Un articol despre dereglementare și suveranitate
Julia Rock și David Sirota, The Daily Poster
Ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina, se așteaptă ca președintele Joe Biden să anunțe în curând mai multe sancțiuni îndreptate împotriva lui Vladimir Putin și a oligarhilor săi de nădejde. Teoria este că, spre deosebire de sancțiunile sectoriale care ar putea afecta populația rusă în general, instrumentele de presiune financiară țintite asupra lui Putin și acoliților săi bogați ar putea forța guvernul rus să se așeze la masa negocierilor.
Dar, deși o astfel de măsură ar putea contribui la descurajarea unor noi incursiuni rusești, Biden se confruntă cu un obstacol important: succesul lobbyiștilor corporatiști în a învălui industria financiară americană în secret, ceea ce face ca oligarhilor ruși și imperiilor lor financiare să le fie mult mai ușor să se sustragă sancțiunilor economice.
Situația scoate în evidență modul în care procesul politic american îmbibat de bani poate crea provocări la adresa securității naționale. Într-adevăr, puterea copleșitoare a Wall Street-ului de a modela politica de reglementare a SUA – alimentată de contribuțiile masive la campanii electorale și de o armată de lobbyiști – poate dezamorsa unele dintre cele mai puternice arme economice ale Casei Albe împotriva unui adversar internațional.
În urmă cu mai bine de două decenii, anchetatorii federali au avertizat Congresul cu privire la fluxurile potențial ilicite de numerar care se scurg din Rusia în sistemul financiar american opac – iar scurgerile de informații din așa-numitele Panama Papers și Pandora Papers din ultimii ani sugerează că aceste fluxuri au crescut, la fel ca și încercările oligarhilor de a se sustrage sancțiunilor.
În ultima vreme, oficialii din domeniul legislativ și experții în domeniul sancțiunilor au tras semnale de alarmă tot mai puternice cu privire la criteriile foartet laxe privind transparența și raportarea, în special în cele mai opace colțuri ale economiei: firmele de capital privat, fondurile speculative, societățile fantomă și companiile de investiții, cum ar fi fondurile imobiliare și activele artistice. Și, deoarece aceste entități au drept clienți persoane cu averi mari, lacunele în materie de divulgare a informațiilor ar putea submina în special sancțiunile axate pe oligarhi.
Biden nu are nevoie de Congres pentru a lua măsuri drastice împotriva spălării banilor prin astfel de canale obscure. Departamentul său al Trezoreriei ar putea reactiva o regulă propusă în timpul epocii Obama, în temeiul Legii privind secretul bancar, veche de jumătate de secol, pentru a extinde normele de transparență existente la fondurile private și la companiile de investiții obișnuite. Dar până acum Bidedn a refuzat să facă acest lucru.
De asemenea, departamentul a renunțat recent la înăsprirea unor astfel de norme pentru industria artistică, chiar și după ce un raport bipartizan al Senatului a evidențiat rolul acestei industrii în sprijinirea oligarhilor ruși în evitarea sancțiunilor existente, cum ar fi prin spălarea banilor prin intermediul caselor de licitații.
Refuzul Departamentului Trezoreriei de a acționa a survenit în condițiile în care Camera de Comerț a SUA, titanii din domeniul imobiliar, industria firmelor de avocați și comercianții de artă fac lobby pe lângă agenția pe probleme legate de statutul secretului bancar, potrivit unor documente federale analizate de The Daily Poster.
În ciuda avertismentelor, eforturile corporațiilor de a slăbi și mai mult legile împotriva spălării banilor continuă – chiar și acum, când amenințarea războiului se profilează la orizont.
În decembrie, administrația Biden a propus o normă de punere în aplicare a unei legi din 2021 care cere corporațiilor și companiilor fantomă (am folosit acest termen pentru a ne referi la acele companii care există mai mult pe hârtie, fără să aibă active reale, n.t)să își dezvăluie mai transparent proprietarii reali. Experții spun că inițiativa este necesară pentru a consolida efectul oricăror sancțiuni care vizează instituțiile financiare și oligarhii ruși. Dar acea legislație bipartizană privind transparența fusese deja diluată de un atac al lobby-ului corporatist care a inclus presiuni din partea firmelor de investiții private de pe Wall Street.
