Ce spun şoferii bulgari despre pachetul de mobilitate?
”Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron vrea să falimenteze business-ul bulgar de transporturi! Nu, el vrea să falimenteze ţară! 150 000 de oameni vor rămâne şomeri!”
În spatele concluziei apocaliptice a subectului despre pachetul european de mobilitate, cunoscut ca pachetul ”Macron”, în Bulgaria stă o majoritate vizibil impresionantă.
”Preşedintele, premierul, eurodeputaţii, funcţionarii, media…. întreaga ţară a sărit să ajute pe mafia de transporturi. Totuşi, alegerile se apropie.”
Nu poate fi dat un alt exemplu din istoria noastră apropriată, în care, într-o problemă să existe în spaţiul mediatic o astfel de unanimitate. Reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare vorbesc într-o voce în emisiunea ”Referendum” la Televiziunea Naţională Bulgară. Pe aceeaşi poziiţie se află chiar şi adversari precum partidul GERB şi preşedintele Rumen Radev. Eurodeputaţii bulgari din toate familiile politice sunt uniţi. Sectorul de transport auto este de asemenea unit.
Însă, din întregul tablou într-o mare măsură lipseşte un grup de oameni. Într-un mod curios este exact grupul de oameni, care este cel mai afectat de regulile acestea – şoferii.
”De ce prezentaţi lucrurile ca şi cum şoferii sunt nemulţumiţi de planul lui Macron? Patronii firmelor sunt nemulţumiţi. Ei doresc să-şi conducă jeep-urile şi porsche-urile, iar albinele (şoferii) să doarmă în stupuri. Da, însă nu! Albinele şi ele sunt oameni şi trebuie să doarmă pe cearşafuri albe. Iată de ce pachetul este bun pentru albine, iar trântorii cu jeep-uri să se ducă şi să se arunce de la înălţime în Bruxelles. Nu mai este cine să le acorde atenţie. Trebuie să se înveţe cu ordinea şi să plătească asigurări la fel ca în Europa. Camioanele fac bani cât costă o şcoală, dar şoferilor li se plăteşte ca la o femeie de serviciu. Un şofer care merge să joace rolul de protestatar (împotriva pachetului Macron – nota traducătorului), este un gunoi.”
Aşa rezumă situaţia unul dintre şoferii al cărui opinie nu aţi avut cum să o auziţi. Dar în reţelele sociale, unde o parte dintre şoferii pot vorbi liber, se pot citi sute de astfel de comentarii. Redăm o parte dintre ele aici, permiţându-ne mici corecţii gramaticale:
”Mie personal îmi este interesant un lucru… Se fac nişte lucruri în interesul şoferilor, iar transportatorii ies cu poziţie… Uite asta nu o înţeleg…”
”Ştiţi că patronii ne privesc ca pe bancomate… cum este posibil că bancomatele să se odihnească mai des, şi cum se poate – cheltuieli de transport, cazare la hotel, plata după standardele pentru oamenii normali… Şi cum spun unii patroni: ”Nu se poate aşa, doar sunt banii mei!”
Bineînţeles cei mai liberi pentru a vorbi se simt şoferii, care deja lucrează pentru companii străine. Ei au posibilitate de a replica liniştit la spusele reprezentanţilor patronilor, care nu lipsesc din discuţii:
”Nu-ţi vreau nici maşină, nici nevasta, filfizonule, am destule griji cu ale mele. Şi de ce ar trebui să ţim numai decât ”păi, eu am contabilitate”. Eu de asemenea am aşa ceva. Şi eu plătesc facturi. Şi eu plătesc leasing-ul la maşină, şi eu plătesc asigurări, chirie, etc. Hai să nu mai vorbim despre contabilitate. Problema voastră este că doriţi să vă îmbogăţiţi rapid şi că-şi comparaţi ”s*lele” între voi – patronilor, cine unde a fost în vacanţă, cine ce maşina a cumpărat.
Îţi voi spune numai un lucru. Lucrez pentru o firmă germană cu aproape 120 de camioane (poate şi mai multe), iar şeful meu nu conduce ”Maybach”. El lucrează dimineaţă de la ora 9 la birou, iar după-amiază îşi pune haine de lucru şi face un tur cu camion până la ora 1 noaptea. Maşina lui e din anul 2010.”
