Organizaţiile patronale din Bulgaria numesc deficitul de cadre ”un fapt notoriu”, însă o cercetare a dovedit că ”faptul” nu se bazează atât pe date, cât pe senzaţiile patronilor. Raportul a arătat că, în spatele presiunilor pentru import de mână de lucru, peste tot în lume se ascunde presiunea business-ului pentru ieftinirea muncii. Precum şi că nimeni în Bulgaria nu fuge de salariul de ”3000 de leva (7148 de lei româneşti) pentru un îngrijitor de vaci”, salariu care de fapt nu există
Dacă într-o anumită ţară fluxul migraţiei de muncă reprezintă 10% din mâna de lucru, asta înseamnă redirecţionarea a 1,7% din PIB de la lucratorii locali către proprietarii capitalului. Această concluzie există într-o analiză a Comisiei Europene sub titlul ”Piaţa de muncă şi tendinţele în plată”, publicată în anul 2008. Dacă experţii Comisei Europene au dreptate, şi dacă în Bulgaria ar fi îndeplinite dorinţele patronilor pentru import de aproape de 500 000 de lucratori, asta ar însemna redistribuţie a încă 2,7 miliarde de leva (6,43 miliare de lei româneşti) în plus către conturile patronilor.
”Suma sună suficient de motivant pentru a fi organizată o presiune de lobby pentru schimbarea legislaţiei bulgare”, a observat Vanya Grigorova, consilier economic al preşedintelui Confederaţiei Muncii ”Sprijin” şi preşedinte al societăţii ”Bulgaria Solidară”. Grigorova este una dintre puţinii experţi, care nu o dată, public au pus la îndoială afirmaţiile organizaţiilor patronale că există un deficit ascuţit de lucratori în Bulgaria şi că este necesar un import al acestora din terţe ţări (afară de UE).
Grigorova a reamintit că legislaţia care se referă la importul de mână de lucru a fost liberalizată cu colaborarea activă a fostului vicepremier Valeri Simeonov, iar o parte dintre modificările în lege au fost propuse şi promulgate prin iniţiative legislative ale unor deputaţi de la ”Patrioţii Uniţii” (formaţia minoritară din guvern) şi GERB. Astfel s-a evitat discuţia între guvernul şi partenerii sociali în Consiliul Naţional pentru Parteneriat Tripartit.
Vanya Grigorova a prezentat studiul ”Criza cadrelor: Deficit de forţă de muncă sau de plată demnă?” în faţa reprezentanţilor instituţiilor de stat, experţilor, sindicaliştilor şi activiştilor societăţii civile. Studiul căută răspunsurile întrebărilor – oare într-adevăr s-au terminat lucratorii în Bulgaria; dacă există deficit – care sunt cauzele pentru asta şi ce se ascunde în spatele cerinţelor cât mai dese pentru importul de mână de lucru. Studiul este realizat cu ajutorul fundaţiei ”Friedrich Ebert” şi se băzează pe analiza datelor statistici oficiale, bazei normative, anchetele cu lucratorii şi patronii şi pe studii de teren.
În loc de date – ”senzaţie”
Studiul ajunge la concluzia că nu există nici un fel de date statistice oficiale, care să dovedească teza pentru deficit grav de cadre în ţară. ”Faptul notoriu”, cum îl numesc reprezentanţii organizaţiilor patronale de fapt este bazat… pe anchete, realizate printre patroni. Adică, ”datele” provin din autoestimarea respondenţilor. Supravegherea realizată de Institututl Naţional de Statistică asupra business-ului arată că deficitul de mână de lucru este o problema de bază în sectorul construcţiilor şi al industriei. În sectorul comerţului mic şi al serviciilor dificultăţi de acest tip există în de două ori mai puţine firme. În acelaşi timp nu deficitul de cadre, ci cererea insuficientă de producţie şi mediul economic nesigur sunt problema cea mai semnifcativă.
Agenţia pentru Ocuparea forţei de muncă din Plovdiv a împărtăşit cu autorii studiului că business-ul în masă nici macar nu completează anchetele, care se trimit periodic pentru a fi constatate deficitele concrete. Din 35 000 companii în această regiune a Bulgariei, numai 500 au participat în ultimul val al anchetelor. Revizia datelor din acest val arată că răspunsul ”lipsa de cadre” este deseori o reacţie spontană şi la prima vedere, care uneori nu are nimic de a face cu răspunsurile, care sunt date la celelalte întrebări.
