În loc să identifice şi să ofere soluţii problemelor reale din sănătate, guvernanţii vor să-o privatizeze
Acest articol a fost publicat originar pe site-ul Cartel Alfa pe 23 iunie 2021.
În România, sistemul de sănătate este unul dintre subiectele frecvente pe care le întâlnim în discuțiile cotidiene, în reportajele de știri și în analizele experților. Fiecare dintre noi are o părere despre sistem și fiecare are o experiență din spital pe care o aduce adesea în conversație. Nu trece o săptămână fără să auzim de un caz revoltător din cadrul unui spital de stat, fără o discuție despre privatizarea sistemului de sănătate sau ineficiența acestuia.
Foarte adesea se vorbește despre subfinanțarea sistemului de sănătate și cum lipsa fondurilor duce la nivelul scăzut de performanță al acestora, cât și la dezastre care ar fi putut fi prevenite. În 2020, România se clasa pe ultimul loc în rândul statelor europene la nivelul cheltuielilor de sănătate ca procentaj din PIB – 5.6%. Acest procentaj semnifică pentru mulți dintre noi un sistem medical care nu funcționează așa cum ar trebui, și de care oamenii politici nu se interesează.
Atunci când ne gândim la sistemul de sănătate, foarte mulți dintre noi nu au încredere în acesta, considerându-l fie ca fiind învechit, ineficient sau pur și simplu nefuncțional. Conform unui sondaj IMAS din 2020, 60% dintre români au foarte puțină și puțină încredere în spitalele de stat, iar doar 38% au încredere în modul în care acestea funcționează. De asemenea, doar 40% dintre români au un oarecare nivel de încredere în Ministerul Sănătății. Cu un grad atât de scăzut de încredere în sistemul de sănătate, problema ar trebui identificată de la rădăcină și rezolvată cât mai repede. Nivelul scăzut de încredere și subfinanțarea sistemului medical sunt problemele care trebuie adresate, însă oamenii politicului sunt mai dornici să-și extindă cercul de influență.
Dacă ne gândim la problemele pe care le avem în spitale, o trecere a acestora în regim privat, sau o privatizare înceată a anumitor componente din Sănătate, nu va schimba cu nimic situația. Ambalajul se schimbă, spitalele încep să arate de parcă sunt niște corporații regionale sau locale, iar accesul oamenilor la sănătate tot este îngrădit. Totuși, pare-se că guvernul actual și diversele persoane care au trecut prin Ministerul Sănătății, privesc o trecere spre privat ca salvatoare. Din nefericire, problema subfinanțării sistemului medical de stat încă nu este adresată, iar chiar dacă culoarea politică se schimbă, sănătatea rămâne în continuare neglijată. În februarie 2021, aflam că Ministerul Sănătății primea cu 11% mai puține fonduri comparativ cu execuția pe anul 2020, doar că ulterior alte 50.7 milioane lei au fost acordate Ministerului Sănătății.
Privatizarea sistemului medical: adevărata prioritate a actualui guvern
Pe lângă faptul că subfinanțarea nu este adresată, o apropiere cât mai aproape de privat a sistemului medical este dorită și privită cu mare încredere. În cadrul unei conferințe organizate de CursDeGuvernare referitoare la Inovația în Sistemul Medical, Nelu Tătaru, fostul Ministru al Sănătății, și actualul președinte al Comisiei pentru Sănătate din Camera Deputaților a declarat că ar trebui pregătit un proiect legislativ pentru Integrarea sistemului public de sănătate cu cel privat. În cadrul unui interviu acordat ZF, fondatorul rețelei de sănătate privată Regina Maria, Wargha Enayati, a declarat că dacă acesta ar putea să reformeze sistemul medical, ar miza pe închiderea unor spitale și pe promovarea abonamentelor medicale. Într-adevăr, dorința de privatizare există, fiind ambalată frumos, prezentându-ne aceasta ca unica soluție la probleme inexistente. Dacă privatizăm tot ce există în sănătate, nu vom mai avea probleme cu consumul excesiv de alcool care duce la un număr considerabil de decese ce ar putea fi prevenite? Dacă privatizăm tot, vom putea preveni mai bine problemele de sănătate care sunt cauzate de o dietă non-conformă, de consumul excesiv de tutun și de lipsa activității fizice?
Privatizarea nu vine într-un mod agresiv, peste noapte, deoarece în 2012 un asemenea experiment a condus la căderea unui guvern și la ieșirea masivă în stradă. Având experiența protestelor din 2012, oamenii politici actuali folosesc o tactică de privatizare înceată, pe o durată extinsă. Într-un comunicat anterior, am condamnat ultimul proiect de Ordonanță de Urgență al Guvernului actual care în loc să ofere soluții viabile, se preocupă cu mutarea de paturi către sectorul privat:
Proiectul de OUG pentru modificarea și completarea art. 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul sănătății prevede majorarea numărului de paturi pentru care casele de asigurări de sănătate pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale spitalicești în regim de spitalizare continuă cu furnizorii privați până la 10% din numărul total…aproximativ 4000 de paturi din spitalele publice (și serviciile medicale aferente) vor pierde finanțarea din bugetul Fondului național de asigurări de sănătate, iar această finanțare este mutată către furnizorii privați.