Cuvântul ”ciorbagii” (ciocoi), spre groaza ”antreprenorilor” autohtoni şi reprezentanţii lor din organizaţiile patronale din Bulgaria nu este vreo excepţie. Chiar se foloseşte masiv de şoferii.
”Ciorbagii plătesc mediilor şi de aceea vorbele lor ajung peste tot.”
”Şoferul are de ales din multe firme, lui nu-i pasă dacă ele vor intra în faliment sau nu. Dar pentru ciorbagii este altceva…”
”Hai, mai întâi voi – ”ciorbagii”, faceţi curat în cocina voastră şi după aceea uitaţi-vă în cocină şoferului. De ce vei taia din salariul şoferului, dacă trebuie să-l asiguri social la un nivel mai ridicat? Nu se poate că profitul firmei să fie mai normal şi să existe consens?”
Precum se vede, în ciuda ”consensului” mediatic pe temă, când din ecuaţie face parte şi opinia şoferilor, situaţia se schimbă radical. Se schimbă atât de mult, că este dificil să închidem ochii pentru dispreţul sincer, care uneori lucrătorii au pentru şefii săi. De unde vine această ură?
”Calculele ciorbagiilor sunt ultma mea grijă. Când ei au să înceapă să se gândească la şoferi, atunci şi eu am să încep să mă gândesc la ei. Ura este provocată de anii de abuzuri şi înşelaciuni, de salariile neplătite şi familiile lăsate flămânde. Unde au fost ciorbagii atunci şi de ce şi-au amintit acum de noi, că unde vom lucra, pentru câţi bani şi când vom ajunge acasă? Dintr-o dată ei au început să facă socoteala noastră, şi nu noi pe a lor.
Oamenii dău bani pentru aceeaşi muncă… asta este diferenţa. Până când nu înţelegeţi asta, vă veţi întreba cine când va intra în faliment?! O viaţă întreagă şoferii nu au avut dreptul la pretenţii şi acum, când lucrurile s-au schimbat, oare nu avem din nou dreptul de-a cere? Chiar se afirmă că suntem neobrăzaţi şi şantagişti, pentru că ”am fi avut pretenţii pentru bani”?! Voi, ciorbagii, cumva munciţi pentru glorie? Copii noştri ne sunt tot atât de dragi, cât şi ai voştri vă sunt dragi. Anii în care i-aţi ţinut pe oamenii la limita supravieţuiri cu fraude şi reţinerea salariilor s-au dus… obişnuiţi-vă! Europa este un sat mare şi fiecare om poate munci unde îi convine. Instigarea de frică despe cine la cât timp se va întoarce acasă, când lucrează pentru o firmă străină, vine de la oamenii care poate că niciodată nu s-au întors în Bulgaria până acum.”
Pe 10 ianuarie în Bruxelles a fost programat un protest împotriva modifcărilor (articolul a fost publicat pe 9 ianuarie 2019 – nota traducătorului). Atunci pachetul trebuia să fie votat de comisia pentru transporturi. Şi dacă se crede celor ce ne inundă mediatic – protestul este susţinut de toţi. Oare este aşa?
”Şoferii merg să protesteze pentru că le este bine cu un salariu de 560 de leva şi 3 luni de viaţa în cabina camionului… RÂSETE….!!!”
”Noi facem grevă în grupurile din Facebook de ani de zile şi pe graniţele bulgare, în tacere. Media nu ne relatează, se uită la transportători. Opinia noastră – a şoferilor – nimeni nu o ia în seamă nicăieri. Cu avionul vor călători cei care dau cu ibricul.”
”În cazul de faţă nu este apărat interesul meu, ci interesul proprietarului firmei de transporturi. Tu ca proprietar du-te să-ţi aperi interesul. Eu vreau un salariu mai mare şi asigurări şi mai des să fiu acasă.”
”Du-te să protestezi şi pe Lună dacă vrei. Opriţi-vă cu acest clişeu – ce s-ar întâmplă cu 80-90% dintre firmele bulgăreşti. Nimic nu se va întâmplă. Doar vorbele voastre sunt multe. Strigaţi tot timp că nu aveţi şoferi, iar în acelaşi timp cumpăraţi noi camioane. Singuri vă faceţi probleme, apoi vă plângeţi. Şi cum se întâmplă că tot şoferul vă este vinovat? Cum o singură dată nu v-aţi asumat responsabilităţile? Handicapaţi. A luat credit pentru a-şi cumpara camion şi deja este marele ciorbagiu.”
