De peste două săptămâni, puternica Confederație a popoarelor indigene din Ecuador a declanșat o grevă generală pe termen nelimitat, susținută de sindicate.
Tensiunile politice au crescut din nou în Ecuador, unde nu numai că problemele nu au fost rezolvate, dar se înrăutățesc. Aceste probleme au dus deja la o explozie socială și la proteste violente în octombrie 2019. Atunci, ca și acum, principala forță socială care a catalizat confruntarea cu autoritățile este o puternică organizație: Confederație a popoarelor indigene din Ecuador (CONAIE), care a declarat o grevă generală pe termen nelimitat pe 13 iunie anul acesta. Motivul, la fel ca și acum trei ani, este resentimentul față de politicile guvernamentale neoliberale care aruncă costul dificultăților economice pe umerii clasei muncitoare grav sărăcite și cresc nejustificat prețurile la combustibili, deși țara este producătoare de petrol.
De data aceasta, însă, nu doar președintele Ecuadorului și liderul CONAIE sunt diferiți, ci și situația în care se află țara. Numeroși observatori remarcă faptul că, în timp ce în 2019 principala confruntare a avut loc în capitala Quito, unde s-au concentrat atât protestele CONAIE, cât și represiunea, s-a ajuns la un compromis timid între guvernul de atunci și demonstranți, acum cea mai mare parte a țării a fost cuprinsă de proteste și violențe ale poliției. Greva Confederației Populațiilor Indigene este susținută și de sindicate, iar industria petrolieră – o sursă esențială de venituri bugetare – care este blocată din acest motiv și care se confruntă cu colapsul. Între timp, în parlament a fost declanșată și o procedură pentru a cere înlăturarea actualului șef de stat de la putere de către un partid important din opoziție.
Să ne amintim – în 2019, detonatorul conflictului a fost acordul semnat de președintele de atunci, Lenin Moreno, cu FMI pentru un „program de salvare” care a tăiat bonusurile de zeci de ani la prețul combustibilului pentru fermieri (așa cum sunt mulți dintre membrii CONAIE) și i-a lovit în continuare cu o serie de alte măsuri neoliberale – în special creșterea prețului produselor de bază, creșterea taxelor și impozitelor și „liberalizarea” contractelor de muncă.
Armata și poliția au fost puse în acțiune împotriva protestelor violente din acea perioadă, care l-au determinat chiar și pe Lenin Moreno să fugă speriat împreună cu guvernul său din capitala Quito în orașul-port Guayaquil. 11 demonstranți au fost uciși și peste 1.300 au fost răniți, 11 dintre ei pierzându-și un ochi din cauza gloanțelor poliției.
În cele din urmă, Moreno a reușit să-i convingă pe liderii de atunci ai CONAIE să intre în negocieri cu el, promițând să înghețe măsurile FMI – dar acest lucru a fost doar temporar, până când confruntarea s-a diminuat, iar apoi lucrurile au continuat ca de obicei.
Moreno a speculat, de asemenea, la acea vreme, că CONAIE a fost folosită ca instrument împotriva sa de către inamicul său politic, fostul președinte și reprezentant al așa-numitei „tendințe bolivariene” din stânga Americii Latine, Rafael Correa. Moreno a fost vicepreședinte în timpul mandatului lui Correa (2007-2017) , care l-a lansat ca și candidat la alegerile prezidențiale din 2017, în ideea că va continua politicile de atunci. Dar odată ce a preluat puterea, Moreno a făcut o întoarcere la 180 de grade. El s-a apucat nu doar să demonteze modelul statului asistențial, ci și să îi urmărească penal pe Correa (care din 2017 locuiește cu familia în Belgia, țara natală a soției sale) și pe asociații săi din administrația precedentă cu procese pentru ipotetice fapte de corupție. De asemenea, și-a schimbat cursul geopolitic, devenind un adept al SUA și al neoliberalismului.
Afirmațiile lui Moreno la adresa liderilor CONAIE, potrivit cărora aceștia erau folosiți în scopuri de „coreanism”, au provocat un scandal în rândul acestora, deoarece această organizație intrase în conflict cu COREA și în timpul guvernării sale și se distanțase ferm din punct de vedere politic de el. Așadar, gestionarea acestei probleme sensibile a jucat în 2019 în favoarea lui Moreno și a redus, cel puțin temporar, tensiunile din țară.
