”Valoarea ta ca femeie e determinată de felul în care arăți și cât de disponibilă sexual pretinzi ca esti”
În fața uneia dintre universitățile la care predau sunt parcate două mașini. Nu se mișcă niciodată de acolo. De ce? Probabil pentru că pe ele sunt vopsite reclame la un studio de videochat. Așa cum se știe, România este pe primul loc la videochat. Sărăcia și conexiunea bună la internet fac din țara noastră candidata ideală pentru servicii erotice online. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că eu însămi am primit la un moment dat o invitație să mă angajez model la un asemenea studio de videochat. Am făcut publică invitația primită într-un mesaj privat de la o fostă studentă. Mulți dintre cei care au văzut mesajul meu s-au grăbit să mă judece, să mă acuze de clasism și aroganță. În fapt, nimic mai fals. Eram chiar umilită și speriată de ipoteza că într-o situație materială precară nu aș avea posibilitatea să refuz locuri de muncă pe care în mod normal nu le-aș accepta. Fie că e vorba de model la videochat, fie că e vorba de curierat rapid pe bicicletă. A fost un bun prilej de reflecție acea invitație. Ce înseamnă consimțământul, emanciparea sexuală, alegerea? Intuiția mea este că e un oarecare risc în a eticheta aceste activități drept ”servicii erotice”, la fel cum se poate întâmpla și în cazul folosirii, altminteri de bună credință, a termenului de ”lucrătoare sexuală”.
E o graniță fină între a folosi acești termeni din dorința legitimă de a proteja persoanele care practică aceste activități și tendința de a normaliza situații de abuz. E foarte bine că acceptăm genul acesta de activități ca fiind o muncă. În fond, e ceea ce fac acești oameni pentru a supraviețui. Dar nu e orice fel de muncă. A spune că e o muncă obișnuită ca oricare alta înseamnă deja o exagerare. Înseamnă a refuza să recunoști genul specific de alienare și umilință la care aceste persoane sunt supuse ca risc al meseriei. Da, în sistemul economic capitalist axat pe profit, toți suntem exploatați. Dar ca să pretind că gradul meu de exploatare într-o meserie de înalt prestigiu social este identic cu al unei lucrătoare sexuale este cel puțin controversat. Dincolo de asta avem și riscul de a legitima situațiile teribile de abuz în care persoanele fac aceste lucruri ca urmare a faptului că au fost răpite, bătute, amenințate. Multe fete nu știu că, adesea, în spatele anunțurilor atrăgătoare sunt rețele de trafic de persoane, oameni care sechestrează modelele în studiouri sau care refuză să le mai dea banii dacă aud că vor să plece. În fond, e oarecum firesc să fie așa. Exploatarea de tip sclavagist îți aduce cele mai mari profituri. A te axa exclusiv pe așa-zisa ”alegere” pentru a explica aceste fenomene reprezintă tot o formă de paternalism. Cea în care nu vrei să recunoști că ceea ce suntem noi, ca profesori la facultate sau lucrătoare sexuale sau prestatoare de servicii erotice online, nu e întotdeauna rezultatul alegerii individuale. E rezultatul unei întregi serii de factori de natură socială – familia în care ne-am născut, școala pe care ne-am permis să o urmăm, investițiile făcute de părinți în educația noastră – care ne-au determinat parcursul profesional.
Discuția aprinsă în mediul online prilejuită de invitația de angajare la videochat mi-a adus-o aproape pe Andreea (numele este schimbat pentru a proteja identitatea respondentei). Am vorbit multe luni cu ea. La început nu știam cine este și dacă nu e vorba de vreo farsă. Încet, încet ne-am apropiat una de alta. Mi-a spus că face videochat de 15 ani. Am continuat să vorbim și m-am bucurat să descopăr în persoana ei pe cineva atât de lucid, cerebral și echilibrat, pe cineva care a citit foarte mult și care are o perspectivă cât se poate de critică asupra feminismului liberal și a altor curente de așa-zisă emancipare a femeilor. După mult timp și cu mare greutate, Andreea a găsit timpul și resursele emoționale să ne împărtășească perspectiva ei asupra videochat-ului. Este un interviu pe care l-am gândit în special pentru studentele care trec zilnic pe lângă mașinile din fața universității, mașinile cu reclame care promovează studiourile și fabuloasa viață de model pentru videochat.
