Jurnalistul irakian a vorbit cu corespondenta ”Baricada” în Caracas unde acesta a participat la întâlnirea internațională Dialog mondial pentru pace ”Toți suntem Venezuela”
În cadrul vizitei mele la forumul internațional de mare amploare din Caracas sub motto-ul Dialog Mondial pentru Pace ”Toți suntem Venezuela” am avut prilejul de a vorbi cu un jurnalist tânăr din Iraq care a devenit foarte cunoscut la nivel global, încă în 2008. Acum acest jurnalist s-a aflat printre cei mai aplaudați oaspeți din străinătate la întâlnirea din Caracas. Din jurul dânsului nu lipsea nici o dată o coadă de dornici de a face o poză cu el.
Vorbim despre Muntadhar al-Zaidi, astăzi în vârsta de 38 de ani care pe data de 14 decembrie 2008 a devenit o știre globală. Atunci el are vârsta de 29 de ani și este corespondent la Bagdad al postului TV ”Al Bagdadia” bazat în Egipt. Atrasese deja atenția prin rândul colegilor săi cu o serie de reportaje pentru soarta vădovelor și orfanilor de la războiul din Iraq. Intrase și în primejdie. Cu un an mai devreme, în luna noiembrie anul 2007 a fost răpit de către persoane necunoscute, pentru care se presupune că ar fi de la Al Qaeeda. Ei îl atacă în propria sa mașină, în drum spre muncă, îl bat inconștient, îl leagă de mâini și de picioare cu propria-i cravată. Este ținut timp de trei zile într-un loc necunoscut și interogat privind munca sa ca jurnalist. Între timp ”Reporteri fără Granițe” alarmează de dispariția jurnalistului, cazul devine cunoscut. Rapitorii îl eliberează fără să ceară răscumpărare, lasându-l pe strada legat la ochi.
Totodată Muntadhar a fost arestat de două ori de către forțele ocupaționale americane din cadrul unor verificări.
Pe data de 14 decembrie 2008 Muntadhar face parte din jurnaliștii acreditați, care urmează să relateze conferința comună a președintelui american de atunci George Bush – junior și premierului irakian Nuri al-Maliki. Este ultimă vizită a lui Bush în Iraq înainte de a preda postul său președintelui nou ales Barack Obama.
Vizita se desfășoară în cadrul măsurilor de siguranță draconice obișnuite. Conferința de presă de desfășoară în zona fortificată a forțelor americane. Bush are motive de emoții. Aparent, chiar și el înțelege că în Iraq devastat în urma războiului început de el nimănui nu-i prea place de prezența lui. Era imposibil ca fostul președinte să-și fi crezut propriilor povești rostite pentru portavocile de propagandă ale mass-mediilor, cum că irakienii-i vor întâmpina pe soldații americani cu flori.
După ce-și încheie alocuțiunea de la conferința de presă, și se uită de jur împrejur pentru întrebări, Bush pune ochii cu curiozitape pe un bărbat tânăr care se ridică din loc. Este Muntadhar care stă la rândul al treilea. El însă nu pune nici o întrebare. În schimb, el își aruncă în Bush pantoful, strigând: ”Iată-ți un cadou de la irakieni! Pupic de adio pentru tine, câine!”. Apoi Muntadhar își scoate celălalt pantof și îl aruncă și pe acesta în președinte.
În ambele cazuri Bush dă dovadă de reacție rapidă și reușește să evite impactul, afundându-se sprinten în spatele catedrei. La al doilea pantof premierul irakian Al-Maliki care stă lângă, întinde mâna altruist încercând să-l protejeze pe oaspete și să prindăs pantoful, dar nu reușește.
Între timp Muntadhar deja este pus la pământ de gărzi și este scos repede din sală. Mai tărziu el va spune că s-a așteptat să fie ucis pe loc și că era pregătit să accepte o moarte de martir.
De fapt Muntadhar este arestat și trimis în judecată cu acuzația de ”atac împotriva unui șef de stat în cadrul unei vizitei oficiale”. În timp ce așteaptă hotărârea instanței el este bătut crunt de multe ori, și cu bici, este torturat și cu șoc electric, îi sunt izbiți dinții, nasul și unul dintre picioare îi sunt sparte.