Rezultatul: O mare parte din industriile financiare, contabile și de asigurări au fost exceptate de la noile obligații privind transparența.
Acum, chiar acum, în plină desfășurare a unui conflict militar și în momentul în care se propun sancțiuni mai dure, grupuri de lobby precum Asociația Națională a Producătorilor, care reprezintă marile corporații, și Coaliția Investitorilor Privați, care reprezintă investitorii bogați, fac presiuni asupra autorităților federale de reglementare pentru a adăuga mai multe scutiri la relglementările și așa pline de lacune. Între timp, Federația Națională a Întreprinderilor Independente (NFIB), un grup de lobby care se autointitulează „vocea micilor afaceri”, a promis că va face tot ce poate pentru a abroga legea.
„Sunt încrezător că îi putem lovi puternic pe Putin și pe oligarhii săi, iar președintele Biden intensifică deja presiunea sancțiunilor”, a declarat pentru The Daily Poster senatorul Sheldon Whitehouse (D-R.I.), care a pledat pentru ca legile împotriva spălării banilor să se aplice companiilor de investiții private. „Dar, punând lumina transparenței asupra canalelor întunecate prin care cleptocrații își mută banii, va fi mult mai ușor să aplicăm această presiune… Fondurile de investiții private și fondurile speculative gestionează trilioane de dolari fără nicio măsură de protecție împotriva spălării banilor – aceasta este o problemă evidentă care trebuie abordată.”
„Volumele uriașe de bani negri din Rusia sunt deținute în Occident”
În timp ce Statele Unite și-au îmbunătățit regimul juridic de combatere a spălării banilor în ultimele decenii, industria investițiilor private și-a folosit puterea politică pentru a se bucura de excepții, evitând efectiv legile de bază privind transparența pe care trebuie să le respecte băncile, companiile publice și, în curând, companiile fantomă.
Ca urmare, active în valoare de aproximativ 11 trilioane de dolari și aproape 13.000 de consilieri de investiții fac obiectul unui număr redus de reglementări împotriva spălării banilor, potrivit unui raport recent al Financial Accountability and Corporate Transparency Coalition, Global Financial Integrity și Transparency International.
Acest raport – care includea exemple de fonduri de capital privat și fonduri speculative care spală bani pentru rețele de crimă organizată și pentru persoane și companii sancționate din țări precum Rusia – a fost unul dintre cele patru rapoarte de acest tip care avertizează că opacitatea sistemului financiar american a îngreunat aplicarea sancțiunilor.
Prima dintre aceste analize a apărut în 2020 din partea Biroului Federal de Investigații, care a avertizat într-un buletin că programele existente de combatere a spălării banilor pentru a urmări proprietarii și sursele de capital nu reușesc să țină pasul cu creșterea exponențială a industriei investițiilor private.
„FBI pornește de la premisa că programele [de combatere a spălării banilor] nu sunt concepute în mod adecvat pentru a monitoriza și a detecta utilizarea de către actorii periculoși a fondurilor de investiții private pentru a spăla bani”, se arată în raport, observație care face parte din fondul „BlueLeaks” de documente legate de scurgerea de informații privind aplicarea legii. „Dacă un control mai riguros din partea autorităților de reglementare ar obliga fondurile de investiții private să identifice și să divulge instituțiilor financiare beneficiarii efectivi subiacenți ai investițiilor, acest lucru ar reduce atractivitatea acestor firme de investiții pentru actorii periculoși.”
Raportul a făcut referire la patru cazuri în care firmele de investiții private „au fost folosite pentru a facilita tranzacții în sprijinul fraudei, crimei organizate transnaționale și evaziunii de sancțiuni”, potrivit unui raport al Reuters.
La scurt timp după avertismentul FBI, cercetători de la Consiliul Atlantic – un think tank din Washington finanțat de guverne străine, firme de apărare, companii petroliere și bănci – au publicat studii care analizează motivele pentru care sancțiunile împotriva lui Putin și a aliaților săi de afaceri nu au fost mai eficiente.
