Alegerile locale poloneze din octombrie 2018 vor fi probabil un test de supravieţuire pentru partidul Razem
Acum trei ani un partid nou, numit Razem (Împreună) a surprins publicul din Polonia. Un cerc de oameni tineri – o mare parte, dar nu toţi fiind activi mai devreme în grupul tinerilor socialişti, nu numai a reuşit să se organizeze într-un partid, ci şi a reuşit să obţină 3,5% la alegerile parlamentare, neavând nicio susţinere de către mediile mainstream. Asta n-a fost suficient pentru a câştiga vreun loc în parlament, dar o speranţa nouă a strălucit pentru stânga poloneză fragmentată catastrofic, şi ideologic confuză. Timp de mulţi ani activiştii aveau o dilemă: să se implice în organizaţii de stânga radicale mici, care în marea parte dintre cazurile suferă de sectarianism, sau să lucreze pentru schimbarea internă în partidul social democrat mare – Alianţa Democratică Stângă (ADS), care a fost compromis de multe ori de mişcările sale politice în susţinerea reformei antisociale a sistemului de pensii, afimarea că impozitarea progresivă loveşte economia, şamd. ADS lasă impresia, în general vorbind, că a câştigat capitalismul, iar stânga trebuie să accepte asta. Ascensiunea lui Razem parea că arată cum a început o mişcare care ar putea duce la un partid socialist ferm.
Însă trei ani mai tărziu sondajele arată că Razem este încă pe punctul de pornire. Asta nu e nimic altceva decât un mare eşec. Dacă partidul n-ar reuşi să obţină vreun succes la alegerile regionale, care urmează, acest eşec ar putea deveni definitiv.
În mare parte dintre ţările vest-europene Razem ar fi considerat o forţă social-democartă standardă şi chiar moderată, care nu are ambiţii de a respinge sistemul capitalist, prezentând în locul ”revoluţiei” un sistem comprehensiv pentru minimizarea rezultatelor dureroase a sistemului acesta. Razem a promovat ecologia, egalitatea genderilor şi a apelat în faţa statului şi a guvernlui local pentru o politică socială consistentă. Asta este rezumat bine în scurta declaraţie ideologică a lui Razem:
”Noi am format Razem, pentru că suntem săturaţi. Săturaţi de munca precară şi creditarea bancară pentru o perioadă de 30 ani cu scopul de a cumpără un apartament. Săturaţi de privilegiile fiscale pentru marile corporaţii şi bănci. Saturaţi de casta politică, care a uitat cum trăiesc oamenii de rând.
Razem înseamnă o Polonie, care este organizată altfel. O Polonie, în care legea ia partea lucratorilor. O Polonie, în care statul garantează apartamente ieftine pentru inchiriere, gradiniţe grătuite şi sănătate publică solidă. Este posibil să se garanteze munca stabilă şi salarii juste pentru fiecare cetăţean.”
Programul mai detaliat tot nu conţine nimic care ar depăşi un set standard de politici statului bunăstării. Razem a susţinut, între altele, un sistem fiscal progresiv, educaţie şi sistem medical grătuite şi de calitate, mai multă regulaţie pe piaţa muncii, mai multă stabilitate şi mai puţine job-uri precare, egalitate completă a genderilor şi o luptă activă împotriva rasismului, xenophobiei, sexismului şi excluderii de orice tip. Razem a mai apelat la salarii mai mari şi mai mare apărare a drepturilor lucratorilor, a cerut o divizare adevărată între statul şi biserica catolică din Polonia. A scris programe în domenii care sunt de interes curent din Polonia, precum politicile de susţinere familiei, sprijinul de stat insuficient pentru oamenii cu dizabilităţi, drepturile animalelor şi dezvoltarea transportului public. Razem a mai emis comunicate antifasciste şi a criticat guvernul pentru permisul din partea lui ca grupurile de dreaptă extremă să ţină întâlniri publice, pline de agresie şi ură împotriva imigranţilor şi a oamenilor cu convingeri de stânga.
