans delicat între interesele americane şi cele iraniene şi astfel atrage atenţia UE. ”La Washington procesul de luare a deciziilor în politica externă se află sub influenţa mai multor grupuri motivate ideologic, care anunţă că deciziile lor sunt inspirate de realizarea unor profeţii biblice. Ei susţin o abordare nelimitat unilaterală, care ţinteşte la împunerea superiorităţii americane fără nici o rezistenţa. Între timp ce UE joacă rolul unui aparător al sistemului internaţional multilateral, ca fiind singurul mod efectiv pentru gestionarea crizelor internaţionale şi rezolvarea conflictelor… UE se află la mijloc între ambiţiile conflictuale ale Rusiei, SUA, Chinei, Turciei, Iranului, Arabiei Saudite, şi Bagdadul ar putea deţine cheia pentru această enigmă”, spune convins Blecua, în opinia căruia UE este un aliat natural al Iraqului şi folosind ajutor umanitar şi sprijin diplomatic din UE, Iraq poate oferi ”o viziune alternativă” la noua ordine regională.
În principiu Irak-ul e format de trei mari comunităţi – şiiţi în partea sudică, suniţi în partea vestică şi kurzi în nord. Partea vestică a fost distrusă de Statul Islamic şi de războiul cu acesta, oraşe precum Moșul au fost eliberate, dar încă se află în ruine. Blecua explică că din 2003 încoace UE a investit peste 1 miliard euro în sprijinul Irak-ului, devenind unul dintre cei mai mari donatori interaţionali ai ţării. În plus, după distrugerile făcute de Statului Islamic în 2014 UE a anunţat 400 milioane de euro granturi noi în sprijinul recuperării şi al reformelor economice. Mulţi spun că cea mai mare problemă a Irak-ului este corupţia, dar în opinia lui Blecua ţara poate deveni un exemplu pentru dezvoltarea democratică într-o regiune dificilă precum cea a Orientului Mijlociu.
Ambasadorul Blecua pare că are abilități de politician cu viziune în privința Orientului Mijlociu şi asta îl face să aibă adversari puternici. În această vară Washington Times a scris că el are o avere prea mare în raport cu veniturile sale şi este ”un agent de informaţii iranian plătit”, dar asta a fost evident o încercare de a discredita omul care încearcă să dezvolte colaborarea regională multilaterală din Orientul Mijlociu. Blogul american pentru relaţii internaţionale LobeLog a legat articolul din Washington Times de mâna lungă a lobby-ului pro-război, care nu doreşte o dezvoltare paşnică pentru Iran.
În noiembrie 2019 am pus întrebarea ”pe cine izolează sancţiunile antiiraniene – Teheranul sau pe Trump”. Pe fondul imaginii astfel conturate s-ar parea că UE, Rusia şi China sunt interesate ca Orientul Mijlociu să se dezvolte economic şi în pace. Iar asta este o veste minunată.