…OUG introduce și transpune modificări semnificative în privința asigurărilor publice de sănătate, respectiv introducerea posibilității unităților private de a deconta la ”costul real” serviciul medical, prin adăugarea unui tarif suplimentar peste tariful decontat de CNAS…
În cadrul acelui comunicat, am menționat că ar trebui să se investească mai mult în spitalele de stat, să se extindă accesul persoanelor la sistemele de sănătate, să avem mai multă medicină preventivă, ș.a.m.d. Lucruri care trebui făcute există, iar mutarea a 4000 de paturi către sistemul privat din banii publici, în condițiile în care aceștia nu asigură un bun public, ci vând un serviciu, nu reprezintă o soluție, ci o mișcare politică. Conform Președintelui Cartel ALFA, Bogdan Hossu: ”Proiectul de act normativ urmărește să asigure un flux consistent de bani din fondurile publice către business-urile private, din care câștigă apropiații actualului guvern și doar un număr limitat de cetățeni, în timp ce majoritatea populației este privată de accesul la servicii de sănătate de calitate”.
În perioada pandemiei, mesajele de solidaritate și de ajutor reciproc curgeau pe rețelele de socializare, iar companiile se inghesuiau pentru a ne spune că nu suntem singuri și că acestea ne asigură spatele în cazul unei probleme. În perioada pandemiei, se vorbea despre succesul spitalelor private de-a se feri de pandemia de coronavirus, în condițiile în care spitalele de stat deveneau adevărate focare, obligând pacienți suferinzi de alte boli să fie transportați la alte unități medicale. Printre motivele invocate în succesul acestor clinici private, erau existența unor circuite clare, purtarea măștilor de protecție, chiar și atunci când acestea erau o recomandare. Această imagine romanțată neglijează faptul că spitalele private au intrat în lupta cu coronavirusul de-abia în luna noiembrie a anului 2020, când doar 3 clinici private au devenit spitale suport.
În timp ce spitalele de stat se chinuiau, privații beneficiau pe spatele pandemiei
Pandemia i-a evitat pe furnizorii privați de sănătate, care nu au avut de-a face cu cazurile grave ale pandemiei, lor revenindu-le orice alt pacient care nu mai avea loc într-o instituție de stat din cauza aglomerării și infectării acestora. Spitalele publice se aflau în prima linie de luptă cu coronavirusul, iar clinicile private au câștigat clienți noi sau i-au menținut pe cei existenți care nu reușeau să se mai trateze la stat. Cele mai mari rețele de sănătate private au înregistrat creșteri de 30%, cu 10% mai mult față de anii trecuți, iar 1 din 5 lei cheltuiți în sistemul de sănătate privat a reprezentat profit net pentru aceștia. De asemenea, Piaţa serviciilor medicale private din România este estimată la aproape 15 miliarde lei în 2020, în creştere faţă de nivelul de aproximativ 14 miliarde de lei în 2019, pe fondul procesului de testare şi al cererii crescute de servicii din privat.
Conform Mirelei Dogaru, director divizia corporate Medlife România: “A fost un an excelent pentru abonamentele medicale private. În 2020 am deschis încă un spital în București și am făcut o extindere de spital, plus două clinici noi, la Piatra Neamț și Bacău”. Anul excelent pentru sistemul privat de sănătate, a fost acompaniat de imaginile macabre din spitalele de stat, în care oamenii nu mai aveau locuri libere la terapie intensivă și în care suferinzii de alte boli erau neglijați. Anul excelent pentru sistemul privat de sănătate a lăsat pe umerii sistemului de stat toată greutatea, în timp ce la privat se făceau teste contra cost, oamenii erau încurajați să-și facă abonamente, căci la stat nu mai era loc pentru ei să se trateze.
Guvernanții au preferat să lase spitalele private în afara războiului cu pandemia, despre care ni se tot repeta că trebuie să luptăm împreună pentru a-l învinge. Această presiune imensă pusă pe spitalele de stat nu a arătat doar incapacitatea acestui sistem de-a lupta cu o urgență masivă medicală, ci a contribuit la o continuă denigrare a acestuia. La televizor oamenii văd doar cum spitalele de stat sunt pline, în condițiile în care foarte puțin se raportează despre cum se îmbogățesc privații pe spatelele pandemiei.
Iar în timp ce spitalele de stat continuă să fie atacate, iar sistemul public de sănătate să fie ciopârțit pe unde se poate, guvernanții pregătesc o ordonanță de urgență care să le ofere avantaje celor de la privat. Referitor la proiectul de ordonanță de urgență, medicul Sorin Paveliu spunea:
..se cimentuieşte trecerea în timp de la obligativitatea sectorului privat de a practica aceleaşi servicii la aceleaşi tarife cu sectorul de stat, în condiţii de egalitate, la un sector privat care spoliază statul având posibilitatea de a “lua caimacul”, contractarea în sectorul privat a serviciilor care aduc venituri mari în detrimentul celor care consumă excesiv, uşa fiind deschisă numai celor care îşi pot permite să plătească coplăţi semnificative.
