Profesorul de filosofie de origine română Bogdan Rusu a acordat un interviu site-ului Baricada. Stabilit la Paris de peste zece ani, Bogdan Rusu ne oferă o perspectivă foarte autentică asupra alegerilor prezidențiale franceze încheiate cu victoria lui Emmanuel Macron abordând aspecte legate de personalitățile și de programele principalilor candidați
Maria Cernat în dialog cu Bogdan Rusu
În prima parte dialogului Mariăi Cernat cu profesorul român de filosofie din Franța Bogdan Rusu el a comentat programele alegeriale ale celor care au pierdut lupta pentru președinția franceză. Cea a două parte pune în focus Emmanuel Macron și macronismul, încercând și de a face prognoza ce urmează după victoria politicului tănâr.
Maria Cernat: Acum, la final, câștigătorul. Emmanuel Macron. În România a fost ironizat adesea pentru opțiunile sale sentimentale decât pentru cele politice. În Franța se discută aceste lucruri?
Bogdan Rusu: Nu, nu râde nimeni de el pe acest motiv. Ba chiar soția lui a declarat că „trebuia neapărat ca Emmanuel să candideze acum pentru că peste cinci ani principala lui problemă era fața mea”. Cred că e singurul aspect care nu mă deranjează deloc. Nu caută s-o ascundă, o iubește de moare, vrea să o facă prima doamnă, se afișează cu ea foarte mândru, i-a spus de la 17 ani că „orice veți face, eu o să vă iau de nevastă”. A luat-o zece ani mai târziu, dar omul a știut ce-a vrut.
Dar ideologic ce propune? Cel mai apropiat este probabil de Fillon.
Pe site-ul Le Monde e un comparator de programe. Ei merg în multe privințe în paralel, în multe privințe Fillon fiind mai radical decât Macron. Fillon vrea să suprime cele 35 de ore, pe când Macron vrea să le acomodeze. Macron, în imbecilitatea lui, vrea să dea mai mare putere întreprinderii. Astfel, ar trebui să se negocieze pe ramură numărul de ore. Legea spune că sunt 35 de ore, dar acordul între angajat și întreprindere să prevaleze în fața legii. Apoi vrea să defiscalizeze orele suplimentare ca să distrugă olecuță bugetul social. Adică să lucrezi 40 de ore pentru că, vezi Doamne, patronul e foarte încorsetat. Păi este încorsetat, firește, pentru că el, ca să-și realizeze obiectivele trebuie să angajeze conform legii. Or, nu e mai bine să nu trebuiască să angajezi? Apoi dreptul la șomaj dacă demisionezi. Îți dai seama ce ”eliberatoare”, ce ”emancipatoare” e acțiunea asta. O altă măsură e să limiteze banii pe care trebuia să îi primești dacă erai concediat abuziv. Dacă nu ești concediat din vină profesională și te dă afară din motive economice sau că așa vrea el, trebuie să își plătească despăgubiri și în funcție de vechimea ta, pot fi substanțiale. Or, Macron vrea să limiteze acest lucru. Să nu mai conteze că ai lucrat 30 de ani într-o întreprindere. Pentru treizeci de ani ar fi trebuit să îți dea 30 de salarii. Dacă luai 2000 de euro pe lună ar fi trebuit să îți dea 60.000 de euro. Patronul nu își permitea să te dea afară. Ca urmare a măsurii o să te dea afară mai ușor, fie te constrânge să demisionezi tu. Acum ești psihologic mai fragil. Ideea este să ruleze cât mai mulți indivizi care să fie mestecați și scuipați ca niște coji de semințe și, în felul ăsta artificial, scade șomajul. Apoi, prioritatea contractului de colaborare. Până acum politica a favorizat contractul pe perioadă nedeterminată. Or, au constatat băieții ăștia inteligenți de dreapta, că e mai bine să ai, ca patron, contracte pe perioade determinate și scurte. Ei vor să normalizeze această practică. De pildă vor să facă în așa fel încât să nu mai fie obligat patronul să te angajeze după două perioade de muncă cu contract pe perioadă determinată. Așa era până acum. Dacă ți-a reînnoit contractul pe perioadă determinată de două ori.
