Ce se poate face?
Iată-ne la capătul poveștii noastre! Profesorul Andrei Mocearov a avut suficientă răbdare să ne conducă pe acest traseu aventuros în care avem de-a face cu dezinformare, speculații și reacții foarte problematice ale autorităților, totul pentru a dezlega misterul prețurilor de neplătit. În debutul discuției noastre Andrei Mocearov face o afirmație surpinzătoare: prețurile de neplătit nu puteau fi produse de piață. Dacă le producea piața, se prăbușea. Deci, care e sursa prețurilor de neplătit? Să fie doar războiul? Situația geopolitică? Sau să fie cauze structurale profunde și o monstruoasă coaliție între grupuri de interese și politicieni la nivel înalt? Vă invităm să urmăriți deznodământul discuției noastre și să vedeți care sunt concluziile pe care le trage Andrei Mocearov.
Andrei Mocearov
Păi e ok în condițiile în care, repet, nu se umblă structura. Piața e considerată sfântă și această idee nu vine din România, vine din Uniunea Europeană. Aș vrea să fac mențiunea asta. România a îngroșat puțin tușele și am spus de ce. Din două motive. În primul rând există o tușă libertariană. Oamenii care se învârt în jurul decidenților, inclusiv economiști, și a doua tușă e reprezentată de foarte multă incompetență. Pur și simplu nu și-au dat seama că va fi gaura aia în buget, deși au fost unii care i-au avertizat.
În concluzie, s-a ajuns la misterul prețurilor de neplătit. De la bun început am fost marcat de interviul cu un specialist de la TV5. A fost pentru mine o revelație pentru că a folosit termenul acesta, ”impayable”, adică de neplătit. Nu putea piața să producă prețuri de plătit, pentru că ar fi dispărut. Cum ați spus dumneavoastră, n-ați fi plătit 20 de lei. Nu plătea aproape nimeni. A existat o complicitate. Adică aceste prețuri de neplătit, au apărut numai într-o complicitate a statului cu baronii pieței. Or, asta a condus la concluzia ca a fost o decizie politică majoră, dar ea nu a fost luată în ședințe de guvern normale sau în ședințe parlamentare.
Cum spune Paul Krugman, nu sunt conspirații, sunt întâlniri la un pahar de vin bun la Monte Carlo, pe un teren de golf, unde mai discută un șef de multinațională cu ministrul de finanțe și așa mai departe. Plus că exista o problemă: trebuia să se rezolve marea dilemă macroeconomică care se crease. Sigur, ea nu se putea rezolva, dar se mai câștiga timp. Așadar, unul din motive e macroeconomia, afectată de șocul inflaționist, pentru că piața de energie a produs șoc inflaționist, și aici se ascunde o nouă mare criză financiară. Am mai vorbit deja.
Scăderea bruscă a acțiunilor nu se mai face printr-o mișcare voluntară a băncilor centrale, ci chipurile, ca efect al răspunsului la inflația produsă de șocul energetic care vine din războiul din Rusia și atunci chiar și Paul Krugman, zice că de vină e Putin. Deși este un economist renumit, are înclinație ideologică și îi apără pe democrați excesiv. Acum nimeni nu mai spune că de vină e modelul capitalist care a creat cazinouri financiare, a creat piețe, modele de piețe de gaz și electricitate complet aiurea, ci de vină e războiul din Ucraina și cu asta s-a rezolvat acest șoc financiar.