Când ai auzit pentru prima oară despre videochat?
La 19 ani citisem cate ceva în ziare despre asta. Prietenul meu de atunci cunoștea un tip care făcea videochat și avea chiar și un studio. Ne-am întâlnit cu el ca să ne explice cum stă treaba. Mi-a spus că se pot câștiga bani frumoși, mi-a oferit o cameră web, mi-a făcut conturi pe câteva site-uri plus poze. Pentru asta urma să-i ofer un comision de 30% deși lucram de acasă, iar camera web urma sa i-o returnez la sfârșitul colaborării.
Când ai început efectiv să lucrezi?
Am început să lucrez imediat după ce am vorbit cu tipul care avea acel studio de videochat.
Ce te-a îndemnat să mergi pe acest drum?
Abia intrasem la facultate. Nu aveam bani, iar părinții nu mă puteau ajuta cu mai nimic. Mi-am dorit să-mi pot permite și eu haine, încălțăminte, să-mi cumpăr un parfum, să pot ieși la o cafea cu prietenele. Nu visam la chestii de firmă sau extravaganțe pentru că oricum lucrurile astea se întâmplau acum 16 ani. Am avut o copilărie și adolescență presărate cu foarte multe lipsuri financiare. Îmi amintesc când am făcut prima mea mie de dolari din videochat. Mi-am cumparat haine și primul meu parfum. Am plâns. Am plâns, pentru că n-am avut niciodată atâția bani și toată adolescența mea m-am uitat cu jind la colegele mele care nu veneau la școală cu același rând de haine în fiecare zi și aveau mai mult de două perechi de încălțăminte.
Cum au fost primele zile? Era ce te așteptai?
Mi-a spus șeful meu cam ce anume trebuie sa fac. Adică: „te dezbraci, dar încerci să tragi de timp cu prostii”. Cam asta a fost tot trainingul meu. Clienții au fost ok la început. Nu aveau prea mari pretenții. Îmi amintesc că erau câțiva care încercau să ajungă mai repede la partea cu dezbrăcatul dar eu îi refuzam. Cei mai mulți se conformau, ba chiar își cereau scuze ca au încercat să mă grăbească. Multe fete trăgeau de timp, altele nu se dezbrăcau niciodată și tot făceau bani buni. Asta era înainte de explozia pornografiei. Cred ca cei mai mulți bărbați veneau pentru ca se simțeau singuri și doreau atenție. Masturbarea era oarecum un motiv secundar.
Cât timp ai făcut acest lucru?
Sunt în industria asta de 15 ani, dar am făcut și pauze lungi. Nu am fost genul de persoană care sa faca videochat constant. A fost doar cât să-mi plătesc datoriile și să duc o viață decentă.
Se câștigă bine?
Depinde de mai mulți factori. Contează să ai un program bine stabilit, câte ore petreci online, aspectul fizic și o mare abilitate să te prefaci.
Acum cu ce te ocupi?
Încă lucrez în domeniu dar pe partea de dominare si fetish-uri unde nu mă masturbez.
Câștigi la fel de bine? Dacă nu, de ce ai renunțat?
Câștigurile sunt mai mici pentru că mă adresez unei nișe acum. În timp videochatul clasic te epuizează mental. Da, pare simplu sa stai în pat și să conversezi cu bărbați draguți din toată lumea. Asta spun studiourile de videochat că se întâmplă. De fapt bărbații de multe ori au senzația ca interacționează cu o păpușă sau cu un fel de prostituată online pentru care nu au nici un fel de respect. Ajungi în timp să vezi că valoarea ta e determinată de felul în care arăți și ce fel de jucării vei folosi și unde. Cel mai trist adevăr e că asta nu se rezumă doar la online. În viața de zi cu zi cei mai mulți bărbați apreciază femeile în primul rând sau chiar exclusiv bazat pe felul în care ele arată și cât de disponibile sexual cred ei ca sunt aceste femei.
Care au fost cele mai grele lucruri cărora a trebuit să le faci față?