Iar acum vor să scoată acest contract pe perioadă nedeterminată?
Te folosesc, te uzează și apoi angajază pe altul. Iar tu trebuie să fii flexibil și dinamic. Tu trebuie să te recalifici. Asta pentru că nu e poporul destul de ”dinamic”, nu e destul de ”activ”. Iar ce e de-a dreptul ridicol este că am văzut ieri că se discuta serios ce anume este ”macronismul”. Eu nu am găsit nimic deosebit în gândirea lui Macron în afară de această idee a unității. Nu se știe în jurul a ce anume. Mai întâi să-i unim și pe urmă mai vedem. El se laudă că a făcut un master de filosofie și că apoi a făcut studii doctorale cu Étienne Balibar – o somitate a gândirii marxiste. Balibar a declarat că el nu-și amintește nimic în acest sens și că i se pare dezgustătoare toată această punere în scenă pe care o orchestrează Macron sau alții pentru el.
Adică încearcă să își construiască o bigrafie autoflatantă.
Da, Macron zice că a fost asistentul lui Ricoeur. Mai concret, i-a corectat greșelile de tehnoredactare într-un manuscris. Dar el spune că l-a cunoscut pe Ricoeur și că timp de 16 ani acesta l-a învățat să citească filosofia. Cu alte cuvinte, o tot face pe filosoful, pe gânditorul. Ei bine, Macronismul este o formă de liberalism în care primează individul. Primatul individului, asta e ideea. Și trebuie să i se dea fiecărui individ, din ăsta, posibilitatea să se autorealizeze. Bineînțeles, indivizii sunt autonomi, ca substanță, monadă și împreună compun societatea, că știi, așa sunt indivizii ăștia fundamentali, se adună și zic: băi, hai să ne constituim într-o societate, ce ziceți? Eei, cum să nu! Impresia pe care o lasă e că se revendică de la eticile idealiste din secolul XIX. În orice caz, el susține primatul individului. Ceea ce înseamnă ce anume? Că individul trebuie să renunțe la statutul de membru într-o clasă socială, trebuie să renunțe la statutul general: convențiile, contractele colective de muncă, tot ceea ce exprimă clasa, categoria. Cu astea trebuie s-o terminăm. Asta pentru că anumite legi și anumite acorduri sunt formulate în termeni de categorii – salariați – de pildă, nu în termeni de indivizi. De pildă pensiile sunt determinate de categoria căreia îi aparții. Există șase tipuri de pensii acum care sunt determinate de statutul pe care îl ai, de apartenența la o categorie socio-profesională. Or el vrea să termine cu chestiile astea. Trebuie totul gândit individual. Muncești cu uraniu? Nici o problemă! Poți să ai pensia ca unul care stă într-un birou. Adică o revenire la individ. Lucruri care trebuie să le halească cei din România care îmi imaginez că sunt în extaz, că au găsit, uite, în Macron unul cu bun simț, cu o gândire ”sănătoasă” care propune revenirea la individ.
Crezi că va întâmpina rezistențe, pentru că ceea ce propune este destul de amenințător?
Da, sunt convins că va fi scandal mare în clipa în care Macron va încerca să-și realizeze măsurile. El vrea să primească în sânul mișcării lui pe oricine cu condiția ca ăia să demisioneze din vechile partide. Până acum puteau rămâne în partidele lor, dar trebuiau să se declare candidați ai formațiunii sale En Marche.
Dar ai văzut că acum a transmis un mesaj ecologist către oamenii de știință din SUA care pot găsi adăpost în Franța.
Asta este de dată recentă. Nu a avut asemenea teme în campanie.
Înapoi spre partea I a interviului.
