Marxismul dreptei politice
Astăzi Neoliberalismul se prezintă ca cel mai angajat adept al lui Marx. Șocul revoluțiilor de stânga și de emancipare anti-colonială care au marcat sec. XX, i-a învățat lecții prețioase pe promotorii Neoliberalismului. Și în timp ce Marxismul a fost demonizat împreună cu Comunismul și politicile sociale în general, Dreapta și-a asumat și aplică cu rigurozitate lecția predată de Marxism.
Ca să deposedezi ceea ce s-a acumulat prin politici sociale timp de 40 de ani și mai bine, ai nevoie de acțiuni politice agresive îndreptate împotriva statului social și proprietății publice. Ofensiva claselor privilegiate împotriva masei. Ceea ce Socialismul realiza la începuturile sale, prin politici și acțiuni radicale, de clasă, astăzi are loc în sens invers, pus în execuție de Neoliberali, pe aceeași logică de clasă. În timp ce Stânga de azi a ajuns să se rezume la piste de biciclete, ecologie și minorități sexuale, fără nicio referință a conflictului de clasă, Dreapta de astăzi este prin excelență adepta conflictului de clasă, într-o luptă agresivă de spoliere și mutare a patrimoniului din proprietate comună, în proprietate privată. Marxism aplicat în sens invers!
Dincolo de acțiunile efective de spoliere, tot discursul Dreptei este un repertoriu fără limite a urii de clasă și segregării, cu falii din ce în ce mai adânci între categoriile sociale și economice – „știrbii”, „leneșii”, „asistații sociali”. La nivelul democrației și pluralismului politic, Dreapta demonstrează același extremism și deraiere totalitară pe care le-a practicat Comunismul în Europa de Est, imediat după 1945, cu încercări de interzicere a unor partide de Stânga sau declasarea alegătorilor în funcție de opțiunea lor politică – „ciuma roșie”.
În fața acestei Drepte care a îmbrățișat teoria conflictului de clasă, Stânga s-a detașat total de reprezentarea vreunei clase de orice fel, naufragiind într-un universalism care nu mai are nicio legătura cu Stânga clasică și alegătorii reprezentați de ea. În fapt, această „Stângă societală” nu mai este Stânga, ci un fel de „departament” al Dreptei, simulacru al opoziției. Este ceea ce Noam Chomsky descria ca ocuparea scenei și discursului opozant prin înscenarea și simularea propriei opoziții, suficient cât să marginalizeze sau să prevină forțele politice care fac cu adevărat opoziție.
Diferența marcantă, între aplicarea teoriei marxiste de către Stânga și aplicarea ei de către Neoliberali, rezidă însă în faptul că, în timp ce clasa reprezentată de Stânga este prin sine o majoritate (proletariatul), clasa reprezentată de Neoliberali este prin excelență o minoritate. Se produce astfel un deficit de legitimitate și o contradicție democratică, pe care Neoliberalii le rezolvă prin corupție și autoritarism. Cum altfel ar putea Neoliberalii să fie aleși când programele lor politice aduc de fapt sărăcie pentru majoritatea și bogăție pentru câțiva?! Și tocmai pentru că aceste regimuri sunt îndreptate împotriva populației, printre prioritățile lor figurează întotdeauna – controlul serviciilor secrete și de opresiune, jandarmerie, poliție, armată – și investiții masive în armament.
Dacă pentru Neoliberali, triumful Capitalismului la sfârșitul Războiului Rece reprezenta “sfârșitul istoriei”, pentru Stânga, sfârșitul Capitalismului reprezintă “începutul istoriei”. Orice ideal care caută perfecțiunea unei utopii trebuie reinterpretat periodic, reinventat. Dacă privim Socialismul Revoluției din 1917, raportat la restul lumii, la Capitalismul sălbatic și atrocitățile perpetuate de acesta, prin sărăcie, inegalități, război – putem spune că experimentul politic al Socialismului a fost cu mult înaintea timpului său. Înfrângerea sa la sfârșitul Războiului Rece, mai degrabă o înfrângere geopolitică, decât una ideologică, a dat Stângii șansa reactualizării și reinventării proiectului politic al “viețuirii în comun” – al așezării omului și naturii desupra profitului și intereselor de moment.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de un nou proiect politic al Stângii, eliberat de subsecvența conflictelor de clasă și a paradigmelor trecutului. Să privim Stânga nu doar prin ceea ce a fost, ci prin ceea ce poate și trebuie să devină!
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!