Dar, întrucât niciuna dintre problemele care au dus la acel conflict nu a fost rezolvată vreodată, ba chiar s-au adăugat altele noi, agravate și mai mult de criza caucaziană, era inevitabil ca Ecuadorul să fie din nou cuprins de proteste. Ceea ce vedem acum.
Să punctăm câteva dintre evenimentele care au avut loc între timp. În primul rând, țara a trecut prin alegeri prezidențiale la începutul anului 2021, care au fost câștigate de candidatul de dreapta, bancherul Guillermo Lasso, actualul președinte. Rivalul său în buletinul de vot a fost Andres Araus, candidatul grupării de stânga UNES („Uniunea pentru Speranță”), reprezentând „Coreismul”. Araus a pierdut. „Un alt candidat interesant, Yacou Perez, nominalizat de partidul Pachacoutique, considerat aripa politică a CONAIE, a ratat de puțin scrutinul. Yacú Pérez s-a declarat apoi egal respingând atât neoliberalismul lui Lasso, cât și „coreismul” lui Araus – dar a abandonat în turul al doilea. CONAIE și comunitățile indigene pe care le reprezintă s-au simțit în acel vot încă o dată păcălite de clasa politică tradițională.
Guillermo Lasso a preluat puterea pe 24 mai anul trecut. Doar câteva zile mai târziu, pe 5 iunie, Mișcarea Țăranilor și a Populațiilor Indigene din Cotopaxi (provincie ecuadoriană), afiliată la CONAIE, cunoscută sub acronimul MICC și condusă de Leonidas Issa, unul dintre liderii activi ai protestelor din 2019, a organizat primul său marș deja sub noul președinte, formulând cereri concrete de acțiune pentru ameliorarea situației muncitorilor. Aceștia au cerut ca decretele guvernului anterior privind creșterea prețurilor la carburanți să fie revocate, să fie declarat un moratoriu de un an asupra împrumuturilor bancare acordate fermierilor și micilor fermieri, să fie stabilite prețuri corecte la poarta fermei pentru produsele agricole, să fie asigurat accesul la educație în sectoarele rurale ale țării la toate nivelurile, să fie oprită imediat extracția de petrol pe teritoriile comunităților indigene, printre altele.
Președintele Lasso nu a răspuns la aceste cereri. Între timp, însă, la congresul CONAIE, care a avut loc la sfârșitul lunii iunie a anului trecut, același Leonidas Issa, care formulase revendicările în cauză, a fost ales președinte al ceea ce era acum întreaga Confederație. Și, în consecință, acestea au devenit documentul oficial al CONAIE, cu 10 puncte, care a fost predat lui Lasso în luna august a anului trecut.
Acestea sunt cele 10 puncte din pricina neaplicării cărora a izbucnit actuala grevă generală și pe termen nelimitat a CONAIE – intransigentul Isa este ferm convins că greva nu se va opri până când toate punctele nu vor deveni realitate:
- O retragere și nicio altă majorare a prețului combustibililor. Înghețați prețul motorinei la 1,50 dolari și al benzinei ecologice la 2,10 dolari.
- Protecție economică pentru mai mult de patru milioane de familii prin introducerea unui moratoriu de cel puțin un an și renegocierea datoriilor bancare ale acestora prin reducerea ratelor dobânzilor în sistemul financiar (în băncile publice, private și cooperative).
- Introducerea unor prețuri echitabile la poarta fermei.
- Garantarea dreptului la muncă și a drepturilor lucrătorilor.
- Un moratoriu asupra extinderii limitelor de extracție a petrolului și a altor minerale; un audit și o estimare corectă a impactului social și de mediu.
- Respectarea drepturilor colectivităților rurale și ale popoarelor indigene.
- Oprirea privatizării sectoarelor strategice care reprezintă bogăția națională a ecuadorienilor.
- Stabilirea controlului prețurilor și a speculațiilor de piață pentru produsele de bază.
- Acordarea de prioritate pentru domeniul sănătății și al educației. Alocarea unui buget de urgență din cauza lipsei de medicamente și de personal în spitale. Asigurarea accesului tinerilor la învățământul superior și îmbunătățirea infrastructurii din școli, colegii și universități.
- Securitate, protecție și generarea de politici publice eficiente pentru a stopa valul de violență de care suferă Ecuadorul.
