Noile haine ale extremei drepte europene

Extrema dreaptă europeană, reprezentată politic, nu mai folosește demult mesaje xenofobe, de ură împotriva săracului, a asistatului social sau chiar a refugiatului, în dezbaterea politică. Pe de o parte acest tip de mesaj ar fi ori la limita ilegalității sau a discursului public, pe de altă parte, ea are nevoie de voturile ”săracului”. Mesajul este de pierdere a suveranității naționale în favoarea Bruxellului și a asistării neputincioase a erodării statului social de către speculatori din Europa de Sud-Est

O postare pe twitter a șefei AfD (Alternative für Deutschland), Alice Weidel, atrage atenția nu prin hate-speech, xenofobie sau discurs naționalist, dar printr-o luare de poziție proprie unei părți a dreptei din România. Ea îl citează pe primarul din Bolintin-Vale, Leontin Zamfir, care spune că statul german ar trebui să se gândească mai bine când și cui acordă ajutoare sociale, pentru că în loc să rezolve o problemă mai mult o perpetuează. Vizați în această situație sunt grupurile de romi din România, dar și în general, din Europa de Sud-Est, care în loc să caute un loc de muncă în țările lor de origine, sunt atrași să câștige fără să muncească aproape deloc, de ajutoare sociale din Germania sau Europa de Vest.

Ein rumänischer Bürgermeister wundert sich:
„….Der deutsche Staat muss vorsichtiger sein, denn wenn die Leute das Geld so einfach bekommen, dann sind sie nicht mehr bereit, zurückzukehren, und erst recht nicht, hier eine wirkliche Arbeit zu suchen.“#AfDhttps://t.co/xhhIhGK9B6

— Alice Weidel (@Alice_Weidel) April 20, 2019

Reacția Alicei Weidel este în baza unui reportaj recent publicat de o echipă de investigație a televiziunii germane MdR (Mitteldeutscher Rundfunk), filiala regională a radio-difuziunii centrale în trei landuri din fosta Germanie de Est, Sachsen, Sachsen-Anhalt și Thuringia. Aceasta relatează modul cum o rețea foarte bine pusă la punct din Romania, speculează lacunele din sistemul social German, precum și cele din codul muncii în combinație cu statutul imobilelor, și reușește să obțină ajutoare sociale (așa numitele Harz IV) pentru un grup de romi, și nu numai, din ce în ce mai extins (după informațiile din reportaj, în unele localități din Germania au crescut de 17 ori în ultimii 5 ani).

https://www.facebook.com/mdrinvestigativ/videos/vb.171956279596183/2231960490195916/?type=2&theater

Despre ce este vorba în reportaj? Sunt prezentate cazurile a două orașe din Germania, Halle an der Saale și Hagen, cu mențuinea că, în total, 20 de localități și comune sunt afectate în aceeași măsură. În Halle este vorba despre o fostă clădire militară, o cazermată, care a ajuns proprietatea a două firme imobiliare din care una dintre ele a reușit să o restaureze jumătate din ea, cealaltă rămânând la voia sorții, implicit și a ”imigranților”. Pentru ca istoria să fie și mai condimentată, firma imobilară a plătit construcția unui zid de fier, de 20 000 de euro care să ”protejeze” locatarii din jumătatea restaurată de insalubritatea cauzată de ”hoardele de țigani”, care au ocupat recent cealaltă jumătate. Cum funcționează filiera și cum au acces românii la mult râvnitele ajutoare sociale? Firmele intermediare, din București în exemplul din film, îi îndrumă pe cetățenii romi să se mute în Germania, să aibă un domiciliu acolo, adică o adresă, și să își inființeze mici firme, unde să lucreze, în mod fictiv, ca autonomi. În felul acesta au acces la alocații pentru copii și ajutoare sociale din partea statului german. Cazul nu este nici pe departe singular, de câțiva ani s-au reportat incidente asemănătoare. În celălalt oraș din reportaj, Hagen, ar mai fi existat posibilitatea să se împiedice toată această escrocherie prin declararea clădirii unde se stabiliseră ”hoardele de români” ca fiind nelocuibile. Conform statutului imobilelor în Germania, o clădire trebuie să îndeplinească un minim de cerințe, printre care furnizarea cu apă, pentru ca să aibă cineva dreptul să locuiască în ea. Această posibilitate a fost însă anulată de legi la nivel European care interzic restricționarea dreptului la liberă circulație în cadrul Uniunii Europene.

