În condiţiile unui transport public care funcţionează prost sau nu este accesibil, sute de mii de muncitori au devenit dependenţi de benzină. În faţa ochilor noştri stau o parte din efectele politicii neoliberale pentru ”flexibilitate” şi ”mobilitate” a forţei de muncă
Oamenii din Bulgaria protestează din cauza preţurilor ridicate ale benzinei. În anul 1997 au blocat căile ferate, acum blochează autostrăzile. Sesizaţi diferenţa?
Sute de mii de oameni trebuie să meargă cu maşina în fiecare zi până la oraşele vecine pentru a lucra. De exemplu, oamenii din Pernik vin în Sofia. Aceasta este o criza pe care guvernanţii şi-au adus-o singuri, aruncând praf de stele în ochii oamenilor cu noile autostrăzi.
Preţul transportului interurban nu ar trebui să depindă de capriciile preţurilor mondiale ale carburanţilor. Vreun Trump sau un Saddam Hussein decide să se certe cu Iranul – nu ai decât să mergi pe jos şi să te încălzeşti cu cojoc! Şi viaţa se opreşte.
Stabilitatea ar fi fost posibilă numai dacă ar exista transport în comun. El consumă mult mai puţină energie, şi prin urmare este mai slab legat de preţul carburanţilor.
Numai că dracuşorul răutăcios al demontajului în timpul tranziţiei a lichidat transportul public cu autobuze; a luat banii de la transportul feroviar, aducându-l în stare de nefolosire; a investit aceşti bani în drumuri şi autostrăzi. Şi în loc că jumatatea dintre cei care lucrează să meargă cu autobuze, ei au fost nevoiţi să cumpere maşini ieftine, şi să se înghesuie în fiecare zi să intre şi să iasă din oraşele mari.
Lecţia este că, trebuie să refacem BDZ-ul (CFR-ul bulgăresc – nota traducătorului) pănâ când să devină atât de curat, rapid şi regulat, ca să fie mijlocul de transport de bază; să refacem liniile de stat de transportul cu autobuze. Ele să întreţină preţuri reale ale biletelor, şi nu unele de cartel. Cartelul se va prăbuşi, dacă există un mare jucător, care nu îşi calculează în preţul biletului un supracâştig personal.
Şi cel mai important – niciodată, dar niciodată să nu mai votăm pentru fundamentaliştii de piaţă.