Zâmbitul fals și mimatul „plăcerii” când tot ce-mi doream era să nu fiu acolo. Videochatul este în marea majoritate a timpului foarte repetitiv și sâcâitor. Sunt aceeași bărbați cu care ai o pseudo-conversație plictisitoare, iar apoi se trece la partea de masturbare. Dorințele lor sunt determinate de ceea ce văd în filmele porno. Cam 90% din pornografia heterosexuala e extrem de violentă și degradantă atât fizic cât și verbal sau psihologic cu femeile. Masturbarea anală e o dorință care a devenit atat de comună încât e ceva ce rar poți sa eviți atâta timp cât restul modelelor oferă asta, altfel pierd clienți. Jucăriile mari sunt o altă cerință. Fistingul. Squirt-ul: ceva fake preluat tot din filmele porno. Ei cred ca femeile pot ejacula. De fapt implică sa faci pipi în pat. Ei cred ca ce se întâmplă în filmele porno e real și ca actrițele chiar simt plăcere când sunt umilite/lovite etc.
Îmi spuneai că te-ai îmbolnăvit din pricina acestei ocupații. Poți să vorbești despre asta?
Videochatul îți reamintește brutal, aproape de fiecare dată când intri online, că valoarea ta ca femeie e determinată de felul în care arăți și cât de disponibilă sexual pretinzi ca esti. Știi animalele de la circ care amuză spectatorii plătitori? Cam așa e. Aceeași bărbați care sunt capabili să simtă plăcere atunci cand se uită la filme porno în care femeile sunt dezumanizate te vor vizita și pe tine.Vei fi nevoită sa fii drăguță în timp ce ți se spune (ordonă, mai degrabă) ce să faci. În funcție de sensibilitatea ta e posibil să te afecteze psihic și emoțional
Ți-era teamă că o să descopere cei din anturajul tău, părinți, familie?
Părinții mei știu cu ce mă ocup. Nu e ceva despre care sa vorbesc deschis sau cu care să mă mândresc.. E multă stigmatizare în România legat de subiect. M-am izolat mult și trebuie să mint legat de ocupația mea.
As vrea să amintesc totuși despre experiența unei prietene care la un moment dat și-a făcut un grup de prieteni cu care ieșea. Bineînțeles că nu le-a spus cu ce se ocupă. Dar au aflat. Pentru ca tipii din grupul respectiv intrau pe site-uri de porn unde clientii ei postaseră filme cu ea fără știrea sau acordul ei. Tipii din grup au început să-i facă avansuri și să o trateze altfel decat înainte să știe cu ce se ocupă.
A fost o evoluție a acestei activități? Îmi spuneai că acum e mult mai greu. De ce?
Pretențiile clienților au crescut. Sunt foarte multe modele care sunt dispuse să facă foarte multe lucruri care nu numai ca nu le fac plăcere, dar chiar le ranesc. Am avut o cunoștință care s-a rănit din cauza jucăriilor prea mari. Am citit de curând despre o fată din Uk de 21 de ani care a murit accidental pentru ca s-a sufocat pentru un client. La percheziții poliția a găsit în calculatorul clientului pornografie extremă și ilegală( snuff porn). Așadar interacționezi si cu psihopati sexuali.
E doar o chestiune de timp până când vei da de un client care își va povesti fanteziile lui care implică copii sau animale.Mi s-a întâmplat să fiu întrebată dacă am câine și dacă aș fi dispusă să fac chestii sexuale cu el pentru o sumă de bani. Site-urile teoretic ar trebui sa cenzureze astfel de persoane, dar practic nu o fac. Trimit doar un avertisment prin care li se aduce la cunoștință clienților care încalcă regulile, că nu se tolerează astfel de fantezii. De multe ori modelele nu raportează la site-uri astfel de clienți, ci îi duc pe alte platforme gen Skype sau Discord unde, pentru bani, sunt dispuse sa accepte clienți cu fetish-uri taboo.
Ai fost vreodată vizitată și de femei sau doar de bărbați?
Nu am fost vizitata (în sensul de plătită) de nici o femeie. Doar bărbați sau bărbați transgender.
Îmi spuneai că sunt persoane care, aparent cel puțin, s-au adaptat. Vorbește-ne despre cum ai putut tu să evaluezi situația în privința celor care practică această activitate.
