Protestele bulgare vs. guvernul Borisov: repornirea de toamnă a bătăliei

Nu doar societatea, ci şi oligarhia bulgară este divizată. Pe lângă forţa clasei de mijloc demonstraţiile dezvăluie mai multe diviziuni în societatea bulgară

Acest interviu a avut loc prin live streaming pe pagina Baricadei România pe data de de 7 septembrie 2020. 

Astăzi la Baricada România stăm de vorbă cu Vladimir Mitev despre protestele din Bulgaria. Din păcate, în România suntem tentaţi să ne concentrăm mai degrabă asupra ceea ce se întâmplă în Statele Unite, decât asupra ceea ce se întâmplă cu vecinii noştri. Tocmai de aceea la Baricada România ne propunem să aducem alternative şi să prezentăm analize care să privească ceea ce se întâmplă aici pentru a vedea care sunt similitudinile cu România şi care sunt punctele de convergenţă. Astăzi vom discuta cu jurnalistul bulgar Vladimir Mitev, cunoscut din live-urile Baricadei, despre ceea ce se întâmplă la Sofia. 

În presa din România au apărut câteva informaţii potrivit cărora s-a ajuns la violenţa. Ultima dată când am discutat cu Vladimir Mitev părea că lucrurile stagnează. Părea că lumea se pregăteşte de concedii. Atunci la Sofia se organizau nişte proteste care să blocheze punctele de intersecţie pentru a atrage atenţie asupra protestelor. Din ceea ce vorbisem părea că lucrurile se liniştesc. 

Spune-ne, Vladimir, ce s-a întâmplat? Cum au evoluat lucrurile?

Ceea ce s-a întâmplat este că pe data de 2 septembrie 2020 sezonul politic s-a reluat. Parlamentul a fost convocat din nou. Şi în prima zi de convocare a fost discutată ideea de a avea o nouă constituție…

Cine a propus o nouă constituţie?

Este complex. Trebuie dat contextul. Dacă trebuie să vorbesc pe scurt premierul Boiko Borisov a spus că el va propune o nouă constituţie, prin care să îndeplinească dorințele protestatarilor. Protestul într-adevăr are dorinţe constituţionale prin propunerile iniţiativei ”Justiţie pentru toţi” care vizează justiţia. Cum am scris şi într-un articol pentru Open Democracy, în iulie 2020 o miză a acestor proteste a fost legată de luptă împotriva corupţiei şi sistemul judiciar. 

Dar contextul este şi mai complex. În ultima perioadă instituţiile de stat au început să se conteste reciproc. Există un conflict între procurorul-şef şi preşedinte. Borisov a folosit aceste conflicte şi idei pentru a propune această constituţie. 

Şi încă ceva. Prin această idee de a avea o nouă constituţie guvernul câştigă din timp. Vom avea alegeri parlamentare conform calendarului în primăvara anului 2021. Există o regulă că la un anumit timp înainte de alegerile normale nu se pot face alegeri anticipate. Protestatarii doresc alegeri anticipate şi resping ideea de constituţie nouă. 

Prin această procedură pe de o parte atenţia publicului se îndreaptă spre o nouă constituţie, care nu va fi făcută pentru că partidelele care ar putea forma o majoritate constituţională au spus că nu vor susţine o nouă constituţie, dar pe de altă parte au fost adunate suficiente semnături pentru a începe discuţia din parlament. Astfel se prelungește criza politică, iar guvernul rămâne la putere.

Am înţeles. Am discutat mai devreme că protestele intraseră într-o stare de stagnare. Lumea aştepta concediile. Ce s-a întâmplat că s-a ajuns la violenţe? Ce i-a determinat pe oameni să fie atât de implicați?

Înainte de a răspunde, o mică precizare. De fapt august a fost luna în care centrul Sofiei, în special zona în jurul Pieţii Vulturilor, a fost zonă liberă. S-a discutat despre înființarea acolo a unui oraş protestatar. Mai mulţi activişti, inclusiv activiştii de stânga făceau acolo toate felurile de activităţi grassroots. Deci, politica a luat pauză de o lună. Parlamentul n-a discutat nimic în august. Pare că asta a redus activitatea politică. Dar pe de altă parte protestul a rămas în stradă şi s-au întâmplat nişte lucruri. 