Nu despre filiera speculatoare a ”wellfare-ului” German sau Vest European este acest articol, ci despre faptul că acum, la fel ca și în cazurile precedente, primul partid care să relateze și să se arate profund preocupat de exploatarea sistemului social, a fost AfD. Mesajul din fundal este unul mai simplu dar de efect, care nu vizează românii în particular: Germania se simte legată de mâini în fața Uniunii Europene în fața speculatorilor sistemului lor social. Citarea din postarea pe twitter este și mai edificatoare întrucât se folosește de mesajul unui politician din locul de origine al ”profitorilor” pentru a-și întări poziția, arătând că există, într-un fel, consens și înțelegere de ambele părți. Nemulțumirea, pe fondul ei, este legimitimă: discrepanțe imense de-a lungul Europei, legate de costurile de trai, de răsplată a muncii, de recompense sociale, lasă loc speculatorilor. Mai mult decât atât, o nearmonizare a unui sistem social integrat, de ajutoare sociale, venit minim garantat sau pensii, poate distruge în bună parte economiile unor cetățeni Europeni.

Evident că tot cazurile de ultra-precaritate socială, întâmplător sau nu întruchipate de speculatori venind din Europa de Sud-Est, sunt cele mai vizibile. Cele legate de paradisurile fiscale din interiorul Uniunii Europene sau Europa, de transferuri de capital dintr-o zonă defavorabilă în alta, mai prietenoasă capitalului sau de speculare a muncii, incomparabil mai ieftine într-o parte a Uniunii Europene, a contractelor la limita legii a corporațiilor germane, nu se văd.

La nivel european acest mesaj se înscrie în mantra alianței naționaliste, în mod ușor ironic auto-intitulată ”Europa bunului simț”: modul cum funcționează Uniunea Europeană actuală este complet defavorabil statelor individuale, iar acestea trebuie să își preia din nou controlul și suveranitatea.

Într-adevăr, mesajul politic al dreptei naționaliste, din mai multe țări europene, nu mai este demult unul de ură împotriva migrantului, refugiatului sau a săracului. Este mult mai voalat, mai ”de bun-simț” și ar face postările lui Andrei Caramitru să pară neolitice. Faptul că multe din partidele naționaliste, euro-sceptice, o parte din ele chiar de extremă dreapta, nu au depășit pragul de 15% se datorează faptului că ori formațiunile conservatoare de centru-drepata, precum CDU în Germania, le-au preluat o parte din agenda politică, în special privind statutul refugiaților și acordarea azilului politic, ori faptului că li s-a închis gura prin primirea lor la guvernare, precum în Austria, sau unor demascări ale finanțărilor și suportului din partea administrației lui Putin.

Comentariile postării pe twitter nu sunt, decât cu foarte puține excepții, îndreptate către ”paraziții sociali” din Europa de Sud-Est, ci sunt mesaje de nemulțumire, de multe ori amestecate cu ură, legate de modul cum Uniunea Europeană ține o țară precum Germania legată la mâini. Mai mult decât atât, ele sunt exemplificate prin cazuri din regiunile sărace din Germania, în special cele trei landuri menționate, unde televiziunea MdR are acoperire, și unde AfD a devenit în momentul de față cea mai puternică forță politică. Unul dintre ele mi-a atras atenția prin faptul că se bucura să fi găsit înțelegere de partea cealaltă, la primarul localității de unde provin ”paraziții sociali”: ”un om onest, ar trebui să fie parlamentar european.