Foarte puțină lume înțelege cum stau lucrurile; cred că am citit pe undeva că e o criză financiară, dar nu așa cum o explic eu, și anume că a fost ascunsă această criză. Al doilea aspect e geopolitic. Am mai spus Russians out, Germans Down, Americans In. În varianta energetică, nu varianta de securitate pe care o avea NATO. Sunt vorbele primului secretar general al NATO care a spus exact așa: Russians out, Germans down, Americans In. Europa devine un protectorat economic și nu numai în cazul ăsta, nu numai în cazul gazului. Sunt și altele. E o discuție mare. Macron a ridicat problema la discuția cu Biden, dar a ridicat-o mai mult ca să dea un semnal intern, cum că e preocupat de fapt că America produce acolo un fel de protecționism și în primul rând subvenții foarte mari. Aici numai Germania își permite. Deci, practic fură startul în lupta asta cu inflația. America își permite să facă treaba asta pentru că Europa a acceptat, sub cupola autonomiei strategice, să devină de fapt subordonată din punct de vedere economic nu doar din punctul de vedere al securității. Ultimul punct e ca tranziția asta verde.
Maria Cernat
Da. Asta este foarte trist, pentru că e ca atunci când spun și eu că este ca povestea cu fake news: vom lupta cu fake news, dar apoi facem tot niște întreprinderi private de fact checking. E ca și cum ai vrea să te trezești din beție bând votcă. Adică tu ai o problemă generată de sistem și este evident că nu ai cum să rezolvi tot prin mecanisme de piață, pentru că alea ți-au creat problema. E ilogic și nu înțeleg de ce se promovează atât de puternic această idee.
Andrei Mocearov
Greu, pentru că la ora actuală capitalismul, care înseamnă capital, a învins munca prin Knockout. Nu-mi aduc aminte, îmi scapă numele soțului fiicei lui Trump…
Maria Cernat
Kushner.
Andrei Mocearov
Jared Kushner, care a făcut un plan pentru pacea între Israel și Palestina. Planul era complet asimetric:palestinienii nici nu contau în cadrul acestuia. Kushner a fost întreba:.„ De ce ai făcut asta?” Iar el a zis:„ Asta e balanța de putere. Au palestinienii putere mai mare ca să le dau mai mult?” Așa și aici: capitalul a învins munca prin KO. De ce să dea muncii mai mult, dacă munca n-are putere? Adevărul e că munca n-are putere; adică, în mod normal, s-a dublat volumul în ultimii 10 ani și asta scrie chiar în Financial Times. Una dintre jurnalistele de acolo a spus de ce nu câștigă stânga alegeri, chiar dacă sunt motive să câștige. Ar fi trebuit să fie milioane în stradă să protesteze, dar oamenii, pe de o parte, nu știu dedesubturile astea, nu le sunt foarte cunoscute, iar pe de altă parte e un război cognitiv asupra minților umane. Circulă tot felul de narațiuni, multe povești de dezinformare și, cum ați subliniat foarte bine, dezinformarea principală nu este făcută de surse alternative, ci chiar de sursele oficiale. Exemplul ăsta cu energia eu e foarte edificator. Comisia Europeană a depășit orice limită a dezinformării în domeniu. Nu știu în celelalte.
Cu prezentarea asta am dovedit, cred, două lucruri.
Prețurile de neplătit au fost produse de speculațiile comerciale, să le numim, de piața spot, speculații care au fost anormale. Pe de altă parte, au fost crescute de o teribilă speculație financiară care se întâmplă pe o piață derivată a piețelor de energie. Și nu are nicio legătură sau aproape nicio legătură cu fundamentele economice. Undeva, în partea tehnică a documentelor comisiei, rezultă treaba asta pe care o spun eu. Însă mesajul politic al Comisiei și inițiativa legislativă sunt bazate pe această campanie de dezinformare extraordinară și acoperă, de fapt, o decizie politică.
