Interviu cu fondatorul celui mai important eveniment decolonial din România despre cum a arătat ediţia a treia din punctul de vedere al organizatorilor, despre diversitatea publicului şi a evenimentelor în cadrul şcolii şi despre viitorul proiectelor de la Telciu
Valer Simion Cosma (n. 1986) este doctor în istorie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, cu o teză despre rolul preoților în lumea țărănească ardeleană a secolului al XIX-lea. Este fondator al Centrului pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale (2016), a Conferințelor de vară de la Telciu (2012) și al Școlii de vară de la Telciu (2016). Recent a lansat tot la Telciu programul de rezidențe de cercetare și creație artistică „Culese din Telciu”, pe care-l coordonează alături de Claudiu Lorand Maxim. A coordonat trei volume rezultate din primele ediții ale Conferințelor de vară de la Telciu și a publicat o serie de studii în volume colective și reviste de specialitate din România și străinătate. Preocupările sale vizează modernizarea lumii rurale, istoria și sociologia elitelor rurale, religiozitatea țărănească, religia vernaculară și raporturile dintre modernitate/colonialitate și religie în Europa de Est, economia politică, naționalismul, populismul și clientelismul politic.
Baricada a stat de vorba cu el despre Ediţia a Treia a Şcolii de Vară de la Telciu care a avut loc între 11 şi 19 august 2018.
Domnule Cosma, s-a încheiat a treia ediţie a Şcolii de Vară de la Telciu. Sunt cunoscute deja reacţiile şi impresiile unor participanţi străini, este ştiut că evenimentul se bucură de sprijinul primăriei și consiliului local, dar cum a arătat ediţia a treia din punctul de vedere al organizatorilor? Ce a fost nou şi diferit în comparaţie cu ediţiile anterioare?
Deși am fost mai bine organizați, deși am avut echipă mai mare comparativ cu edițiile precedente și un număr mai mare de voluntari din sat, a fost foarte mult de muncă și multă bătaie de cap, fiindcă numărul activităților a crescut iar numărul participanților a fost semnificativ mai mare decît anul trecut. Ratarea finanțării de la AFCN ne-a obligat să demarăm în iunie o campanie de strîngere de fonduri, ceea ce a implicat multă energie și efort. Totuși, dincolo de banii adunați – mai mult decît ne-am propus – campania ne-a ajutat să pricepem cam care este sprijinul de care poate beneficia un astfel de proiect și care este capacitatea noastră de mobilizare. Spre deosebire de edițiile anterioare, în acest an doar aproximativ 40% din bugetul evenimentului a fost asigurat de către autoritățile locale și județene (Primăria și Consiliul Local Telciu cu 15.000 de lei și Centrul Județean de Cultură Bistrița-Năsăud cu 25.000 de lei), restul de bani venind dinspre donatori privați, fie că vorbim de persoane fizice (peste 100 de persoane), fie de la firme, fundații sau sindicate (Transilvania Print, Fundația Friedrich Ebert Romania și Sindicatul IT Timișoara), care au donat sau au acoperit o parte din cheltuieli în calitate de parteneri.
În materie de noutăți, anul acesta am organizat în premieră un mini-târg de carte critică, 3 edituri clujene fiind prezente cu standuri cu cărți și broșuri la biblioteca Liceului Tehnologic Telciu, unde s-au desfășurat cursurile. Este vorba de editurile Tact, Idea și Pagini Libere. S-au vîndut mult mai multe cărți decît preconizam, ceea ce ne face să dorim repetarea poveștii și în edițiile viitoare. Tot în materie de tîrguri, în ultima zi a școlii de vară, suprapunîndu-se și cu zilele satului, am invitat asociația Produs în Bistrița-Năsăud să aducă producătorii și meșteșugarii din județ la Telciu, ceea ce s-a întîmplat. La noutăți aș mai adăuga organizarea unei proiecții de film la Romuli, de Sfînta Mărie, în paralel cu prezentarea la Telciu a spectacolului de teatru pentru copii și părinți „Amintiri din Epoca de Școală ” (regia: Radu Apostol), precum și organizarea în premieră a unui concert în cadrul școlii. Mai precis, vineri seara, de la 22:00, la Barul Hovrea au cîntat formația Trifoi (formație de muzică populară din Telciu), iar apoi Elvis Rromano și Ehsan Mashadi, acompaniați de un taraf ce reunea muzicieni romi și americani. Aceeași muzicieni au susținut și în seara următoare un concert în cadrul zilelor festive ale satului, în fața unui public mult mai numeros, compus în mare parte din localnici.