”Daaa, voi merge pentru a protesta, pentru a dormi în cabina camionului ca un câine, pentru a găti în frig la vreo parcare, să folosesc ca toaletă arbuştii, să lucrez mereu prin încalcări fără bani…. Da, da, da, eu sunt mazohist.”
”Hai să vedem câţi şoferi vor protesta împotriva şefii lor pentru salariile reduse şi asigurările mizerabile.”
Există şi şoferi cu o opinie diferită, care îi acuză de tradare pe cei care nu vor să protesteze în Bruxelles. Iar răspunsurile acuzaţiilor, deşi emoţionale, deseori sunt pătrunzătoare şi precise:
”Iar cât despre acuzaţiile de ”tradare”… nu şoferii care iau câte 560 de leva salariu sunt tradători, ci cei care sunt gata să scadă preţurile la care lucrează în detrimentul lucrătorilor. Numai şi numai că ei să facă bani… Nu statul, ci oamenii de stat ne-au vândut şi tradat suficient de mult.”
Şi nu e aşa că pachetul încălca principile unei competitivităţi, aşa cum afirmau eurodeputaţii, deputaţii şi chiar şi preşedintele? Şi nu e aşa că firmele bulgăreşti vor intră în faliment?
”Care principi de bază a competitivităţii sunt încalcate? Firmele bulgăreşti plătesc asigurări, licenţe, baze şi salarii în Bulgaria, dar efectuează activitate în alte ţări… !?!? Ca şi cum cineva să vină în Bulgaria şi să propună preţuri reduse numai pentru a primi de lucru… nu e aşa că nu ne va face plăcere?”
”De ce să falimenteze firmele? Ele pur şi simplu vor câştiga mai puţin, asigurându-şi şoferii la un salariu mai mare.”
”De ce trebuie că firmele să facă bani în detrmientul şoferului? Da, firmele au multe cheltuieli, ştiu bine asta… Însă, oare şoferul nu are cheltuieli? Aceşti 60 euro diurnă de deplasare nu îi vor fi suficienţi, dacă le foloseşte pentru nevoile sale. Oare nu este şi el un om normal cu cheltuieli? De ce trebuie să trăiască 3 luni ca un animal, numai ca să economisească şi să ducă diurna acasa că să poată plăti acolo pentru cheltuielile familiei. De ce tot timpul cheltuielile firmelor din Bulgaria trebuie să fie pe contul şoferilor?!?!?!?!?”
”De ce firmele nu-i salvează pe şoferii din Bulgaria, asigurându-i pe salariu normal? Şi abia atunci să ceară că şoferii să le apere interesele.”
Nu lipsesc şi comentarii că motive pentru protest într-adevăr există, dar ele sunt opuse ale celor pentru care patronii firmelor de transporturi şi deputaţii şi eurodeputaţii afiliaţi la ele, apelează să se iasă pe stradă.
”Ieşiţi şi protestaţi ca să vă asigure pentru ceea ce luaţi.”
”Nu ştiu cu ce te ocupi şi nici nu mă interesează, dar şoferul bulgar trăeşte în condiţii infernal de mizerabile timp de 3-4 luni în cabinele camioanelor.”
”Această lege nu este împotrivă noastră ă şoferilor… dimpotrivă, ea este făcută pentru noi şi pentru interesele noastre.”
Să nu ne inducem în eroare – instituţiile europene şi politicenii europeni nu s-a trezit brusc cu ideea de a-i susţine pe lucrătorii din Bulgaria. O astfel de susţinere va trebui să fie obţinută cu încă mulţi ani de luptă, activităţi şi de măsuri. Ele vor trebui să fie chiar mult mai curajoase şi categorice decât pachetul ”Macron”. Dar acum oamenii doresc un lucru:
”Pe mine nu mă interesează intenţiile lui Macron sau lui Macroneasa, interesele ruseşti sau americane… Mă interesează unde se va transporta, cum şi cu cât voi fi plătit şi pe ce sumă voi fi asigurat… Mă interesează astfel de lucruri simple, dar importante.”