Printre concluziile acestora se numără: Succesul Wall Street-ului în blocarea unor legi mai puternice privind transparența financiară în Statele Unite i-a ajutat pe Putin și pe asociații săi să păstreze controlul asupra a sute de miliarde de dolari ascunși în afara Rusiei.
„Sume uriașe din banii negri ai Rusiei sunt ținute în Occident”, au scris economiștii consiliului, Maria Snegovaya și Anders Åslund, cel din urmă fiind consilier al guvernului rus în timpul lui Boris Elțîn. „În mod tradițional, banii negri rusești trec prin mai multe paradisuri offshore în procesul de spălare, dar se opresc predominant în companii anonime din două economii importante care permit proprietatea anonimă – Statele Unite și Regatul Unit.”
Subliniind de ce chestiunea transparenței privind capitalul privat este atât de importantă pentru politica de sancțiuni, Consiliul Atlantic a remarcat: „În sectorul public s-au făcut puține eforturi pentru a monitoriza activitatea firmelor și persoanelor fizice rusești pe piețele de capital privat și de valori mobiliare din SUA, în mare parte din cauza obligațiilor de confidențialitate stabilite între brokeri și clienții lor. Este probabil ca participanții ruși să fie persoane fizice cu averi mari, cu conexiuni internaționale ample și să folosească o rețea de intermediari financiari.”
Puterea enormă a Wall Street-ului asupra alegerilor electorale și a elaborării politicilor publice, precum și capturarea instituțiilor de reglementare financiară, a creat un regim juridic american care se remarcă printre națiunile industrializate prin modul foarte lejer în care permite fluxurilor secrete de bani să intre și să iasă din economia sa, potrivit unui raport ulterior al Alliance For Securing Democracy realizat de Josh Rudolph, care în prezent este consilier al Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională sub conducerea lui Biden.
„Statele Unite se numără printre cele mai puțin de 10 la sută dintre țările care nu impun celor care nu sunt facilitatori nebancari să instituie programe de combatere a spălării banilor”, a scris acesta. „Spre deosebire de facilitatorii cu sediul în peste 90 la sută din țările din lume, facilitatorii nebancari din SUA nu trebuie să aibă ofițeri de conformitate, cursuri de formare, audituri și controale concepute în mod rezonabil pentru a depista potențiala spălare de bani prin identificarea clienților, examinarea tranzacțiilor, păstrarea registrelor de tranzacții și raportarea activităților suspecte către guvern.”
Rudolph a remarcat că „oligarhii legați de Kremlin au folosit în mod repetat fondurile de investiții private și pe managerii acestora ca pe niște canale pentru a introduce în secret bani în sistemele politice occidentale”.
Toate acestea ar putea face ca aplicarea noilor sancțiuni împotriva regimului lui Putin să fie mult mai dificilă.
„Capacitatea de a pune în aplicare sancțiunile vine din transparență”, a declarat Lakshmi Kumar, director de strategie la Global Financial Integrity, al cărui raport privind evitarea sancțiunilor a inclus exemple legate de brokerii puterii rusești. „Cu fondurile de investiții, aveți imediat niveluri de opacitate convenabilă pe care legea le permite… Atâta timp cât cineva aduce mulți bani la masă, nimeni nu va întreba: de unde ai luat acești bani? Ești pe o listă undeva? Nimeni nu va cerceta mai departe pentru că nu există nicio obligație legală în acest sens. Lucru care face foarte ușoară ocolirea sancțiunilor.”
O bătălie pentru o lege a secretului veche de 52 de ani
Pe fondul acestor avertismente repetate, unele autorități de reglementare au încercat să extindă Legea privind secretul bancar pentru a acoperi consilierii privați de investiții, iar puterea legislativă a adoptat recent un nou statut menit să impună o mai mare transparență privind proprietarii de societăți fantomă.
Dar, în ambele cazuri, oficialii s-au lovit de campanii de opoziție bine orchestrate de lobby-iștii de pe Wall Street.
În 2015, Departamentul de Trezorerie al președintelui Barack Obama a propus utilizarea puterii sale executive pentru a extinde Legea privind secretul bancar pentru a acoperi fondurile de investiții private. Administrația a argumentat că o extindere era necesară deoarece „atâta timp cât consilierii de investiții nu sunt supuși programului [de combatere a spălării banilor] și cerințelor de raportare a activităților suspecte, cei care spală bani îi pot vedea ca pe o portiță cu risc scăzut de a intra în sistemul financiar american.”