După o lungă tergiversare menită să-l țină ocupat pe președintele Lasso, la începutul lunii octombrie 2021 a avut loc, în cele din urmă, o primă întâlnire pentru a dezbate aceste teme între reprezentanții guvernului și cei ai CONAIE, dar discuțiile s-au încheiat fără niciun acord. A urmat o a doua reuniune similară la 10 noiembrie anul trecut, la care se presupune că s-a ajuns la o apropiere în ceea ce privește unele dintre puncte, dar, din nou, nu s-a ajuns la un acord. Ca urmare, la sfârșitul lunii noiembrie, CONAIE, sub conducerea lui Issa (care, de altfel, este un mare admirator al ideilor marxistului peruan Juan Carlos Mariátegui), a decis să întrerupă dialogul cu autoritățile după ce acesta nu a dat rezultate.
Tensiunile, acum personalizate între Issa și Lasso, au început să crească. În decembrie, președintele l-a catalogat în mod public pe liderul CONAIE drept „anarhist” și „terorist” care dorea să creeze haos în țară, iar cei ca el ar trebui să „putrezească în închisoare”. Issa nu a întârziat să îl acuze pe Lasso de „comportament fascist”, iar acest lucru „nu face decât să demonstreze incapacitatea de a rezolva problemele ecuadorienilor”.
În luna ianuarie a acestui an, Lasso și-a intensificat atacurile, afirmând că Issa miza pe violență, dorea să răstoarne guvernul, era un „dușman al democrației” și, prin urmare, va fi întâmpinat cu toată fermitatea legii. Răspunsul lui Issa nu a întârziat – l-a înjunghiat pe Lasso pe la spate, numindu-l „fugar fiscal” din cauza apariției numelui său în faimoasa anchetă jurnalistică internațională cunoscută sub numele de „Dosarul Pandora”.
Aceasta este atmosfera care a dus la decizia CONAIE din 13 iunie de a declara greva generală pe termen nelimitat ca răspuns la refuzul guvernului de a răspunde la cele 10 revendicări pe care le prezentase cu un an înainte. Greva a început cu blocarea drumurilor și a întreprinderilor și cu marșuri de protest, iar președintele a aruncat poliția în acțiuni violente împotriva demonstranților, soldate cu pierderi de vieți omenești – cinci au murit până acum – și câteva sute au fost răniți.
Chiar în a doua zi a grevei, Lasso a ordonat și arestarea lui Issa, pentru care nu există de fapt niciun temei legal. Liderul CONAIE a fost reținut timp de 24 de ore și apoi eliberat prin ordin judecătoresc. Deși de scurtă durată, arestarea sa a pus gaz pe focul resentimentelor împotriva arogantului președinte bancher – iar revolta s-a aprins cu și mai multă forță. Între timp, șeful statului a impus starea de urgență în șase provincii, inclusiv în capitală, pe măsură ce represiunea s-a intensificat.
Lasso a susținut tot timpul că este deschis la dialog, dar că nu va permite ca mâinile sale să fie legate de blocaje și greve care, spune el, au subminat statul. Pe teren, el nu face nimic pentru un dialog cu adevărat constructiv și eficient, dimpotrivă, alimentează tensiunile încercând să manipuleze și să antagonizeze diferite sectoare ale clasei muncitoare din țară. Intenția sa anunțată de a reduce salariile funcționarilor publici pentru a putea găsi fonduri pentru a satisface unele dintre cererile CONAIE este o sursă de mare indignare. Se pare că Lasso a sperat să pună sindicatele împotriva CONAIE în acest fel, dar a obținut contrariul – sindicatele au trecut de partea CONAIE și s-au alăturat grevei.
Cele mai largi sectoare ale populației țării sunt furioase din cauza politicilor lui Lasso și consideră că cererile CONAIE sunt complet justificate. Există o nemulțumire puternică față de acțiunile antisociale ale autorităților, care a avut un ecou deosebit de dureros în timpul epidemiei Covid-19, care a pus în evidență situația dezastruoasă a sistemului național de sănătate. Iar încăpățânarea cu care Lasso refuză să scadă prețurile la carburanți – și asta în condițiile în care Ecuadorul este o țară producătoare de petrol – este deosebit de revoltătoare. Odată cu creșterea actuală a prețurilor internaționale la petrol, venituri suplimentare uriașe sunt înregistrate la bugetul de stat și în conturile companiilor extractive. Dar oamenii sunt sugrumați de costul prohibitiv al combustibilului care este în continuare extrem de scump.