Un video al Anei Maria Anghelescu despre Şcoala de Vară de la Telciu 2018
Mulţi dintre participanţi au fost impresionaţi de diversitatea evenimentelor, a temelor discutate, a formatelor de comunicare (care înclud nu doar seminare, ci şi spectacole teatrale, proiecții de film, petreceri, concerte, ateliere, târguri, şamd). Cum aţi ajuns să oferiţi astfel de bogaţie culturală şi intelectuală participanţilor?
De la început, din 2016, am cuprins în programul școlii de vară o gamă largă de evenimente și activități – cursuri, ateliere, spectacole, de teatru, proiecții de filme, ateliere pentru copii – așa că nu am făcut modificări semnificative la nivel de format, ci doar la nivel de „cantitate”, plus ceva adăugiri. Fiindcă evenimentul presupune intersectarea mai multor categorii de public – cursanți din România, cursanți străini, copii din localitate, copii ai unor cursanți, adulți din localitate – am căutat să organizăm activități cît mai diverse, printre care și unele care să faciliteze interacțiunea între diferitele categorii de participanți, cum sunt discuțiile de după spectacolele de teatru, excursiile și mai ales petrecerile sau lungile seri de tăifăsuit la beri. E naiv să credem că vor participa mulți localnici la cursurile propuse, însă cred că e mult mai important că vin la alte activități și că un număr tot mai mare de tineri au petrecut ore bune zilnic cu cei veniți din afara satului. E foarte importantă socializarea și discutarea într-un cadru degajat a unor teme politice, economice, sociale sau a unor probleme locale mai ales în măsura în care sunt racordate la contextul local.
Ce dificultăţi aţi avut în organizarea şi realizarea atât de multor evenimente în cadrul şcolii de vară?
Nu au fost dificultăți organizatorice majore, deși am avut multe bătăi de cap cu cazarea participanților și a invitaților. Telciu nu e o zonă dezvoltată turistic, așa că posibilitățile de cazare sunt limitate. Cele 3 pensiuni de pe raza satului au fost pline ochi, iar camerele puse la dispoziție de către localnici s-au dovedit a fi insuficiente, însă tot bunăvoința unor săteni ne-a salvat. Mai precis, după anunțuri repetate pe facebook și după tatonări din poartă în poartă, inclusiv după începerea conferințelor și a școlii de vară, am reușit să mai obțin cîteva camere, încît să putem caza pe toată lumea care a solicitat cazare la casă. Revenind la problema pensiunilor, acestea au apărut în ultimii ani mai puțin din considerente turistice, cît mai mult datorită firmelor care au lucrări în zonă și cazează angajați și mai ales a nunților care au loc în sălile pensiunilor. Localitatea nu este pregătită pentru un aflux mare de vizitatori, însă, deși ne-a complicat un pic munca, tocmai ăsta este unul din farmecurile majore ale școlii de vară. Lumea se cazează la localnici sau la cort și asumă că vine la țară, nu într-o urbe academică sau într-o stațiune turistică și are minima înțelegere a contextului și a efortului depus de către echipă și partenerii locali pentru ca evenimentul să se deruleze cît mai confortabil pentru toată lumea.
Un efort suplimentar s-a datorat participanților care nu au urmat procedurile de înscriere – care ne ajută să avem o imagine de ansamblu asupra numărului de participanți și a numărului de camere necesare – și care au anunțat din scurt că vor cazări la localnici.
Cred că un aspect important ține de creșterea numărului de copii care și-au însoțit părinții la școala de vară. Faptul că au fost cazați la localnici, că au interacționat cu copiii din sat, că au participat împreună la atelierele pregătite pentru ei, e un fapt îmbucurător și, cred, folositor atît pentru cei din sat, cît și pentru oaspeți.
Ce spune această diversitate despre stânga intelectuală românească care s-a strîns la Telciu?