De fapt acolo, unde remuneraţiile de muncă sunt înalte, problema cu găsirea cadrelor nu există. La un anunţ de lucru în care este anunţat un salariu de 2200 de leva răspund peste 1700 de candidaţi, şi asta într-o regiune depopulată şi pentru o activitate care dăunează sănătăţii lucratorilor. Dar în loc să se orienteze către strategia pentru creşterea salariilor, organizaţiile de afaceri preferă să realizeze presiune pentru înlesnirea importului de lucratori. Mai întâi a fost folosit argumentul că îi vor atrage pe oamenii din comunităţile bulgăreşti din Ucraina şi Republica Moldova. După eşecul acestor planuri, business-ul deja se îndreptă către destinaţii mai îndepărtate (cu o salarizare şi mai mică) precum Vietnam, India, Tunisia, Egipt, şamd.
Analiza anunţurilor de la Birourile de Muncă din ultimii 3 ani arată că locurile de muncă libere sunt de zeci ori mai puţine decât şomerii înregistraţi, că se caută oameni cu calificare mică şi că în masă salarile nu sunt anunţate. Aproape 90% din anunţurile sunt pentru candidaţi, care au absolvit maxim clasa a 10-a. Cei mai căutaţi sunt lucratori pentru salariul minim de 510 de leva (1215 de lei româneşti) (de la începutul anului 2019). Partea predominantă dintre aceste anunţuri este pentru o zi de lucru de 8 ore.
O trecere în revistă a anunţurilor agenţiilor private pentru locuri de muncă arată că poziiţile libere cu relativ mari salari pentru ţară, sunt predominant pentru lucru în străinatate. Adică, dacă există ”o foame pentru cadre”, ea nu vizează Bulgaria, ci este vorba de export către Europa de Vest. Numai în anul 2017 au emigrat aproape 27 000 cetăţeni bulgari, 89% dintre care sunt persoane de vârstă economică activă.
Producţia ştirilor pentru ”necesităţile” business-ului
”O fermă de vaci dă salariu de 3000 de leva (7148 de lei româneşti) unui crescător de animale fără experienţă, dar nu sunt candidaţi” – o astfel de ştire exploadează la unul dintre posturile naţionale de televiziune în iunie, parcă în sprijinul ”faptului notoriu” că în Bulgaria este lipsă de lucrători. Este difuzat un reportaj din satul Stoletovo din municipalitatea Karlovo, în care proprietarul animalelor afirmă că ferma lui este modernizată, nu se munceşte în noroi şi întregul proces de muncă se controlează prin un buton, dar în ciuda tututor celor spuse lucratorii lui au fugit şi el probabil va cauta dornici în străinatate.
Însă cu şase luni mai târziu situaţia de pe faţa locului apare complet diferită de cea arătată pe ecranul de televizor. În noiembrie echipa studiului a vizitat satul şi a stat de vorba cu primarul şi cu oamenii locali. Ei au împărtăşit că nu au ştiut nimic despre un astfel de anunţ de lucru înainte de a afla despre el din reportajul televiziunii. Şi că cel mai probabil salariul de 3000 de leva (7148 de lei româneşti) nu este pentru un singur lucrător, ci pentru toţi cei patru care muncesc în ferma – o familie din Lukovit. Cât despre ”muncă cu un singur buton”, numai unul dintre grajduri este modernizat şi automatizat după un proiect cu finanţare europeană. Iar proprietator vorbareţ nu mai a fost atât de dornic să vorbească.
A reieşit că în urmă cu câteva luni el într-adevăr a avut o problemă, atunci când familia de muncitori s-a retras în oraşul de natal, pentru că femeia trebuia să nască. După câteva luni însă, oamenii s-au întors şi în momentul de faţă continuă să lucreze acolo. Între timp o mulţime de oameni care căutau de lucru au trecut prin satul din vecinitatea oraşului Karlovo, pentru că au fost atrâşi de salariul nemaiauzit. Au venit oameni disperaţi din întreaga ţară, inclusiv din Vidin, iar un acordeonist din Karnobat a promis primarului serviciile sale cu promisiunea că dacă ajută să fie angajat la fermă, va cânta grătuit la toate sărbătoriile satului.
”Nu povestesc toate acestea pentru a-l stigmatiza pe proprietar, care într-adevăr oferă condiţii mai bune decât mulţi alţii, dar în cazul de faţă există două probleme cu o anumită învâţătură”, a explicat Vanya Grigorova. ”În primul rând, dacă familia ar fi avut contracte de muncă, n-ar fi putut să plece fără să anunţe în prealabil. Când patronii nu asigură contracte de muncă, trebuie să ştie că nesiguranţa este valabilă atât pentru cei angajaţi, cât şi pentru angajatori. Şi în al doilea rând– prima reacţie a proprietarului este: ”Voi cu toţi ştiţi că problema cu mâna de lucru este gravă”. Nici nu e nevoie să se argumenteze. Este cunoscut public că este aşa. Dar când privim sub lupă situaţia arată complet diferit.”