În ciuda faptului că Razem a fost inspirat în cel mai bun caz de un model scandinav sau vest-european al statului bunăstării, paritdul polonez niciodată nu s-a definit ca un partid anticapitalist (chiar dacă o critică foarte rezolută a capitalismului poate fi găsită în comentariile membrilor individuali). Razem n-a sugerat şi inspiraţii istorice mai radicale. Dar a fost etichetat în continuare ca ”extremă stângă” şi ”partid comunist” de către mulţi analişti politici din Polonia. Aceste interpretări nu sunt o descriere adevărată a ceea ce partidul oferă votanţilor potenţiali, ci mai degrabă sunt un semn cât de mult s-a mişcat scena politică din Polonia spre dreaptă. De fapt liderii lui Razem chiar au ameninţat că vor ataca în tribunal pe fiecare, care îndrăzneşte să numească paridul lor ”comunist”. Un membru de partid, care s-a anunţat ca ”comunist democrat” (şi el n-a fost singurul) a plecat din organizaţie, din cauza atmosferei unui criticism masiv împotriva foştilor lui colegi. Razem n-a intenţionat niciodată să pună sub întrebare isteria anticomunistă în viaţa politică din Polonia, după care fiecare om care susţine, de exemplu, sindicatele sau drepturile de bază ale muncitorilor poate fi numit ”comunist”, care înseamnă ”stalinist şi totalitarian”. Impresia în acest moment este că partidul intenţionează să se ajusteze perfect la mainstream-ul polonez.
Trebuie spus foarte clar că programul lui Razem este într-adevăr cea mai progresivă platformă, prezentată în ultimii ani, când este comparată cu ceea ce alte partide spun şi fac. Programul lui Razem acoperă un spaţiu mare din viaţa politică şi socială. Acum, în timpul campaniei pentru alegerile locale, care vor avea loc pe 21 octombrie, Razem vine cu cel mai consistent socialdemocratic set de idei. Când este vorba de alegerile locale, de asemenea trebuie menţionat că Razem este singurul partid, care discută problemele, care pot fi rezolvate de guvernele locale şi arată ce trebuie făcut. Partidele celelalte oferă loznici vagi, sau îndreptă atenţia votanţilor spre conflictul între guvernul naţional-catolic şi opoziţia (neo)liberală. Ambele părţi în acest conflict insistă că nimic altceva nu contează în Polonia de astăzi, decât salvarea statului de influenţa liberalilor (din punctul de vedere al guvernului) sau salvarea democraţiei poloneze (după cuvintele opoziţiei).
Acest conflict care a izbucnit imediat după ce partidul Dreptate şi Justiţie (Prawo i Sprawiedliwość) a câştigat alegerile din anul 2015, a fost sursa celor mai multe probleme pentru Razem. Mai întâi partidul a fost lovit grav de polarizarea din mediile mainstream din Polonia şi de slabiciunea mediilor independene şi în particular a celor de stânga. Socialdemocraţi tineri au definit poziţia lor cu privire la conflictul menţionat foarte corect ca un fel de ”al treilea drum”: ei critică excesele antidemocratice ale Dreptăţii şi Justiţie, în timp ce repetă constant că succesul electoral al dreptei este o consecinţă directă a conducerii arogante şi anti-sociale a neoliberalilor. În consecinţă, Razem a fost atacat de mediile ameblor tabere. Din punctul de vedere al Dreptăţii şi Justiţie şi al suştinatorilor conservatorilor, Razem nu este nimic altceva, decât ”comunişti periculoşi” (indiferent cât de zgomotos ei se disociază de Lenin şi de alţi lideri istorici marxişti). Pentru neoliberalii şi mediile lor, după o perioadă începătoare pozitivă, Razem a devenit obiectul preferat pentru jigniri şi ridiculizări – pentru lipsa lor de dorinţă de a se alătură la ”fronul unit anti-Dreptate şi Justiţie”. De fapt, atacurile neoliberale împotriva lui Razem au fost chiar mai maliţioase decât retorica primitivă anticomunistă, care venea dinspre mediile dreptei conservative. Partidul stângist a fost acuzat că ”asigură viitoarele victorii ale Dreptăţii şi Justiţie, şi distruge democraţia poloneză”. Totodată a fost spus că ”vine cu loznici imature când toţi politicieni adevăraţi apară valorile democratice”. Aceste lucruri au fost afirmate chiar dacă Razem a avut o istorie impecabilă când vine vorba de valorile democartice. Razem a protestat împotriva reformei tribunalelor, realizată de Dreptate şi Justiţie (care a lichidat sistemul judiciar liber din Polonia) şi a organizat unele dintre cele mai ”atractive vizual” proteste împotriva deciziei prim-ministrlui să nu publice verdictele Curţii Constituţionale cu care doamna Beata Szydlo nu a fost de acord.