Ca răspuns, o serie de grupuri comerciale de investiții private au emis declarații publice, susținând că regula nu era necesară sau că era prea împovărătoare.
„Nu este necesar ca [Legea privind secretul bancar] să fie extinsă la toți consilierii de investiții în ceea ce privește toate activitățile lor pentru a avea un regim cuprinzător de combatere a spălării banilor în Statele Unite”, a scris Investment Adviser Association, care spune că reprezintă peste 550 de firme financiare care gestionează în mod colectiv aproximativ 16 trilioane de dolari.
Financial Services Roundtable (cunoscută în prezent sub numele de Bank Policy Institute), care face lobby în numele marilor bănci, a susținut că „anumite activități de consultanță în domeniul investițiilor sunt, de fapt, atât de puțin riscante încât se justifică o excludere totală din forma finală a reglementării”.
Astfel de activități de consultanță în investiții cu risc scăzut, a argumentat grupul, le includeau pe cele în care investitorii nu-și pot recupera cu ușurință banii sau investițiile nelichide.
Acesta este un refren cunoscut folosit de firmele de capital privat care se opun includerii lor în cadrele legislative menite să combată spălarea banilor: În esență, spun acestea, este puțin probabil ca infractorii și cei care se sustrag sancțiunilor să facă investiții pe termen lung, așa cum cer fondurile de investiții private.
Kumar de la Global Financial Integrity contestă acest aspect.
„Dacă conduci o afacere ilegală sau te implici într-o activitate infracțională, o tratezi ca pe o afacere”, a explicat ea. „Pentru un cleptocrat sau un oligarh sofisticat, are sens din punct de vedere financiar, pentru că te uiți la randamentele pe termen lung la modul de a legitima banii tăi iliciți în bani curați. Dacă investițiile în acțiuni îți oferă acest lucru, de ce nu ai face-o?”.
Dar președintele Donald Trump și-a preluat mandatul înainte ca norma propusă, încetinită de opoziția coroporațiilor, să fie promulgată și nu a pus-o niciodată în aplicare.
Acum, șase ani mai târziu, administrația Biden nu și-a folosit puterea executivă pentru a resuscita inițiativa blocată a administrației Obama și nici măcar nu a revocat o măsură a administrației Bush care a extins scutirile privind transparența pentru fondurile private.
În decembrie, Casa Albă a publicat „Strategia de combatere a corupției„, care a lăsat să se înțeleagă că Departamentul Trezoreriei ar putea reactiva regula din 2015. Documentul spunea că „prescrierea unor standarde minime de raportare pentru consilierii de investiții și alte tipuri de fonduri de capitaluri proprii” era o parte necesară a unei strategii anticorupție.
O altă campanie de lobby
O saga similară s-ar putea desfășura acum după ce Congresul a adoptat anul trecut Legea privind transparența corporativă, despre care Consiliul Atlantic a spus că este „cheia” unui sistem de sancțiuni mai descurajator împotriva lui Putin și a rețelei sale financiare.
Cu toate acestea, legea respectivă a fost redactată, de asemenea, cu scutiri semnificative, datorită lobby-ului din partea industriei serviciilor financiare și a NFIB.
Scutirea pentru investițiile private a fost inclusă pentru ca legea să treacă de Congres, a scris Robert Goulder, editorialist Forbes și avocat fiscalist, la momentul adoptării legii.
„Domeniul de aplicare al Legii privind transparența corporativă are o excepție notabilă care permite unor tipuri de entități să scape”, a scris el. „Aceasta a fost o soluție practică pentru fondurile de capital privat și fondurile speculative. În caz contrar, legea nu ar fi pornit niciodată la drum. Nu are rost să vă faceți dușmani pe Wall Street dacă nu este nevoie.”
Un reportaj realizat de Washington Post a confirmat această poveste: Scutirea privind transparența pentru consilierii de investiții private a fost inclusă în lege datorită „lobby-ului exercitat de sectoarele fondurilor de investiții private și fondurilor speculative„. Într-adevăr, registrele federale de lobby arată că American Investment Council – asociația comercială care reprezintă industria de private equity – a făcut lobby pentru proiectul de lege.