Trăim în patriarhat. Suntem educate de mici sa fim drăguțe cu bărbații și supuse. Multe femei acceptă foarte multe mizerii fără să fie plătite așa încât videochatul pare o meserie de vis: câștigi bani și-ți poți permite lucruri.Cu siguranță e mai convenabil și mai profitabil sa faci videochat decât sa lucrezi 8-10 ore la un supermarket.
Îmi spuneai că studiourile de videochat vând această profesie ca fiind una ”de vis”, dar iau un procent foarte mare din venituri. La fel și site-urile. Vorbește-ne mai mult despre asta!
Așa cum spuneam mai înainte, studio-urile prezintă job-ul asta ca pe ceva unde tu deții controlul. Da, practic poți oricând să refuzi ce nu vrei să faci. Doar că în condițiile în care marea majoritate a modelelor oferă ceea ce tu refuzi, iar clienții nu se mai mulțumesc cu ce poți tu să oferi – nu faci bani. Există site-uri care opresc chiar și 70% sau 75% din cât faci tu. Pe lângă asta cam toate studiourile mai opresc încă 50% din bani.
Pe mai toate site-urile există un ranking (clasament) determinat de câștiguri și timpul pe care îl petreci online. Cu cât ești mai sus pe pagină cu atât ai mai mulți clienți. Site-urile își promovează modelele de succes și le aduc mai mult trafic. Așadar modelele se lupta pentru poziția pe site: prin luptă însemnând că sunt dispuse să reducă prețurile sau să facă lucruri pe care de obicei nu le-ar face doar ca sa se asigure că rămân acolo sus.
Cum te raportezi la feministele liberale care susțin că e o chestiune de decizie individuală și că e o profesie ca oricare alta?
Da, e o alegere. Dar tot alegere e și să vinzi droguri sau sa accepți să trăiești lângă un bărbat care te dezgustă, dar care are bani. E o alegere, nu? Se promovează mult ideea asta (atat despre videochat, cât și despre prostituție) cum că femeile fac asta din plăcere. Apetitul sexual al marii majorități a femeilor e cu mult sub cel al bărbaților. Așa suntem educați. E o chestiune de reușită socială să fii activ sexual ca bărbat. Dacă un bărbat se masturbează, să zicem, de 3-4 ori pe zi să susții că o femeie e continuu excitată timp de 8 ore/zi e fantezist. Dubla penetrare e dureroasa pentru femei. Or, asta e ceva foarte cerut pentru că bărbații cred ce văd în filmele porno unde actrițele beau/se droghează sau iau pastile ca să suporte durerea. România este pe primul loc la numărul de modele de videochat urmată de Rusia, Ucraina, Polonia, Cehia și alte țări sărace. Dar mă întreb: de ce, dacă este o profesie ca oricare alta, nu prea e practicată de femeile care au bani sau funcții importante? De ce e practicată mai mult de femeile care au crescut în lipsuri materiale sau provin din familii dezorganizate?
Din câte înțeleg, așa-zisele feministe spun că e o profesie stigmatizată pe nedrept. Or, din câte am înțeles de la tine mai întâi vine stigmatizarea femeii și a sexualității și abia apoi a profesiilor de acest tip. Știu că te-ai documentat pe această temă. Vorbește-ne mai mult despre asta.
Conservatorii văd femeia ca proprietate privată: soție fidelă, mamă bună, gospodină. Asta consideră ei ca e ordinea naturală și firească a lumii și așa cred ei că ne-a creat Dumnezeu.
Liberalii/ unii dintre cei care se declară de stânga văd femeia ca pe o proprietate publică: Sunt pro emanciparea femeii, pro-libertate sexuală, dar ei dictează ce anume înseamnă emancipare și libertate sexuală.
O femeie open-minded e o femeie care e promiscuă, în opinia lor, pentru că monogamia e văzută un vestigiu al religiei creștine. E imposibil, pentru liberalii de azi, să conceapă că există femei, care, deși nu sunt nici conservatoare, nici religioase, pot avea alte preferințe decât cele pe care ei le promovează.