În spatele haosului de suprafaţă – o strategie
Deşi estimările pentru piaţa de muncă ale diferitelor părţi să sune contradictoriu şi haotic, în spatele întregului haos aparent se vede o strategie, care a fost activată încă la sfârşitul anilor 90. O serie de guverne promovează Bulgaria ca o oază al cheltuielelor – cu cele mai reduse taxe asupra capitalului şi cu cadre ieftine, dar calificate. Însă strategia începe să se prăbuşească după ce ţara întră în UE. Graniţele se deschid pentru migraţia de muncă, iar guvernanţii ”omit” să schimbe strategia. Însă într-o comunitate liberă şi deschisă strategia naţională a ”salariilor reduse” dăunează – şi pentru ţările recipiente, şi pentru ţăra donor, este menţionat în studiu.
Iar aşa cum subliniază cercetatorul senior din Institutul Sindical European, Bela Galgocsi, salariile mici înseamnă o activitate ştiinţifică de studii şi cercetări slabită în ţara respectivă, şi niciun fel de inovări. Până în ziua de astazi intermediarii continuă să atragă investitori cu promisiunea că vor găsi în Bulgaria ingineri contra 700 de leva lunar.
La întâlnirile de lucru efectuate în cadrul studiului, cu reprezentanţii instituţiilor de stat, patronii şi sindicatele din Varna, Kazanlâk şi Plovdiv, au fost auzite diverse idei, inclusiv exotice, despre variantele de ieşire din impas. Una dintre opiniile citate este: ”Sunt prea mulţi jurişti, economişti şi oameni, care stăpânesc limbi străine, dar astfel de specialităţi nu ne sunt necesari”. Reprezentanţii unor organizaţii patronale în doua dintre oraşele au evaluat mai repede ca negativă influenţa liceelor de limbi străine şi matematică asupra pieţei de muncă, pentru că îi pregăteau tinerii bulgari pentru emigrare. În opinia acestor reprezentaţi ar fi necesar să se gândească cum să fie limitat accesul în aceste licee, sau chiar să fie închise.
Lipsesc lucratori… în întreaga lume?!
Presiunea business-ului pentru ieftinirea muncii prin importul de lucratori nu este numai un fenomen bulgăresc. Se dovedeşte că la cautarea termenului ”labour shortage” (deficit de mână de lucru), în unele motoare de căutare online ies mii de publicaţii pentru ”deficit de cadre” peste tot în lume, inclusiv în Europa, Canada, SUA, Iaponia, Arabia Saudită, America Latină, şi chiar în China. Analiştii, patronii, sindicatele şi guvernele fac planuri cum să atragă lucratori, scriu strategii pentru calificarea forţei de muncă că să poată rezolva această ”problemă globală”.
În ciuda tuturor afirmaţiilor analiştilor, agenţiilor pentru recrutare, organizaţiilor oamenilor de afaceri şi a guvernelor, deficit de cadre în lumea întreagă, în condiţiile unei populaţii în creştere, nu este şi nu este posibil să fie, este notat în studiu. El dă următorul exemplu:
La începutul anului 2018, în SUA izbucnesc proteste masive ale profesorilor care insistă pentru creşterea salariilor şi pentru îmbunătăţirea condţiilor materiale în şcoli. În loc să rezolve aceste probleme, autorităţile încep să facă import de profesori, inclusiv din Filipinile. Iar unele reviste de afaceri înfierbântă situaţia cu afirmări că deficitul de profesori este ”una dintre cele mai serioase probleme ale şcolilor noastre” şi că ”creşterea numărului elevilor, reţinerea lor grea, şi problemele cu recrutarea de noi profesori, duc la un deficit de dimensiuni critice”. Bineînţeles că se găsesc şi voci care avertizează că scopul isteriei în jurul ”lipsei de cadre” este că, să fie promulgate reforme în spiritul dumping-ului pe piaţa de muncă.
Şi, aşa cum notează în acest caz editorul-şef al revistei Current Affairs, Nathan Robinson – ”Dacă vreau să cumpăr o bicicletă cu 5 dolari, dar nimeni nu-mi o oferă la preţul acesta, oare asta înseamnă că în SUA este un deficit grav de biciclete?”.
