Andrei Șerban și Mădălina Brândușe despre rezidența lor la Telciu
În perioada iulie-august 2019, actrița Mădălina Brândușe împreună cu actorul și regizorul Andrei Șerban au petrecut aproximativ o lună la Telciu, ca rezidenți în cadrul programului Culese din Telciu. Rezidențe de cercetare și creație artistică. Aceștia și-au propus să documenteze viața comunității rome din Telciu, în vederea elaborării unui text dramatic și a unui spectacol lectură. Despre ce a ieșit și cum a fost munca la Telciu, ne povestesc ei în rândurile următoare
Vara asta am petrecut o lună de zile la Telciu, ca rezidenţi în cadrul programului Culese din Telciu. Rezidențe de cercetare și creație artistică, organizat de Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale, în vederea dezvoltării unui text dramaturgic şi a unui spectacol lectură. Am aflat de rezidență în cadrul participării la Școala de vară Telciu 2018, apel lansat de Lorand Maxim după spectacolul lectură: „Primii bani”, realizat tot într-o astfel de rezidență.
Am documentat viaţa romilor gabori din Telciu, având ca scop principal recuperarea şi arhivarea istoriilor personale ale acestora, cu accent pe muncă, migraţie, relaţii de familie şi dinamica rolurilor de gen. În plan secundar, am documentat şi relaţiile sociale dintre ei şi populaţia majoritară neromă şi, de asemenea, am scos în evidenţă realitățiile cotidiene ale copiilor de etnie romă ai căror părinți erau plecaţi la muncă în străinătate. Un alt obiectiv important pe care l-am urmărit în documentarea noastră a fost să observăm care este gradul de integrare şi gradul de discriminare cu care se confruntă persoanele intervievate.
În prima etapă a rezidenţei, am cunoscut câteva din persoanele de etnie romă din comuna Telciu. A urmat o perioada de timp petrecut împreună, în care ne-am apropiat și am construit relaţii de încredere. În cea de-a doua parte, am realizat o serie de 13 interviuri. Apoi a urmat perioada de transcriere şi editare a textului, iar în partea finala a procesului, am dramatizat textul pentru spectacolul lectură. Produsul final al rezidenţei noastre a constat în realizarea spectacolului lectură “Povestea gaborilor din Telciu”, pe care l-am prezentat apoi în cadrul Şcolii de Vară Telciu 2019, urmând ca în această toamnă să fie itinerat în mai multe oraşe din ţară. Inclusiv la București.
În săptămânile petrecute acolo am cunoscut oamenii dornici de socializare și de a-și impărtăși poveștile si experiențele de viață, lucru care a născut în noi dorința de a păstra legătura cu comunitatea de romi gabori şi de a reveni la Telciu. Credem că e nevoie de cât mai multe activități culturale şi educaționale care să fie adresate locuitorilor din Telciu, dar şi de contexte şi locuri de socializare prin care comunitatea să poată interacționa. În fond, e nevoie de astfel de activități în toate comunitățile rurale din România.
În privința impactului șederii noastre acolo, credem că s-a resimțit în primul rând asupra familiei de romi care a răspuns cu dăruire la propunerea noastră de a ne împărtăși istoriile personale și care ne-au permis cu bucurie ca poveștile lor să fie transmise către publicul telcean și din țară. Până în momentul rezidenței noastre la Telciu, persoanele adulte ale familiilor de romi au avut o participare limitată la puținele evenimente culturale din sat, mai precis, la zilele satului și la unele proiecții de film din cadrul școlii de vară.
Noi ne-am propus ca textul să funcţionze ca o portavoce a comunităţii de romi. Mesajul pe care il transmitem este unul de cunoaștere și acceptare a diversităţii. După cum am putut constata și din discuțiile purtate la Telciu, meseria tradiţională pe care o practică de sute de ani romii gabori este pe cale de dispariţie. Așa că, cumva textul contribuie și la conservarea poveştilor legate de muncă, în simbioză cu poveștile personale, care sunt la fel de importante.
Timpul petrecut la Telciu ne-a invitat la reflecție cu privire la locurile în care artiștii ar trebui să intervină și să lucreze. După perioda postdecembristă s-a produs o centralizare a culturii în urbele principale ale țării. Cămine culturale din mediul rural, dar şi din orașele mai mici, au fost treptat desființate sau uitate, prin urmare, teatrul a devenit accesibil doar anumitor categorii privilegiate de oameni din marile orașe. Rezidența la Telciu ne-a întărit convingerea că este nevoie, cât mai urgent, de o descentralizare a culturii şi o revendicare a unui teatru incluziv care să se adreseze și persoanelor din zonele rurale și care să aibă la bază o mai bună cunoaștere și înțelegere a vieților lor.