De fapt ambele tabere mari s-ar fi bucurat mult să vadă cum ”dezbaterea” între ele continuă permanent pentru a exclude celelalte forţe politice din ecuaţie. Asta face mediul politic din Polinia extrem de dificil pentru Razem, chiar dacă partidul a făcut deja multă muncă organizaţională. Activiştii lui Razem participă regulat la demonstraţile muncitorilor (nu numai din Varşovia) şi vorbesc în numele femeilor şi al minorităţilor, însă discursul mediilor mainstream îi impiedică să-şi marească baza socială. Mulţi oameni cu convingeri progresiste aud peste tot de la mediil că trebuie să voteze pentru ”o forţă politică reală” pentru a-i înfrânge pe Dreptate şi Justiţie şi cad într-un fel de şantaj politico-mediatic.
Razem ar fi putut să câştige mult mai mult, dacă s-ar fi poziţionat ca un partid nou şi antisistem, în loc de a sublinia că nu reprezinta vreun ”radicalism periculos” şi că oferă un răspuns ”liniştit şi balanţat” la problemele societăţii capitaliste tărzii. În ciuda faptului, că discursul politic polonez s-a mutat puternic spre dreaptă, polonezi nu sunt opuşi organic a formelor diferite ale gândirii progresiste. La ultimele alegeri au fost partide şi persoane care s-au anunţat ca o alternativă totală a ordinei existente (sugerând că pun sub întrebare status-quo-ului neoliberal) şi au câştigat susţinere semnficativă, chiar dacă programele lor au fost mai puţin detaliate decât ceea ce Razem oferă. La alegerile din 2011 un partid eclectic, numit Ruch Palikota (”Mişcarea lui Palikot”, numit după numele fondatorului său) – un partid liberal cu aripă socială şi mesaj anticlerical puternic, chiar a devenit forţa a treia în parlament. Fără a lua acest exemplu în consideraţie, Razem se pare că crede că ar câştiga mai mult, dacă se poziţionează ca o organizaţie raţională, predictabilă şi responsabilă, aşa ca stereotipul ”stângii agresive”, diseminat de naţionaliştii şi catolicii să fie contrazis şi să se câştige susţinerea mediilor liberale. Însă ambele aripi ale dreptei poloneze (teoretic în conflict între ele) s-au îndreptat împotriva alternativelor de stânga şi tactica lui Razem a dus la eşec.
Alegerile care urmează vor fi un test critic pentru partid, şi vor determina, probabil, dacă el va supravieţui. Razem are puţine şanse să câştige locuri în parlamentele regionale, însă a ajutat să fie formate zeci de alianţe progresive cu mişcări locale în diferite oraşe, aşa că ar putea obţine rezultate bune cel puţin în unele dintre municipalităţi. Dacă activiştii partidului ar intra în consiliile din oraşe, ei ar putea în sfârşit contracara stereotipurile, ”aruncate ” împotriva lor de către ambele aripi ale dreptei. Câştigarea încrederii în regiuni ar putea fi marea şansă pentru Razem. Indiferent cât de legitimă este critica împotriva tacticii moderate a partidului, nu poate fi negat un lucru: Razem a oferit zecilor de tineri progresişti sensul ca există spaţui pentru ei în politică. Însă, dacă partidul eşuează, entisiazmul va fi pierdut.