Acum despre subiectul serii de la 2/3 septembrie. Pe 2 septembrie s-a convocat parlamentul. Şi organizatorii protestului au chemat la un fel de răscoală (aşa au numit-o) ca să demonstreze că nu doresc o nouă constituţie şi că guvernul ar trebui să plece. Autorităţile au fost pregătite pentru toate felurile de dezvoltări. Au adunat poliţişti din întreaga ţară. S-a discutat că în piaţa au fost forțe de ordine private, ceea ce nu s-a confirmat oficial, dar s-a sugerat pe reţelele sociale acest lucru.

Deci, după o relativă pace în luna august, pasiunile au explodat din nou. Ca urmare a acestei seri în care au avut loc atacuri împotriva poliţiştilor folosindu-se elemente pirotehnice, și în care protestatarii paşnici au fost arestaţi şi bătuţi, zonele ocupate, inclusiv Piaţa Vulturilor, au fost evacuate. 

Acum protestul nu se retrage. Mulţi oameni sunt indignaţi. Dar nu se schimbă nimic. Se repetă acelaşi lucru. Asta poate duce la pierdere a sensului şi mai multă indignare. 

Înţeleg că au avut loc violenţe şi au fost evacuate zonele protestatarilor. Cum evaluezi reacţia guvernului la activităţile protestatarilor?

Răspunsul poate fi interpretat clar în sensul că guvernul nu vrea să plece. El se bazează pe faptul că are anumit sprijin în societate. Mulţi oameni sunt indignaţi împotriva a ceea ce se întâmplă, împotriva presupusei corupţii a guvernului. Dar şi există oameni care sunt indignaţi împotriva celor care protestează şi nu-i consideră pe ei oneşti. 

De ce nu sunt oneşti?

E mai complex de spus. Cei care protestează în mare parte sunt clasa de mijloc. Sunt şi oameni de stânga, sunt toate felurile de curente. Dar forţa vizibilă este clasa de mijloc.

În România există noţiune de tefelist. Tinerii frumoși şi liberi. În Bulgaria această noţiune se traduce ca ”cei deştepţi şi cei frumoşi”. Această noţiune sugerează că este o diferenţă între aceşti oameni bine educaţi şi cu venituri relativ bune şi o parte din societate care nu este câştigătoare a tranziţiei. Cred că această diviziune obiectivă şi subiectivă între diferitele clase şi categorii de oameni este folosită sau poate fi folosită de fiecare guvern care doreşte să rămână la putere. 

Ce îi se reproşează celor care protestează? De ce nu sunt cinstiţi? 

Un reproș articulat de diferite direcţii este că ei sunt presupuşi Soros-işti. De exemplu, ministrul apărării care provine dintr-un partid naţionalist, a spus că protestul îşi doreşte “gender republică”. El n-a definit ce înseamnă gender republică. Eu personal îmi imaginez că gender republică este o ţară în care oameni LGBT nu sunt discriminaţi. Dar, desigur, asta nu este acceptabil pentru o parte din publicul care are convingeri mai conservatoare. 

Pot fi făcute şi mai multe acuzaţii, dar dacă intru în subiect va trebui să dau mai multe explicaţii de detaliu despre politica bulgărească. De exemplu, în Bulgaria toate elitele politice au ceva de-a face cu elitele comuniste. O acuzaţie universală în Bulgaria ar fi că eşti cumva legat de comunişti – fie eşti din serviciul de vechii securități, fie eşti din Partidul Comunist, fie provii dintr-o familie cu rădăcini comuniste, famila fiind din aceste elite care au venit în putere după cel de-al doilea război mondial. 

Putem găsi toate felurile de legitimări pentru nemulţumirea noastră la adresa fiecăruia dintre noi. 

Am înţeles. Deci îi acuză pe protestatarii că sunt progresişti, că sunt adepţi ai ideologiei de gen. Am înţeles. Dar n-a fost şi o acuzaţie potrivit căreia unul dintre oligarhi se implică în protestele…

Da, ai completă dreptate. Pentru că aşa-numita luptă împotriva corupţiei din Bulgaria a lovit nişte interese economice. Este un oligarh, plecat la Dubai. Se cheamă Vasil Bojkov. Ceva timp el a fost cel mai bogat bulgar din perioada tranziţiei. Desigur el are interesul de a opri aceste lupte care se duc împotriva lui. El deja a pierdut o afacere mare – Loteria Naţională. Acum sunt atât de multe emoţii că nu cred că se poate dovedi atât de clar cine cu cine este legat, cine pe cine susţine. Sunt atât de multe acuzaţii. Probabil este un adevăr în fiecare lucru. 