Am mai spus că e luată din trei motive: macroeconomic, geopolitic și, cum s o numim pe a treia… ecologică, tranziție verde prin mecanisme de piață, aruncând costurile la muncitori. Culmea că e Wall Street-ul – Wall Street-ul e o expresie prin care desemnez elitele economice – deci Wall Street-ul, înțelegând cum funcționează multinaționalele, nu plătește, dar obține profituri foarte mari. Katharina Pistor, care e profesoară de drept la Universitate în Statele Unite, a scris un articol pe data de 21 septembrie: „The Myth of Green Capitalism” și spune acolo că ADN-ul capitalismului nu e potrivit pentru a face față consecințelor schimbărilor climatice care, nu în mică măsură, sunt chiar rezultatul capitalismului. Întregul sistem capitalist e construit pe premisa privatizării, profiturilor și socializării costurilor. Și asta nu într un mod ilegal. Adică îi excludem pe cei care fură. Acest lucru se întâmplă cu binecuvântarea legii Europene. Piața de energie e construită legal. Noi, dacă vrem să oprim privatizarea profiturilor și socializarea costurilor, trebuie să încălcăm legea. De-aia spun că marja de manevră a României e foarte mică, pentru că se argumentează: „Noi suntem România!” Păi România e în UE și ce face România și ce face UE? Am să vă spun doar un singur lucru: a fost o discuție intensă: de ce Corbyn a fost ambiguu cu Brexit? Au fost două motive. Pe de o parte, electoratul laburist era împărțit. Electoratul urban din Londra, progresiștii care erau împotriva Brexit, dar era și muncitorimea din nordul Angliei în special, din zonele foste industriale sau actuale industriale, care era pentru Brexit. Corbyn avea această dilemă să împace electoratul. Pe de altă parte, planul lui economic care, în paranteză fie spus, a fost scris în parte de Daniela Gabor, economistă din România care lucrează la o universitate din Marea Britanie, era incompatibil cu Uniunea Europeană. Corbyn, ca să și poată pune în aplicare programul, trebuia să iasă din UE. Nu îl putea aplica pentru că nu-l lăsa legea, cum zice Katarina Pistor. Privatizarea profiturilor și socializarea costurilor se face legal. Legile pe energie fac toate aceste liberalizări și toate pachetele acestea produc privatizarea profitului și socializarea costurilor.
Și în sfârșit, ultimul slide al prezentării. Alternative și remedii. E aproape utopic, pentru că inversarea acestui proces de liberalizare și întoarcerea la modelul monopolului natural necesită o revoluție.
Maria Cernat
Exact ce spuneați dumneavoastră că n-ar vrea Albena Azmanova….
Andrei Mocearov
N-am nimic cu Albena, dar asta face foarte multă lume: critică fără să ofere soluții. Eu am propus o soluție, dar e imposibil de realizat. Cine să facă asta? Adică, trebuie să ajungă la putere un fel de Che Guevara? Cum poate ajunge la putere cineva ca el? Unii o să spună: „Păi câștigând alegeri!” Hai să fim serioși. Există un singur caz în care socialismul a venit la putere prin alegeri în democrația burgheză, cum se spune. Cazul a fost în Chile: Salvador Allende. Care e rezultatul? O armă descărcată în abdomenul lui. Nu e ușor. Există însă soluții de corecție care, într o lume capitalistă rezonabilă, pe care noi nu avem, s-ar putea realiza.
Sigur că întrebarea e dacă totuși capitalismul e rezonabil în esența lui. Adică lăsat liber și fără concurență. Dar asta sunt deja întrebări de filosofie politică.
Definancializarea piețelor de energie – asta se poate face. Deci Barnier și Ciolos au încercat. Există regulamentul REMIT. Dacă ăsta s-ar aplica, ar fi excelent, dar nu se aplică. Și nu numai atât, dar ACER (care e un fel de A.N.R.E. al lor), ca și A.N.R.E. ul nostru sunt populate cu libertarieni și neoliberali care se opun. Vor să pescuim, nu să primim peștele pe gratis.
Revenirea la contractele pe termen lung și limitarea drastică a vânzărilor – asta se poate face în cadrul capitalismului, nu-i nevoie de o revoluție. La prima vedere. Deși au început, nemții au încheiat un contract pe 15 ani cu Qatar. Acum câteva zile era pe o sumă, pe o cantitate ridicolă față de cât luau de la ruși.
