Competiţia s-a întors în politica bulgară, iar subiectele, conceptele şi acţiunile protagoniştilor par inspirate de cele româneşti
După izbucnirea protestelor bulgare din vara anului 2020, subiectele politice din țara vecină seamănă din ce în ce mai mult cu cele românești. Asemănările nu sunt legate legate doar de aspirațiile „clasei de mijloc” bulgare de a înlocui dinozaurii tranziției prin lupta împotriva corupției. Nici nu se limitează la adorația împărtășită cu clasa de mijloc românească pentru ”mucenica anticorupției”, Laura Kovesi, care a plecat din patria sa, dar și-a găsit refugiul la Parchetul European din Luxembourg. Nu sunt nici măcar în repetarea intruzivă a liderului BSP, Cornelia Ninova, că ea luptă cu „statul paralel”, personificat de Boiko Borisov. Acest termen a fost folosit de fostul om puternic din politica românească, Liviu Dragnea, pentru a se referi la oponenții săi din serviciile secrete și nu este tocmai potrivit realitățile bulgare, unde Borisov este axa sistemului de guvernare, nu se află pe o poziție paralelă acesteia. Jocul general din politica bulgară este din ce în ce mai asemănător cu cel din România din perioada 2017-2019, când clasa de mijloc a convocat proteste în masă împotriva social-democraților la guvernare, iar aceștia au răspuns făcând gesturi financiare în sprijinul maselor defavorizate și reducând impozitele pe consum.
După cum am afirmat într-un interviu cu Bloomberg Bulgaria TV în ianuarie 2020, social-democrații români au folosit politica fiscală pentru a-și crea propria influenţă în cercurile de afaceri care au interese diferite de cele ale așa-numiților „corporatişti” – angajați în companii multinaționale. În plus, social-democrații au crescut veniturile profesorilor, medicilor și angajaților din sectorul public, în mai multe rânduri. Așa şi-au asigurat influența publică. Acest lucru a pus presiune asupra sectorului privat să mărească de asemenea salariile, astfel încât acesta să nu fie expus unui exod al personalului. Iată cum treptat disputa dintre cele două tabere majore din politica românească – cea tehnocrată și cea politico-oligarhică, a dus la creșterea veniturilor, la un consum mai mare, la o creștere semnificativă a PIB-ului. Combinate cu creșterea investițiilor străine, acestea au dat putere şi încredere cetățenilor români. La acea vreme, a existat o stabilitate aparentă în Bulgaria, guvernul nu a fost contestat de nimeni, protestele sporadice s-au epuizat repede, doleanțele protestatarilor lor au fost îndeplinite înainte ca protestul să se extindă. Totul părea să stea nemișcat. Bulgarii erau fie mulțumiți, fie prea dezamăgiți pentru a întreprinde orice acțiune publică.
Acum se pare că rolurile se inversează. În România, confruntarea a dispărut. Dragnea a intrat la închisoare în mai 2019. În toamna anului 2019, social-democrații au cedat puterea Partidului Național Liberal, care este membru al Partidului Popular European și are sprijin european. Acest sprijin este un factor cheie în contextul crizei generate de Coronavirus, când fondurile europene sunt cruciale pentru a sprijini economia și sistemele de sănătate. La alegerile parlamentare programate în decembrie 2020, se așteaptă ca facțiunea conservatoare condusă de Ludovic Orban să câștige cu o majoritate semnificativă.
Acum, în Bulgaria există două curente politice majore – pentru și împotriva lui Borisov, pentru și împotriva lui Gheşev, și lucrurile par că se mișcă din nou. Confruntările noastre au însemnat bani pentru pensionari, șomeri, angajați din sectorul public, servicii sociale, educație și sistemul medical – sau cel puțin promisiuni. În acest moment, la fel ca românii în 2017-2019, suntem captivi la confruntările noastre interne și criticăm fiecare acțiune a lui Borisov, Hristo Ivanov (liderul unui segment din protest) sau a oricăruia dintre ceilalți participanți la jocul politic, în conformitate cu preferinţele noastre personale. Dar nu întotdeauna ne dăm seama că în condițiile concurenței politice GERB nu se mai poate aștepta să câștige alegerile fără niciun efort. Boyko Borissov trebuie să dea mai mult poporului pentru a-și crea sprijin electoral suplimentar, la fel cum social-democrații români și-au susținut rețelele clientelare prin gesturi financiare într-un moment în care președintele lor era baronul județului Teleorman, Liviu Dragnea.
La sfârșitul celui de-al treilea mandat, Borisov s-a trezit într-o situație similară cu cea a lui Dragnea – să trebuiască să depună eforturi pentru a-și extinde baza dincolo de „clasa de mijloc”, care de fapt s-a împărțit în susținătorii și adversarii lui. Merită să ne amintim că anterior această clasă i-a rămas fidelă, iar el i-a oferit stabilitate socială și condiții pentru dezvoltarea celor care au reușit în timpul tranziției. Dreapta urbană este acum pe stradă, dar a fost partener de coaliție în al doilea guvern al lui Borisov.
Borisov și Dragnea sunt similari în abordarea pe care o folosesc pentru a contracara atacul clasei de mijloc nemulțumite. Dar ei sunt, de asemenea, în poziții structurale diferite. Borisov este un prim-ministru veteran în UE, bine primit în cercurile Partidului Popular European (așa cum s-a văzut în timpul discuțiilor privind rezoluția despre criza politică din Bulgaria în octombrie 2020 în Parlamentul European). Rapoartele pozitive ale Comisiei Europene cu privire la starea statului de drept în Bulgaria în ultimii doi ani au fost un semn al influenței de tip lobby a GERB la nivelul instituțiilor europene. În ceea ce îl privește pe Dragnea, el a pariat pe achiziții militare din SUA (gesturi de supunere față de Donald Trump și administrația sa) și pe poziții de supunere față de Israel (a încercat să mute ambasada României în ţara din Orientul Mijlociu de la Tel Aviv la Ierusalim), în timp ce era deosebit de evident că Europa de Vest era extrem de sceptică față de reformele sale judiciare. În România însăși, Dragnea a câștigat câteva bătălii (de exemplu, înlăturarea Laurei Kovesi de la conducerea DNA), dar este puțin probabil ca un război cu sectorul tehnocrat să fie câștigat în UE – și acest lucru s-a văzut când Dragnea a ajuns în închisoare la următoarea zi după alegerile europene din mai 2020. De aceea, actuala confruntare dintre dreapta urbană, care are poziții în instituțiile tehnocratice europene, și guvernul lui Borisov este interesantă și poate fi prima amenințare reală pentru sistemul politic din epoca lui Borisov.
Situația bulgară amintește de cea românească și în alte privințe. Eticheta „frumos și deştept”, pe care protestatarii bulgarii au primit-o în vara anului 2013 sau şi-au pus-o singuri, are un echivalent direct în politica românească. Este vorba despre așa-numiţii TFL-iști, abrevierea de „tinerii frumoși și liberi”. Acesta este numele pentru tinerii profesioniști, pentru tinerii cu profesii creative, care au încrederea de sine a unor oameni informaţi, capabili și bine plătiți, oameni care au sentimentul că aparțin elitei în comparație cu masele „urâte și proaste”. Acest sentiment îi face să respingă românii mai în vârstă și rezidenții din afara capitalei și a orașelor mari. Evident, acestea sunt două lumi – unii au absolvit licee bune și universități bune (adesea în Occident), trăiesc în centre urbane și fac parte din clasa de mijloc, în timp ce alții se află la periferia societății – în cartierele orașelor mari și în mediul rural. Această diferență obiectivă și subiectivă este acum utilizată de guvernul din Bulgaria.