Sunt şi oligarhi “buni”, care sunt prooccidentali, susţinuţi de organizaţiile şi fundaţiile occidentale, media lor fiind tot susţinute de ele. Bulgaria este o oligarhie. Dacă există această diviziune, evident, unii oligarhi sunt împotriva protestelor, dar alţii îl susţin.

Înţeleg. Deci oligarhi nu merg obligatoriu în linie cu interesul lor de clasă. Dar sunt convinsă că dacă interesele lor ar fi amenințate o să-şi găsească şi o să conștientizeze foarte rapid interesele de clasă şi dorinţa de a acţiona împreună. Tocmai de asta vreau să te întreb dacă există o şansă pentru activişti de stânga să-şi aibă o voce, să aducă protestatarii mai aproape de cauze sociale. Sau este un protest al tinerilor înstăriţi împotriva unor politicieni pe care ei îi percep ca fiind corupţi?

Am scris deja pe pagina în engleză a Baricadei şi îi invit pe cititori să se uite acolo, am scris că stânga a fost foarte activă în aceste proteste cel puţin până la evacuarea zonei de la Piaţa Vulturilor. Noua Stângă a făcut adunări cetăţeneşti – adică unele forme de a face vocea oamenilor de rând auzită, conştientizată şi conceptualizată. Au făcut proiectări de filme, cursuri de educaţie politică. Este vorba de nişte iniţiative legate de Fabrica Autonomia (un centru cultural de stânga similar cu Macaz), Hrană, nu Bombe – o iniţiativă prezentă şi în Bulgaria, Orion Grid. Deci, aceste proteste sunt o şansa pentru împuternicirea nu doar a clasei de mijloc, ci şi pentru noua stângă. 

Ai scris şi ceva foarte interesant despre activistă roma şi sindicală Vanya Grigorova, care a fost acuzată că susţine cauze feministe – desigur acuzată de conservatori. Şi asta se pare că i-a dăunat pentru că o mare parte din electoratul de stânga este format din muncitori, care, deși oprimați economic, nu rezonează la cauzele acestea. 

În primul rând Vanya Grigorova este o femeie foarte frumoasă…

Să nu începem cu stereotipurile de gen, că nu e cazul.

Să explic ceva. Pielea ei este un pic mai închisă. Când a fost candidată la alegerile europene i s-a adus această acuzație, că e romă, lucru care ar fi trebuit să-i facă pe oameni să nu voteze cu ea. Eu nu ştiu că ea să fie de origine roma. Asta spun ca o paranteză.

Vania Grigorova lupta pentru drepturile socio-economice. Este principalul subiect al ei. În acest moment ea face vizite în mai multe oraşe din ţară, promovând o carte despre drepturile muncitoreşti. Este o activitate pentru care ea este văzută pozitiv de mai mulţi oameni, nu doar cei de stânga. Ea este poate singura care are puterea şi cunoştinţele de a se opune patronilor. Ei sunt foarte puternici. Mereu cred că au dreptate. Ea este această voce care li se opune. Asta atrage mult sprijin pentru ea. 

Dar am observat de mult pe reţelele sociale sau în discuții personale – când oameni îşi dau seamă că Vanya Grigorova susţine Convenţia de la Istanbul, ca o convenţie care apară femeile de violenţa domestică, asta îi face imediat pe mulţi oameni, influenţaţi de propaganda împotriva convenţiei să se retragă. Asta explică de ce ea a câştigat numai 0,5% la alegerile europene. Asta am şi scris în articolul de pe pagina în engleză a Baricadei. 

Asta e o bună tactică pentru elitele să prezinte nişte probleme socio-economice ca probleme culturale. Pentru că pe problemele culturale evident diviziunile sunt dificil de depăşit. Dar dacă definim problemele societăţii ca probleme socio-economice, vom avea oameni care s-au îmbogăţit mult şi marea majoritate care nu are bună poziţie economică. Şi asta ar uni oamenii de rând împotriva elitelor şi asta nu este acceptabil.

Am înţeles. Îţi mulţumesc mult, Vladimir. Este interesant. Sper şi pentru cei care ne urmăresc. Nişte cauze care vin pe filiera progresistă nu sunt pe placul oamenilor de rând. Poate că aceste proteste sunt o rază de speranţă, că oamenii au început să se organizeze. Sper căm vom ieşi din această situaţie în care discursul conservator este atât de puternic şi în plan cultural şi în plan economic. Mulţumesc foarte mult! Să ne auzim cu vești bune!