Cred că este important de subliniat că pe lîngă persoanele asumate ca fiind de stînga (acoperind o paletă largă de orientări, de la anarhiști, la social-democrați), un procent semnificativ dintre cei care au ajuns la Telciu nu se identifică neapărat cu vreuna din versiunile stîngii autohtone, deși sunt interesați de temele și abordările propuse. Zic că este important de subliniat pentru că arată că sunt teme și abordări care stîrnesc interes dincolo de cercurile politizate și asumate de stînga, că oamenii se pot aduna în jurul unor teme și pot discuta în consens sau contradictoriu, că se cunosc, că interacționează, că nu se strînge aceeași mînă de oameni care se ceartă/laudă între ei. Personal, consider că e bine că se adună lume din zona atît de (aparent) fragmentată și diversă a stângii, e bine că vin și oameni curioși sau indeciși, atrași de teme, invitați sau atmosferă, fără a avea convingeri politice foarte clar definite, e bine chiar să ajungă oameni care au suspiciuni față de ideile și oamenii de stînga, că în toată atmosfera asta tensionată și dospind de ură și furie, mai e nevoie și de spații/evenimente libere de conflict. Sunt prea pesimist și sceptic ca să am fantezii cu unificarea stângii, nu am nici idealismul tâmp al consensului deplin, al unei lumi în care toată lumea iubește pe toată lumea și toată lumea are dreptate, însă consider necesar și util să împingem pe agenda publică teme relevante pentru starea actuală a societății și cu reverberații asupra grosului populației și să contracarăm, pe cît posibil, hegemonia unui discurs neoliberal și auto-orientalizant. Și mai cred că pentru mulți participanți, de stânga sau nu, poate fi utilă o scurtă descălecare în ruralitatea contemporană, într-o localitate în care modernizarea și conservatorismul acționează de multe ori pe alte coordonate și în alți parametri decît am fost noi învățați sau aveam noi impresia.
Această ediţie a şcolii de vară s-a bucurat de prezenţa mai multor participanţi străini din ţări precum Japonia, Pakistan, Egipt, SUA, Australia, Danemarca, Germania, Polonia, Spania şi altele. Ce arată această prezenţă internațională ridicată? În ce măsură evenimentul va fi în continuare un loc de întâlnire între lumile globale, naţionale şi locale? Ce înseamnă pentru organizatori cuvintele de laudă care au venit de la participanţi străini după eveniment?
Participarea internațională crește de la an la an, semn că Telciu Summer School se impune treptat ca un eveniment de referință în zona gîndirii critice. Cred că după modul în care s-a dezvoltat Școala de vară prin cele 3 ediții desfășurate, sunt motive suficiente să considerăm că evenimentul va continua să fie un loc și moment de întîlnire între lumile globale, naționale și locale. Iar cuvintele de laudă venite dinspre participanții străini sunt un motiv în plus să fim optimiști în această privință.
În acest an evenimentele de la Telciu s-au bucurat de finanţare prin crowdfunding – un semn care arată că ele sunt considerate importante şi valoroase pentru comunitatea care este baza lor socială. În ce măsură va fi o tendinţă trainică să vă bazaţi pe finanţare dinspre oamenii de rând pentru viitoarele ediții?
Am recurs la acest tip de finanțare pentru a rezolva o criză și ne bucurăm că am reușit, dar nu știu pe termen lung cît și cum ar funcționa o astfel de strategie. Îmbucurător a fost că am primit donații consistente inclusiv din Telciu, de la oameni care trudesc serios pentru sumele donate, nu de la persoane înstărite. Semn că lumea apreciază inițiativa și că e dispusă să susțină proiectele noastre. Momentan încercăm să ne canalizăm energiile și speranțele tot spre surse publice de finanțare, precum AFCN-ul și Centrul Județean de Cultură Bistrița-Năsăud, însă astfel de campanii rămîn o soluție pentru viitoare crize și blocaje.
Evenimentele de la Telciu sunt realizate de Centrul pentru Studierea Modernităţii şi a Lumii Rurale, care este localizat în Telciu. Cum contribuie acest centru prin evenimentele şi prin activitatea sa diversă la viaţa comunităţii locale, la dezvoltarea societăţii româneşti şi la dezbaterile în ştiinţele sociale în lume?
Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale este localizat în Telciu, ca asociație (ONG), dar reunește universitari și cercetători români împrăștiați în mai multe locuri din țară și din lume. Cea mai vizibilă și apreciată contribuție a Centrului la viața comunității locale o reprezintă activitățile adresate copiilor și tinerilor, în special cursul de engleză de o lună și rezidențele oferite în cadrul școlii (elaborarea Ghidului Imaginar al Telciului și rezidența de teatru educațional rural) au fost foarte apreciate de elevii participanți și de părinți. E unul dintre motivele pentru care ne propunem repetarea cursului de engleză și în anii viitori și acoperirea perioadei iulie-august cu ateliere adresate elevilor. O altă contribuție o reprezintă proiectul de rezidențe de cercetare și creație artistică Culese din Telciu, lansat vara asta, care aduce în localitate artiști și cercetători rezidenți pe perioada verii. Rezidențele presupun o altfel de interacțiune cu localnicii și un alt tip de inserție în viața satului, iar rezultatele artistice – de exemplu, anul acesta vor rezulta un spectacol de teatru lectură realizat de Claudiu Lorand Maxim și Alexandra Voivozeanu, un film documentar realizat de Vlad Petri, Theodor Constantiniu și subsemnatul, o carte de povești ilustrată realizată de Vasile Ernu și Veronica Neacșu – vor fi prezentate în cadrul unui turneu național ce implică 6 orașe: Piatra-Neamț, Iași, Bistrița, Cluj, Sibiu și București.
Pe partea de cercetare, avem la Centru mai multe proiecte în pregătire sau în curs, dar lipsa finanțărilor e un motiv pentru care nu ne putem mișca foarte rapid și clar. Aș menționa volumul colectiv România Rurală Postsocialistă pe care-l pregătesc alături de colega Agota Abran și care preconizăm să fie publicat anul viitor. Cred că e momentul să trecem și la faza urmelor scrise, care să completeze activitățile și evenimentele noastre.
Prezentarea Victoriei Stoiciu despre campania Eroii Muncii Capitaliste a închis Şcoala de Vară de la Telciu
Unul dintre lectorii cheie ai Centrului pentru Studierea Modernităţii şi a Lumii Rurale, Ovidiu Ţichindeleanu, a avut ocazia să formuleze şi la Telciu, într-un interviu, mesajul și contribuţia şcolii de vară către lume, care sunt legate de puterea de a fi vulnerabil într-un loc rural precum Telciu şi de a gândi despre lume dinspre periferia ei. Cum veţi dori să evolueze mesajul şi contribuţia Şcolii în viitor? Cum arată viitorul Şcolii de Vară imediat după ce ediţia a treia s-a închis?
În mare, sper ca mesajul școlii să rămînă pe aceleași coordonate ale ruralității și perifieriei, în sensul asumării unei perspective critice asupra societății dinspre periferie și dinspre perdanții jocului economic. Mi-aș dori să intrăm mai adînc în anumite teme relevante pentru lumea rurală contemporană – precum migrația, accesul la educație și sănătate, locurile și condițiile de muncă, drenarea resurselor umane și naturale către marile centre economice etc. – și să începem să lăsăm cît mai multe urme scrise, dincolo de cursurile și activitățile noastre. Într-un fel, acesta este motivul pentru care anul acesta am inaugurat progrmaul de rezidențe de cercetare și creație „Culese din Telciu”, pentru a oferi invitaților posibilitatea de a sta mai mult în comunitate, de a-i observa traiul, problemele, frămîntările, în așa fel încît să poată realiza produse artistice mult mai bine ancorate în local. Despre viitorul școlii de vară pot spune acum doar că în momentul de față așteptăm feedbackul din partea participanților și invitaților și că pregătim o serie de schimbări majore în privința formatului școlii, în special în privința activităților adresate celor mici, în vederea propunerii unor ateliere care să acopere aproape toată perioada verii, să fie mai lungi și organizate în așa fel încît să fie accesibile cît mai multor copii. În momentul de față pregătim proiectele pentru obținerea finanțărilor necesare organizării ediției viitoare.