O femeie open-minded e pro BDSM, în opinia lor. Sunt cateva decenii deja de când femeile sunt profund sexualizate și obiectificate pe toate canalele media. Pornografia învață bărbații de la varste fragede ca sexul care ei îi place e cel care o doare. Pornografia ne formează preferințele sexuale cu atât mai mult în România unde nu avem programe de educație sexuală în școli, iar cei mai mulți părinți încă refuză să discute despre sex cu proprii copii. Care sunt cele mai populare categorii de porn? Teen porn ( pornografie cu adolescente) și painful anal (anal dureros): Plăcere contopită cu durere – asta e vândut acum maselor pe post de “sexual liberation” (eliberare sexuală). Și mesajul nu e transmis doar prin pornografie, e cât se poate de mainstream. În toate revistele glossy pentru femei și chiar și în cele pentru adolescente, femeile și fetele sunt încurajate să fie supuse, să satisfacă, să accepte, să vrea, în numele emancipării sexuale.
În ”50 Shades of Grey”, un film mainstream, vedem povestea unei tinere fără nici un fel de experiență sexuală care acceptă să fie bătută de un bărbat atrăgător care are bani. “E alegerea ei”- o alegere în lipsa unei experiențe de viață care să permită alte alegeri. O alegere pe care o faci pentru că dacă nu o faci riști să fii stigmatizată pentru că, nu-i așa, ești o conservatoare plină de inhibiții și frustrată sexual.
Ca sa te califici pentru titlul de open-minded, emancipată sexual, kinky-not boring TREBUIE sa…. Orice ideologie care îmi spune și îmi impune ce trebuie sa fac mă duce cu gândul la manipulare și control.
Care sunt principalele cauze pentru care femeile recurg la această metodă de a face bani?
Banii.
Ai recomanda această activitate tinerelor?
Fac videochat. Chiar dacă nu în forma clasică. Totuși n-o să-mi fac bloguri, n-o sa scriu articole în care sa promovez această activitate, nu o sa mă duc la marșuri cu pancarte “Sex work is work” , la fel cum niciodată n-o sa mă uit la vreo femeie care face videochat sau se prostituează ca și cum ar fi mai prejos decat mine sau alte femei. Mă deranjează faptul că nu prea există păreri realiste de la femei care chiar să se fi ocupat cu asta. Mă deranjează că nu sunt prezentate părțile mai puțin bune ale videochatului din perspectiva unor persoane care să nu fie nici liberale, nici conservatoare. Alegerea este a fiecărei femei, dar o alegere adevărată este o alegere informată.
Părțile bune: E posibil să cunoști tipi de treabă care sunt pur și simplu singuri și nu știu/ sau nu pot sa se apropie de o femeie altfel. Sunt rari, dar există. Videochatul nu e folosit exclusiv pentru fast-sex, ci și ca mod de entertainment. Și mie mi se întâmplă uneori să vizitez în free chat cateva tipe care nu se axează exclusiv pe show-uri erotice, ci mai mult pe ideea de sexy daily vlogging. Se poate si asa, dar îți trebuie mult noroc, o fire extrovertită, exuberantă și o abilitate înnăscută spre comunicare și entertainment.
La părți bune merită menționat și faptul că lucrezi de acasă fără un program impus. Asta dacă nu lucrezi pentru un studio, desigur. La studio ai un program pe care trebuie să-l respecți chiar dacă ți-l alegi tu.
Totuși, alegerea/consimțământul nu se poate cumpăra, nu se poate obține cand persoana este într-o situație materială disperată sau în stare de ebrietate sau sub influența drogurilor, nu se obține cand folosesti tehnici de manipulare și shaming de tipul ”nu accepți, ești o încuiată”.
În activitatea de videochat vei primi ordine, vei fi jignită, vei fi nevoită să faci lucruri care nu-ți produc nici o plăcere, dar va trebui să pretinzi că îți fac plăcere, va trebui să întreții aceleași conversații banale care în timp sunt tare sâcâitoare, vei afla cat valorezi în ochii bărbaților care te vizitează, vei fi înregistrată și-ți vor fi repostate video-urile cu tine pe site-uri de free porn accesibile foarte ușor de oriunde inclusiv din România. Și site-urile pe care lucrezi înregistrează părți din show-urile tale pe care le folosesc apoi ca să te/se promoveze în alte locuri și să-ți/să-și aducă mai mult trafic.
Ce ai recomanda totuși tinerelor sau ai un mesaj de final?
Să gândească critic. (Un fel de “common sense” cum ar spune americanii). Să nu se izoleze în secte care se pretind progresiste și eliberatoare.