În martie 2009 Muntadhar este condamnat la trei ani de închisoare, dar după apelul sentinței, aceasta este redusă la un an de pușcărie. Pentru conduită bună la închisoare, termenul pedeapsei este redus mai mult și într-un final Muntadhar iese la libertate pe data de 11 septembrie 2009.
Între timp el a devenit un erou în lumea arabă și în multe alte țări în care exemplul său s-a răspăndit viral – numeroși urmărași de-ai lui încep să arunce cu pantofii spre politicienii care ”au dat-o în bară”. Cu cereri pentru еliberarea jurnalistului irakian se desfășoară sute de demonstrații, încă din perioada în care acesta este în pentitenciar. În orașul Tikrit, în care a fost născut fostul președinte irakian Saddam Husein, care a fost dat jos în urma intervenției americane în anul 2003 și apoi spânzurat, a fost înălțat un pantof gigantic din bronz, drept monument care în onoarea acțiunii lui Muntadhar. Cazul cu aruncarea pantofului în Bush a fost mai târziu imortalizat în cărți, filme, piese, picturi, șamd.
Atacul este comemorat în multe înregistrări din YouTube:
Printre clipurile de la YouTube sunt și unele glumețe:
Și iată că tocmai acest tânăr legendar participă la Dialogul Mondial pentru Pace ”Toți suntem Venezuela” în Caracas, unde eu am fost una dintre cei doi delegați bulgari. A fost dificil să-l găsesc pe Muntadher neînconjurat de fani. Așadar am încercat să fac repede un interviu – blitz cu el, în timp ce mergeam de la sala ședințelor din teatrul ”Teresa Carenho” spre autocarele care urma să-le transporte pe toate delegațiile la un miting împotriva amenințărilor americane împotriva Venezuelei în paropiere de castelul prezidențial ”Miraflores”.
Prima întrebare pe care i-am pus-o lui Muntadher a fost cu ce se ocupă acum. El a răspuns:
”Sunt în continuare jurnalist, dar am inființat și un partid tineretesc care se luptă pentru drepturile tinerilor din Iraq. Aceste drepturi sunt încălcate sub multe aspecte – și social, și din cauza războiului”.
Nu aveam cum să sar peste epizodul cu aruncarea pantofilor spre Bush și de aceea l-am întrebat pe Muntadhar cum i-a venit în minte să facă exact acest lucru. Iată și răspunsul său:
”In Iraq am fost ocupați de Statele Unite care au mintit întreaga lume despre armele de distrugere în masa, pe care nu le-am avut. Au făcut asta doar pentru a ne ataca. Rezultatul a fost 1,5 milioane de irakieni uciși, peste 5 milioane de refugiați și același număr de orfani, care au rămăr și fără adapost… Să nu vorbim despre furaciunea resurselor naturale și divizarea țării… George Bush totodată este un mincinos. Doar el a spus că ”irakienii ne vor întâmpina cu flori”! Am vrut să-i arăt că irakienii niciodată nu-i vor întâmpina pe ocupatorii cu flori, ci cu pantofi în cap! Când am decis să-mi arunc pantofii în el, mi-am spus că lumea va vedea asta și se va întreba: de ce oare un jurnalist face asta, deci acolo există o problemă și mai mare? Da, așa trăgeam un semnal de alarmă că la noi nu există libertate, că nu există democrație. Am vrut ca lumea să înțeleagă că irakieni sunt uciși zilnic de trupele de ocupație americane. Acesta a fost mesajul meu.”
L-am întrebat pe Muntadhar ce l-a adus în Venezuel la acest forum. El a răspuns:
”Noi îl susținem pe poporul venezuelean. Nu dorim ca și lui să i se întâmple ceea ce ni s-a întâmplat și nouă în Iraq. Noi am simțit pe spatele nostru cum minte SUA despre libertate și democrație. Am văzut și ce fac ei în Afghanistan, Libia, Siria, Yemen… Toate țările spre care SUA își întind mâinile, se transformă într-un pământ devastat, fără clădiri și oameni. Acum în vizor a intrat Venezuela. Trebuie să ne unim ca să nu-le permitem să facă acest lucru iar și ar.