Limitarea drastică a tranzacțiilor spot e posibilă, pentru că tranzacțiile spot la mărfurile astea care sunt și energie nu au sens decât pentru un reglaj fin. Se poate reglementa ca peste un anumit nivel să nu fie permis. Există soluții.
Descurajarea tranzacțiilor virtuale. Astea sunt cele comerciale – s-a întâmplat la noi. Noi, ca și la criza financiară din 2000, n-am avut instrumentele alea financiare sofisticate. De aceea am și scăpat oarecum mai ieftin. Dar la noi au fost tranzacții virtuale. La un moment dat, s-a publicat un articol extraordinar în Ziarul Financiar: s-a „plimbat” energia de la unul la altul ca să ridice prețul de achiziție foarte mult, să se poată lua bani de la stat, chiar sub supravegherea ANRE-ului.
Maria Cernat
Care, desigur, ne-ar spune că trebuie să pescuim…
Andrei Mocearov
A fost o partidă de pescuit teribilă. Renunțarea la piața carbonului. Am mai povestit: George Bush a pus problema pe masă și a plecat. Ce să caute piața carbonului aici? Asta se poate reglementa prin taxe sau prin directive ale statului. Un mix între stat și piață sau direct stat cu planificare centralizată și, sigur, creșterea rolului statului în poziția sa. Putem face asta? E o întrebare filosofică. Ce am scris aici este de realizat în capitalismul rezonabil. Dar repet, există capitalism rezonabil? Pentru că monopolul natural exista când exista o presiune socialistă.
Maria Cernat
Da, de cum n-a mai existat, lucrurile au luat-o razna.
Andrei Mocearov
Da. Eu nu termin pe un ton foarte optimist, ci pe un ton ambiguu. Adică ofer niște soluții într-un capitalism rezonabil, nu într-o revoluție socialistă. Pe de altă parte mă întreb dacă capitalismul e rezonabil, pentru că sunt martor la ceea ce se întâmplă astăzi. Mă întreb cum am ajuns și unde am ajuns. Uneori îmi pare rău că înțeleg ce întâmplă
Maria Cernat
Vă cred.
Andrei Mocearov
La un moment dat am spus în privat că ideal ar fi să mă retrag la o casă la țară sau într-o cabană la munte și să mă decuplez. Japonezii au un serviciu care te decuplează de lume, adică nu te mai poate găsi nimeni. Dar asta ar fi culmea depresiei, deși te duci în mijlocul naturii. așa că mai rămân aici. Și, cum spun eu, dacă acest capitalism nu va reveni la rezonabilitate, rămân ca să lăsăm extratereștrilor ce vor ajunge aici, pe Pământul pustiit de barbaria pe care am creat-o, să vadă cum s-a ajuns la situația în care omenirea a pierdut busola.
Maria Cernat
Adică facem un fel de cronică a dezastrului.
Andrei Mocearov
O cronică avant la lettre.
Maria Cernat
Da, eu vă mulțumesc foarte mult pentru intervenție și răbdare. o să fac și eu să fac ce ține de mine, o să promovez aceste lucruri și, într-adevăr, să rămână ca un jurnal al prețurilor de neplătit.
Andrei Mocearov
Da.
Maria Cernat
Sperăm că mereu vom privi în urmă ca la un episod negativ și nu ca la o etapă premergătoare a unui dezastru și mai mare.
Andrei Mocearov
Atributul sau adjectivul ăsta „de neplătit” e revelator. Când am citit interviul despre prețurile de neplătit, atunci mi-a picat fisa: imposibil! De fapt, nu e piața.
Maria Cernat
Da, exact. Exact. Așa că povestea cu undița, pentru cei care o promovează, trebuie să mai aștepte. Mulțumesc foarte mult pentru participare.