„Cu tot respectul pentru tineri și pentru oamenii cărora cu siguranță nu le suntem plăcuţi, nouă ei nu ne plac”, spune Boyko Borissov. Și într-adevăr – unii oameni declară că nu sunt din GERB, dar sunt categoric împotriva a ceea ce reprezintă Hristo Ivanov, liderul partidului generaţiei tinere în politica Da, Bulgaria. Nu întâmplător, aparițiile sale publice sunt examinate și orice suspiciune privind vreo eroare este dezbătută zile întregi pe rețelele sociale. Se pare că obișnuita contradicție a Europei Centrale și de Sud-Est între susținătorii lui Trump și cei ai lui Soros este utilizată discursiv şi în protestul actual, întrucât în termenii vicepremierului Krassimir Karakachanov, protestatarii vor o „republică de gen” (adică drepturi pentru comunităţile homosexuale, feministele, şamd).
Căutarea paralelelor dintre politica bulgară și cea românească poate continua cu partidul tinerilor din politica românească – Uniunea „Salvați România” și echivalentul bulgar – partidul Da, Bulgaria. Ambele se bazează pe clasa de mijloc și pe corporatişti, au ca temă dominantă anticorupția și sunt acuzați că nu sunt sensibili la solidaritatea socială, dar că propun în schimb soluții la problemele societății prin susținerea unui sector privat mai puternic. USR este aliat cu partidul lui Plus lui Dacian Cioloș – un partid cu câțiva lideri din generațiile politice mai în vârstă, care, totuși, s-au conectat și susțin tinerii. La rândul său, Da, Bulgaria se află în alianță cu partidul unor elite consacrate – „Democrații pentru o Bulgarie puternică”, ce provine din grupul din jurul fostului prim-ministru Ivan Kostov. În România, USR este atât de influent pentru că ia din forţa Verzilor, care rămân cu un sprijin electoral modest. În Bulgaria, „Da, Bulgaria” nu este la fel de puternică precum echivalentul său românesc, dar verzii bulgari au un sprijin public relativ bun în rândul generațiilor mai tinere.
În septembrie 2020, am spus într-un interviu acordat organizației daneze Democraţie în Europa că în Bulgaria clasa de mijloc dorea să se simtă împuternicită de lupta împotriva corupției și, prin urmare, a protestat împotriva actualului procuror general, care este văzut de ea ca apărător al oligarhiei. Clasa de mijloc românească a protestat în 2017-2018 în apărarea procurorului român Laura Kovesi, deoarece datorită acțiunilor sale, dinozaurii tranziției au părăsit scena politică și s-a deschis un loc pentru noi forțe în această arenă. Epoca de aur a anticorupției românești a coincis cu înființarea Uniunii Salvați România, care a început cu proteste împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roșia Montană în 2013. Spre deosebire de echivalentul său românesc, ”Da, Bulgaria” nu a provenit din demonstrațiile de stradă care au crescut treptat în mişcare civilă şi partid politic. Presiunea străzii au apărut în ”Da, Bulgaria” abia mai târziu, când au apărut confruntarea asupra controlului justiției și ascensiunea lui Ivan Gheşev.
Cu toate acestea, politica este prea complicată pentru a spune și a judeca atât de ușor, doar spunând că observăm o confruntare între elitele tinere, cele bune şi elitele vechi, malefice, care trebuie eliminate. Această ambiguitate se arată şi la social-democrații „malefici” de pe vremea lui Dragnea, care aveau și ei propriile criterii pentru bine și rău în societate. Ei au folosit politica fiscală pentru a împărți capitalul din România în două tipuri – util, productiv și dăunător, speculativ. În decembrie 2018, guvernul social-democrat a introdus așa-numita „taxă pe lăcomie” – impozitarea activelor instituțiilor financiare în cazul în care indicele ratei dobânzii ROBOR depășesc 1,5% pentru un trimestru sau jumătate de an. Acest lucru a fost făcut deoarece, potrivit guvernului de atunci, multe companii străine au folosit trucuri pentru a evita plata impozitului pe profit. Prevederile taxei pe lăcomie au fost rescrise de guvernul Ludovic Orban astfel că nu mai creează nicio constrângere asupra sectorului financiar. Dar social-democrații nu au luat niciodată măsuri împotriva industriei auto, care este foarte dezvoltată în România. În plus, oamenii fostului lider Dragnea au scutit o mare parte a programatorilor de la plata impozitului pe venit – o altă măsură pentru a sprijini partea productivă a afacerilor.