O problemă reală: lipsa finanțării medicinei de prevenție
Problema pe care o adresează guvernul prin această ordonanță de urgență este una inexistentă. Mai repede, am putea să ne uităm la cum am putea crește încrederea omului de rând în sistemul de sănătate. Încrederea cetățeanului de rând este dată și de sumele de bani pe care guvernanți le acordă sănătății. Cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute din UE atât pe cap de locuitor (1 029 EUR, media UE fiind de 2 884 EUR), cât și ca procent din PIB (5 % față de 9,8 % în UE). În anul 2018, ne clasam pe ultimul loc în Europe la cheltuielile pe cap de locuitor pentru prevenția în sănătate (8 EUR/cap de locuitor, alături de Slovacia).
În timp ce guvernanții actuali se așază cât mai aproape de privați, aceștia uită să adreseze una dintre problemele majore la care s-ar putea găsi soluții: medicina de prevenție. Dacă am investi în depistarea bolilor și găsirea timpurie a unor soluții pentru a diminua riscurile, mai ales când vine vorba de boli cronice care pot fi gestionate din timp, ar fi mult mai avantajos pentru stat decât situațiile în care este deja prea târziu și nu se mai poate.
Dar din nefericire medicina de prevenție nu are atât de multă întâietate precum are mutatul unui număr considerabil de paturi la privat. Ar trebui să le amintim guvernanților că 50% dintre cazurile de deces în rândul adulților din România sunt atribuite unor factori de risc comportamental: consum excesiv de alcool, fumatul, consumul de droguri, sedentarismul, etc. Comparativ cu restul statelor europene, stăm destul de slab atunci când vine vorba de o alimentație slabă și de consumul excesiv de alcool. Media de consum repetat de alcool este de 35%, comparativ cu media europeană de 20%. La bărbați, situația este și mai delicată, deoarece 1 din 2 bărbați consumă regulat un nivel excesiv de alcool, ceea ce duce la un nivel mai mare de complicații.
În rândul tinerilor, situația nu este deloc mai bună, 20.1% dintre morți în categoria de vârstă 15 – 19 ani, fiind atribuite consumului de alcool. Aceste probleme și complicații nu dispar în vid, ci ajung să fie tratate prin spitalele de boli interne, pe la secțiile de psihiatrie. Din nefericire, sistemul medical ajunge să fie obosit de către cazurile pe care am fi putut să le tratăm în momentul în care am fi identificat rădăcina problemei. Am putea face aceasta punându-ne niște întrebări simple: De ce bărbații singuri din orașele postindustriale consumă foarte mult alcool? De ce anumite categorii sociale sunt mai predispuse la un consum exagerat de alcool? De ce în anumite comunități, accesul la alimente nutritive, de calitate, nu este posibil?
Am identificat problema, am identificat și întrebări pe care le putem pune în a înțelege mai în detaliu ceea ce se întâmplă la firul ierbii. Medicină preventivă necesită un nivel mai mare de atenție din partea Ministerului Sănătății, nu mutatul de paturi de la stat la privat sau oferirea de anumite beneficii. În comunicatul anterior, pe lângă problema subfinanțării medicinei preventive, identificam următoarele probleme:
- Este nevoie de investiții majore în spitalele de stat;
- Multe dintre unitățile medicale funcționează la cote de avarii prin subfinanțarea cronică a sistemului;
- Există deja o diferență uriașă de access la sănătate pentru populația României, rural vs. urban, săraci vs. bogați, acest lucru fiind contrar principiului constituțional la solidarității și dreptului fiecărui cetățean la ocrotirea sănătății;
- În timpul pandemiei, accesul la serviciile publice de sănătate a fost grav restricționat prin blocarea spitalelor publice, în timp ce spitalele private au „beneficiat” de un flux crescut de pacienți, forțați să acceseze aceste servicii din cauza blocării unităților publice;
- România este pe primul loc între țările europene la numărul de morți care ar fi putut fi evitate printr-o îngrijire medicală corespunzătoare (Eurostat, Preventable and treatable mortality statistics);
- Nu s-a reglementat interdicția medicilor de a practica în ambele sisteme simultan (public și privat);
Având o listă mare de probleme identificate, a căror rezolvarea ar putea aduce beneficii imense populației generale, ordonanța de urgență de privatizare a sistemului medical de stat nu contribuie la rezolvarea dificultăților. Poate vor arăta și guvernanții un ochi peste ce am identificat nu doar noi, ci și restul oamenilor care au avut experiențe în cadrul sistemului medical. Nu cred că în discuțiile avute cu oamenii pe stradă, aceștia doreau o privatizare mai rapidă a sistemului medical ca o soluție la criza din sănătate. Din contră, acei oameni menționau nevoia de o finanțare mai bună a sistemului, o nevoie de prevenție. Totuși, aceștia care spun că ne reprezintă, se duc cât mai repede acolo unde interesul financiar este mare.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter.