Între timp, NFIB a făcut un lobby furibund împotriva legii, deoarece aceasta supune corporațiile private și societățile cu răspundere limitată unor măsuri de transparență cu care nu s-au confruntat până acum.
„NFIB și proprietarii de mici afaceri au militat împotriva acestui nou val de obligații birocratice încă de când a apărut în urmă cu trei ani”, a declarat grupul într-o declarație după adoptarea legii. „Chiar și cu îmbunătățirile pe care NFIB a reușit să le obțină în numele micilor întreprinderi, NFIB se opune cu tărie legislației care a fost adoptată în cele din urmă. Vom lucra pentru a abroga obligativitatea transparenței”.
La un an după ce a trecut acea legislație diluată, democrații din Senat s-au lăudat cu vestea că autoritățile de reglementare încep să pună în aplicare legea cu o nouă regulă detaliată. Dar autoritățile de reglementare care implementează legea se confruntă acum cu o nouă opoziție.
Anul trecut, în timp ce norma era în curs de elaborare, Asociația de gestionare a investițiilor alternative (AIMA) a raportat că a făcut lobby pe lângă autoritățile de reglementare cu privire la Legea privind transparența corporativă. Puterea politică a acestui grup este ilustrată de autodescrierea sa: AIMA spune că este „organizația industriei fondurilor de investiții alternative care reprezintă interesele întregii industrii – inclusiv ale administratorilor de fonduri speculative, ale administratorilor de fonduri speculative, ale administratorilor de credite private, ale brokerilor principali, ale firmelor juridice și contabile, ale investitorilor, ale administratorilor de fonduri și ale directorilor de fonduri independenți”.
AIMA și-a anunțat recent membrii că a făcut presiuni asupra autorităților de reglementare „pentru a lărgi domeniul de aplicare al entităților cu obligații de raportare exceptate de la regulă, care în prezent nu include anumite fonduri private și fonduri comune de mărfuri”.
Într-o scrisoare adresată autorităților de reglementare, grupul s-a plâns că, în conformitate cu norma propusă, „companiile ar putea fi obligate să furnizeze informații cu privire la un număr mare de beneficiari efectivi” – și apoi a cerut autorităților de reglementare să limiteze numărul de proprietari corporativi care trebuie să fie dezvăluiți.
În mod similar, American Investment Council a cerut scutiri pentru fondurile de investiții deținute în comun, făcând propriile sale demersuri în acest sens.
Între timp, Coaliția investitorilor privați a solicitat o nouă scutire pentru așa-numitele companii de familie – care sunt fonduri mari de capital ce conțin investiții făcute exclusiv în beneficiul unei singure familii. Societăți de avocatură puternice care reprezintă clienți bogați au sprijinit această scutire privind transparența.
De asemenea, Asociația Națională a Producătorilor solicită acum noi scutiri pentru coproprietarii filialelor corporative.
Dar chiar dacă Legea privind transparența corporativă este pusă în aplicare în mod ferm, în ciuda acestei opoziții, excepțiile pentru investițiile private vor continua să submineze autoritatea guvernului SUA în materie de combatere a spălării banilor.
„Pe măsură ce ușile se închid pentru alte vehicule de secretizare financiară – și anume, societățile fantomă anonime din SUA, care fac acum obiectul raportării în temeiul Legii privind transparența corporativă -, infractorii vor face presiuni tot mai mari pentru a aveafonduri de investiții private opace”, potrivit raportului din decembrie al organismelor de supraveghere a finanțelor mondiale. „Iar această cerere va viza din ce în ce mai mult piețele din SUA, pe măsură ce alte țări vor înăspri controalele [împotriva spălării banilor] asupra consilierilor de investiții și a societăților de investiții care operează în interiorul granițelor lor.”
Julia Rock și David Sirota au publicat inițial acest articol pe platforma „The Daily Poster”. Articolul original în limba engleză este disponibil la această adresă: https://www.dailyposter.com/bidens-ukraine-plans-face-wall-street-roadblock/
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