Începând în 2013 cu cota specială de TVA pe pâine, social-democrații români au redus TVA-ul pe o serie de produse în anii următori, în timp ce au majorat salariile și pensiile și, astfel, au crescut consumul. Acesta a fost unul dintre motivele creșterii economice semnificative din România în timpul guvernării lor. Datorită modificărilor lor fiscale, TVA-ul de 9% este impozitat pentru produsele de bază; medicamente pentru oameni și animale, alimente, băuturi (cu excepția băuturilor alcoolice); apă atunci când este utilizată pentru irigații în agricultură; grăsimi și pesticide utilizate în agricultură; semințe și alte produse agricole, precum și servicii specifice agriculturii; alimentare cu apă și canalizare. O cotă specială de 5% TVA este utilizată pentru manuale, cărți, ziare și reviste; pentru servicii turistice, catering, pentru acces la cetăți, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente arhitecturale și arheologice; cazare la hotel, servicii de restaurant (cu excepția băuturilor alcoolice, altele decât berea), utilizarea facilităților sportive, transportul persoanelor cu trenul, cu liftul; pentru construcția de locuințe sociale.
În prezent, în Bulgaria, guvernul folosește tot politica fiscală pentru a obţine influenţă socială. Cu toate acestea, face gesturi față de întreprinderi, nu atât față de consumatorii obișnuiți. De ani de zile, Baricada a explicat că impozitele în Bulgaria sunt scăzute pentru întreprinderi, dar mari pentru muncitori și consumatori. În noiembrie 2017, peste 30.000 de bulgari au cerut introducerea unui minim neimpozabil și a unui TVA special pentru produsele vitale. Sprijinul fiscal pentru afaceri are un element clientelar, deoarece angajatorii își pot instrui angajații să voteze pentru forța politică potrivită la viitoarele alegeri. Dar a reduce taxele oamenilor de rând printr-o politică fiscală care le lasă ceva mai mulți bani în buzunar ar însemna să-l împuternicești pe omul de rând fără a obține vreo garanție că el va vota pentru tine. Pe baza acțiunilor actuale și viitoare ale guvernului, putem judeca pe cine se bazează pentru a primi sprijin electoral.
Paralelele dintre politica bulgară și cea românească nu se termină aici. Subiectele sunt similare şi în ceea ce privește relațiile internaționale. Ambele țări se află în atenția SUA în regiunea noastră – ambele țări discută despre construcția centralelor nucleare cu asistența SUA, se așteaptă transferarea trupelor SUA în zona noastră pentru a răspunde Rusiei și, eventual, Turciei, iar Sofia şi Bucureştiul cumpără arme din Statele Unite. Au loc şi aceleași dezbateri pe rețelele de sociale pentru și împotriva lui Trump și Soros.
Oare nu este vremea ca românii și bulgarii să-și depășească prejudecățile și indiferența față de vecinii lor și să-și dea seama că trăiesc într-o realitate similară – o condiție prealabilă pentru o interacțiune mai activă între ei? Evident, elitele politice bulgare sunt informate despre ceea ce se întâmplă în România și se inspiră, preiau concepte, politici din contextul românesc. Rămâne ca bulgarii obișnuiți să arate curiozitate cu privire la români. Cunoscând aceste lucruri, putem înțelege mai bine ce se întâmplă în țara noastră – în Bulgaria.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