Lasso și miniștrii săi de finanțe și economie asigură că răspunsul la cererile CONAIE va duce la prăbușirea bilanțurilor economice ale țării. Numai că, pe măsură ce zilele de grevăse înmulțesc, devine acum clar că greva în sine are și consecințe economice dezastruoase. Din cauza blocajului companiilor petroliere, această industrie se confruntă cu un colaps și toată producția de petrol ecuadoriană ar putea înceta în orice moment.
Între timp, în parlamentul de la Quito a fost depusă o moțiune de către membrii grupului de opoziție „coreean” UNES pentru demiterea președintelui din cauza incapacității acestuia de a face față crizei și a măsurilor sale represive, care nu fac decât să o agraveze. Este problematic dacă această cerere va întruni suficiente voturi – sunt necesari 92 din 137 de parlamentari, iar UNES are doar 47. Dar simplul fapt că această problemă este discutată în legislativ într-un moment atât de vulnerabil este un indiciu al izolării în care s-a plasat Lasso.
El nu a omis să joace aceeași carte pe care Moreno a folosit-o în urmă cu trei ani – a anunțat, de asemenea, că a fost victima unei conspirații a „coreenilor” care au folosit CONAIE pentru a organiza o lovitură de stat împotriva sa. Dar repetarea acestei legende nu face decât să-l decredibilizeze și mai mult.
Presat de opoziția genrală a opiniei publice, Lasso a făcut în ultimele zile unele concesii – de exemplu, a ridicat starea de urgență în cele șase provincii, iar la 26 iunie a anunțat, de asemenea, că va reduce prețul galonului de benzină cu 10 cenți. O reducere atât de palidă a sunat însă ca o batjocură. Și Leonidas Isa a cerut, după o altă adunare a CONAIE, desfășurată la Casa Culturii din Quito (unde se întrunește în mod tradițional Confederația), ca greva să nu fie încheiată până când nu vor fi îndeplinite toate cele 10 revendicări pentru care a fost lansată. De asemenea, el a subliniat că această reducere simbolică de 10 cenți a prețului benzinei nu poate fi considerată ca o reducere reală a prețului.
„Această măsură este insuficientă și lipsită de inimă, deoarece nu ține cont de sărăcia cu care se confruntă milioane de familii”, a declarat CONAIE într-un comunicat pe această temă. De asemenea, se precizează că mobilizarea odată cu greva „dă roade” – a fost obținută disponibilitatea autorităților de a face concesii în 5 din cele 10 puncte din revendicările greviștilor. De asemenea, se menționează că „guvernul a avut întotdeauna la îndemână posibilitatea de a răspunde la cele 10 puncte din lista de revendicări, dar îi lipsește voința politică de a dialoga și de a căuta soluții”.
Greviștii dau asigurări că vor continua să fie solidari cu nevoile oamenilor și că vor trece prin blocajele lor medicamente și bunuri de primă necesitate.
În după-amiaza zilei de 27 iunie, o procesiune masivă de protestatari a mărșăluit prin Quito, scandând „Este vorba de 10 puncte pe lista de revendicări, nu de 10 cenți”.
În timp ce marșul se desfășura, conducerea CONAIE a anunțat că a acceptat să se întâlnească într-o bazilică din centrul istoric al capitalei ecuadoriene cu reprezentanți ai celor cinci puteri ale țării – puterea executivă, legislativă, judecătorească, electorală și civilă (așa cum sunt scrise în constituție). Se precizează că decizia a fost luată cu participarea altor două organizații implicate în grevă, FEINE (Consiliul Organizațiilor și popoarelor indigene evanghelice din Ecuador) și FENOCIN (Confederația Națională a Organizațiilor Țărănești, Indigene și Negre).
Întâlnirea a durat două ore și a marcat efectiv începutul negocierilor între autorități și protestatari. S-a ajuns la un acord cu privire la revocarea unuia dintre cele două decrete emise de Lasso anul trecut privind extinderea zonelor de extracție a petrolului, dar nu s-a ajuns la un acord cu privire la cel de-al doilea decret. Negocierile vor continua.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
