8 martie feminist și anti-războinic

Manifest feminist

(foto: Maria Cernat)

De la începuturile sale feminismul a fost o mișcare pentru eliberare și progres. Nu odată a fost întâmpinat cu ură, cu violență, cu reticență. Și argumentele de acum două sute de ani sunt repetate azi împotriva feminismului.

Asupra femeilor care doresc eliberare, progres, cooperare și echitate socială au planat și planează cele mai oribile anatame. Feministele au fost și sunt acuzate că urăsc bărbații – nimic mai neadevărat, ele sunt singurele care spun că bărbații au valoare dincolo de bani sau performanțe sexuale –, că vor să distrugă feminitatea – de parcă feminitatea se distruge dacă femeile sunt educate și independente –, că vor să distrugă maternitatea – de parcă maternitatea și spiritul matern se distrug când femeile sunt demne și respectate.

De-a lungul timpului, în acest absurd război cu feministele, reacționarii au câștigat destul teren. Azi, toate femeile și majoritatea bărbaților sunt feminiști. Da, ați auzit bine. Dacă feminismul înseamnă că femeile și bărbații au acces la demnitate și tratament echitabil în societate, atunci da, înseamnă că marea majoritate a oamenilor sunt feminiști. Lumea fuge de eticheta asta de parcă ar fi semn al stigmatului social.

Propaganda reacționară a fost puternică. Bărbați mici la minte și femei dornice să le facă pe plac n-au înțeles frumusețea de-a trăi alături de egali. Au refuzat să vadă adevărul și frumosul din vorbele pline de înțelepciune ale cuplului Harriet Taylor și John Stuart Mill – dragostea nu e posibilă decât între egali!

N-au înțeles și n-au vrut să înțeleagă nimic din efortul de emancipare al femeilor și s-au mulțumit să spună că totul este perfect și că femeile trebuie să stea unde le e locul. Într-atât de obtuzi au fost bărbații la ideea de progres încât Elveția le-a dat drept de vot femeilor în 1971 și în unele cantoane în 1990. Dreptul de vot se oferea prin referendum și la referendum participau doar bărbați. Generoși domni, ce să spunem…

Dar lupta pentru drepturi politice e doar o parte a eforturilor de progres și eliberare.

De la începutul începutului au fost două mari direcții ale luptei feministe. Lupta pentru drepturi politice și lupta pentru drepturi economice. Socialista Sofia Nădejde, feminista noastră vocală și prolifică, lupta pentru drepturi economice. Ea vedea dreptul de vot o fandoseală a femeilor înstărire și o jalnică încercare de a copia bărbații vremii. Contrar a ceea ce am crede ea nu voia o bucată egală de mizerie într-o societate burgheză inegală și nedreaptă. Ea voia să schimbe societatea cu totul.

Pentru că Sofia Nădejde a văzut de atunci pericolul pe care Albena Azmanova avea să-l numească un secol mai târziu ca paradox al emancipării – vrând să te integrezi ca femeie într-o societate nedreaptă și să fii egala bărbaților în această societate prost croită nu faci decât să potențezi regulile acelei societăți.

Căci ce altceva decât complice la crimă sunt femeile care se împopoțonează cu poziții de conducere în consiliile de administrație ale celor mai mari firme de armament?

Ce ne dorim? Iată întrebarea mai presantă decât oricând. Ne dorim porții egale de inegalitate? Ne dorim să stăpânim alături de bărbați o societate nedreaptă? Ne dorim jumătate din plăcintă? Sau ne dorim, cum bine spune Gail Dines, să aruncăm această plăcintă toxică din care suntem invitate să luăm jumătate și să schimbăm lucrurile din temelii.

Ce ne dorim? Să ne mândrim că avem și femei criminale în serie? Că avem și femei șefe de organizații mafiote? Că avem femei mânuitoare de tancuri -ah, această limită cu care bărbații încă se mândresc consolându-se că doar ei omoară eficient mânuind tancul. Asta vrem?

Sofia Nădejde și alături de ea multe feministe au văzut pericolul luptei pentru drepturi politice și atât. Căci, spune ea, dacă bărbații bogați nu fac mai mult pentru bărbații săraci, cât de arogante am fi să credem că femeile bogate vor face mai multe pentru femeile sărace?

De ce să credem că privilegiatele zilei o să facă mai multe pentru noi, femeile salariate, femeile mame, femeile bătute, femeile discriminate, femeile hărțuite, femeile traficate, femeile… sărace?

Primul pachet legislativ al Gabrielei Firea vizează decontarea cheltuielilor pentru fertilizarea in vitro! Într-o țară care e numărul 1 în UE la trafic de femei și copii în scopul exploatării sexuale.

Feminismul nu poate fi pro-capitalist și nici pro-imperialist. Ca femei nu avem nimic de câștigat din războaiele „sfinte” în care elitele zilei vor să ne arunce. Să fim alături de feministele de pretudindeni, încetând să susținem vreun bloc militarist.

Să încetăm să susținem eroi ai războiului. Sunt îngeri ai morții. Că-i cheamă Putin, Zelensky, Biden, Erdogan sau oricare lider care se întâmplă să ne fie vândut ca erou de-o parte sau de alta a baricadei. Să încetăm să glorificăm violența și să ne îndrăgostim de bărbați cu mușchi de oțel și minte de chirpici. Să refuzăm relațiile cu bărbați ce glorifică violența și eroismul. Cine dorește să fie erou poate începe, întotdeauna, cu spălatul vaselor! Să te bați, să omori în luminile reflectoarelor e simplu. Să ai grijă de un bebeluș e infinit mai greu.

Ce ne dorim deci? Păi să încercăm:

  • Să facem feminismul un semn de onoare, o etichetă ce poartă în ea semnele luptelor pentru eliberare și progres al femeilor care nu odată au plătit prețul suprem pentru a dobândi bruma de demnitate de care ne bucurăm azi toate;
  • Să încetăm să cădem în capcanele întinse de societatea nedreaptă și să nu ne mai mulțumim să împărțim stăpânirea lumii nedrepte cu bărbații;
  • Să scoatem munca din circuitul productiv, nu să introducem sexul și grija în acest circuit;
  • Să milităm pentru justiție economică și demnitate la locul de muncă, pentru venit minim garantat și pentru siguranța zilei de mâine;
  • Să refuzăm să intrăm în relații cu bărbați pro-război de oricare parte a baricadei – fără sex pentru bărbații pro război – No pussy for pro-war men

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.

Maria Cernat

Maria Cernat

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).

vizualizați toate postările

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *