Dezvoltările politice din ţara din Balcanii de Vest din ultimii doi ani sugerează probleme cu care viitorul guvern se va confrunta după votul de la 14 februarie 2021. La nici 13 ani după declararea independenţei sale, Kosovo continuă să fie o ţară de mare interes pentru SUA, care au revenit vizibil in Balcanii în ultimii ani
Pentru Kosovo, cea mai tânără și cea mai contestată țară din Europa, anul 2020 nu a reprezentat doar anul fatidic al pandemiei COVID-19 și a efectelor sale asupra întregii societăți, ci și anul unor multiple evenimente politice destabilizatoare. Deși au schimbat 3 guverne în ultimii 2 ani, pe 14 februarie cetățenii din Kosovo merg din nou la urne. Anul care va rămâne în cărțile de istorie asociat întotdeauna cu pandemia de Coronavirus a adus o serie de alte evenimente care au alimentat multiplele crize politice deja existente în Kosovo. Acești factori de presiune internă au fost măriți exponențial de alți factori externi. Vom analiza pe scurt cum s-a ajuns în această situație și care sunt așteptările de la noul lider de la Priștina în urma alegerilor de duminică.
Cel mai tânăr stat, dar cu probleme pe măsură
Kosovo e statul din Balcanii de Vest cu o populație predominant vorbitoare de albaneză care și-a declarat independența față de Serbia în februarie 2008, la mai puțin de un deceniu după un război scurt, dar traumatizant pentru majoritatea populației. De atunci statul a fost recunoscut de aproximativ 100 de țări – printre care unul din cei mai mari suporteri în acest proces fiind Statele Unite, dar și majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene (UE), în timp ce Serbia, Rusia, China și 5 state membre ale UE (printre care și România) refuză să accepte noul statut constituțional al fostei provincii sârbești. Despre Kosovo, deși e un stat vecin foarte aproape de granița României, nu se vorbește mai deloc în spațiul autohton, cum nu prea se discută nici de Balcani în general, așa că ne-am propus să facem o sinteză a situației sale politice din ultimii ani, pentru a înțelege de ce alegerile din acest weekend sunt atât de importante.
Ca tip de organizare politică Kosovo este o republică parlamentară, având un prim-ministru în fruntea guvernului și un președinte ales indirect, care servește ca șef al statului, ce dispune de puteri ceremoniale. Adunarea Națională unicamerală are 120 de locuri, dintre care 20 sunt rezervate minorităților etnice (sârbi, rromi, egipteni, turci, bosniaci). Avdullah Hoti ocupă în prezent funcția de prim-ministru interimar, după ce guvernul condus de Albin Kurti (învestit în funcție ca urmare a alegerilor din 2019) a pierdut votul de încredere din parlament în martie 2020.
Politica internă a Kosovo din ultimii 3 ani poate fi descrisă ca una volatilă, fiind marcată de fluctuații în aparatul executiv, tensiuni crescânde între președinte și prim-ministru și diviziuni cu privire la diverse probleme de ordin intern și/sau extern – inclusiv blocajul înregistrat în dialogul menit a normaliza relațiile cu Serbia (început în 2011). Mulți analiști, dar și opinia publică percepuseră Cabinetul Kurti ca pe o schimbare esențială a puterii de la partidele de lungă guvernare la opoziție.
Analiștii și-au exprimat optimismul cu privire la dezvoltarea democratică a Kosovo post-2008, referindu-se în special la progresele înregistrate de societatea civilă activă, pluralismul sectorului media și istoricul alegerilor desfășurate la nivel național și/sau local. În același timp, oficialii SUA și UE, precum și ONG-urile internaționale precum Freedom House, au solicitat autorităților de la Priștina să aplice mai riguros măsurile anticorupție și să susțină independența judiciară. Mulți consideră că tocmai corupția și nerespectarea statului de drept sunt cele mai mari probleme ale statului, pe care unii îl consideră un simplu “protectorat internațional”. Așa-numita afacere „Pronto”, unul dintre numeroasele scandaluri apărute în ultimii ani, a readus în atenție acuzații de nepotism din partea PDK, partidul aflat la guvernare la acea dată. În 2018, 11 oficiali PDK, inclusiv un ministru și un parlamentar, au fost acuzați pentru că ar fi oferit locuri de muncă publice susținătorilor partidului. Potrivit Freedom House, cazul Pronto a demonstrat „un abuz sistemic de putere și un control informal asupra structurilor statului”. În aprilie 2020, 19 alte persoane (despre care se presupune că s-ar fi regăsit și foști miniștri) au fost acuzați pentru abuz de poziție în legătură cu privatizarea din 2013 a patru centrale hidroelectrice și a unei rețele de distribuție a energiei electrice.
2 ani, 3 guverne și multă instabilitate
Partenerii de guvernare Vetëvendosje și Liga Democrată din Kosovo (LDK), acum excluși de la guvernare, au fost cele mai performante formațiuni în cadrul ultimelor alegeri parlamentare anticipate din octombrie 2019, obținând 26%, respective 24% din voturile electoratului. Victoria lor a fost considerată a reflecta nemulțumirea profundă a alegătorilor față de corupția endemică și condițiile economice, precum și dorința de a trage la răspundere partidele care s-au aflat la guvernare în ultimele decenii. Înainte de 2020, Partidul Democrat din Kosovo (PDK), condus de Hashim Thaçi până în 2016, a făcut parte din toate cabinetele formate post-independență. PDK și alte câteva foste partide de guvernământ au apărut din fracțiuni ale grupării de gherilă „Armata de Eliberare a Kosovo” / „Kosovo Liberation Army” (KLA) și, împreună cu alte câteva partide, sunt uneori denumite “aripa beligerantă” ce a dus războiul împotriva Serbiei/ Iugoslaviei din 1999. Analizele internaționale subliniază faptul că aceste partide s-au “înrădăcinat” în instituțiile statului și sunt parte a problemei, nu a soluției pentru ca în Kosovo să apară progrese și noi reforme.
În schimb, nici Vetëvendosje, nici liderul său, Albin Kurti, nu mai fuseseră vreodată în guvern înainte de 2020, ei fiind consacrați în rolul de opoziție virulentă împotriva foștilor lideri KLA și a vechiului establishment politic format din PDK și LDK. Partidul a luat naștere dintr-o mișcare de protest din perioada tulbure a anilor 2000 care a canalizat frustrarea populară față de corupția de la nivel guvernamental dar și împotriva Serbiei. Vetëvendosje a criticat virulent modul de gestionare a Kosovo post-1999, acuzând misiunile internaționale că nu au asigurat implementarea statului de drept, în ciuda vastelor lor puteri. Partidul și-a construit în mod constant sprijin în toate ciclurile electorale, dar s-a folosit a adesea de metode mai violente sau mai diferite de exprimare a mesajelor politice (cum ar fi incendierea mașinilor lucrătorilor EULEX, misiunea finanțată de UE pentru statul de drept). În trecut, Vetëvendosje a fost criticat și pentru că a folosit tactici obstrucționiste (inclusiv aruncarea cu gaze lacrimogene în parlament) și pentru că a căutat să submineze mai multe acorduri cu Serbia și Muntenegru, considerate a fi importante pentru reconcilierea regională. Kurti a susținut că partidul va „guverna responsabil și va acorda prioritate reformelor socio-economice și statului de drept”. Mulți analiști au privit cu speranță noul program al acestui partid și schimbările pe care le-ar aduce, în ciuda radicalismului său pe anumite subiecte și a lipsei de experiență politică în posturi de conducere. Uneori, Vetëvendosje a dat naștere ideii unei eventuale unificări cu vecinul și aliatul apropiat al Kosovo, vorbind despre planul “Albania Mare”. Cu toate acestea, unificarea nu pare să devină o propunere serioasă în condițiile actuale, nu în ultimul rând datorită obiecțiilor formulate de SUA și UE, cât mai multă o contra-ofertă la planul “Serbia Mare”.
La mai puțin de două luni după ce Vetëvendosje și LDK au format o coaliție de guvernare, LDK a declanșat o moțiune de cenzură care a trecut la 25 martie 2020. Analiștii au legat eșecul guvernului de luptele politice și diviziunile cu privire la modul de reacție la presiunea exercitată de SUA asupra lui Kurti pentru eliminarea taxelor comerciale impuse Serbiei – Kurti s-a exprimat împotriva eliminării necondiționate a taxelor, în timp ce liderul LDK și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că acest lucru nu ar putea afecta relațiile cu SUA. Totodată, Berlinul și Parisul a emis o declarație comună prin care solicitau părților să amâne moțiunea până când criza generată de pandemia COVID-19 ar fi fost adusă sub control. Kurti, în calitatea de premier interimar, a susținut că Statele Unite au sprijinit eforturile de a destitui cabinetul său. Demiterea guvernului a coincis cu pandemia COVID-19, ceea ce a alimentat îngrijorarea că noua criză politică rezultată ar putea împiedica gestionarea crizei de sănătate publică.
Dezacordul cu privire la următoarele etape ale moțiunii au alimentat o criză politică în curs de fără precedent. Albin Kurti a susținut organizarea alegerilor anticipate după ce pandemia COVID-19 ar fi eradicată, menționând că gradul de încredere în Vetëvendosje a crescut peste 50% de la prăbușirea guvernului. La rândul său, Hashim Thaçi (președinte la acel moment) și apropiați ai săi au cerut formarea unui nou guvern fără noi alegeri. Thaçi a oferit inițial Vetëvendosje, cel mai mare partid din parlament, posibilitatea de a propune un nou guvern, dar partidul nu a formulat nicio asemenea propunere. La 30 aprilie, președintele Thaçi l-a invitat oficial pe Avdullah Hoti să propună spre aprobare parlamentară un nou cabinet, după ce conducerea LDK a declarat că a ajuns la un acord cu mai multe partide din opoziție. Vetëvendosje a contestat această mișcare în fața Curții Constituționale, care a suspendat decretul prezidențial până la 29 mai 2020.
Pe 3 iunie Avdullah Hoti a fost ales prim-ministru. Cu toate acestea, pe 21 decembrie anul trecut Curtea Constituțională a decis că votul lui Etem Arifi (membru al minorității Ashkali) în favoarea lui Hoti era invalid, deoarece Arifi fusese condamnat pentru fraude și, în consecință, guvernul nu primise sprijinul majorității în Adunarea Națională. Astfel, la 6 ianuarie 2021 președintele interimar al Kosovo, Vjosa Osmani de la LDK a dizolvat parlamentul, și a stabilit data de 14 februarie 2021 ca dată pentru noi alegeri parlamentare.
Într-o rară ieşire publică pe subiectul Kosovo în anul 2018 preşedintele român Klaus Iohannis a formulat poziţia statului român – problemei Kosovo va fi soluţionată prin acţiune colectivă internaţională, nu printr-o acţiune unilaterală a Bucureştiului (sursă video-ului: Agerpres)
Președintele Kosovo acuzat de crime de război
Anul 2020 a mai adus o undă de șoc politicii și-așa plină de neprevăzut și de tensiuni din Kosovo. După ce a fost acuzat de Tribunalul Special pentru Kosovo de la Haga de „răspundere penală pentru aproape 100 de crime”, președintele Kosovo de la acea vreme Hashim Thaci a fost arestat în vara lui 2020 și transferat la unitățile de detenție ale instanței din Olanda. El a demisionat imediat din funcție în noiembrie 2020, pentru a răspunde acuzațiilor de crime de război. În urma demisiei sale rapide, președintele parlamentului kosovar, Vjosa Osmani și-a asumat atribuțiile de președinte, până la alegerea noului președinte. Undele de șoc declanșate de acest rechizitoriu trebuie încă evaluate și analizate în profunzime, dar noi credem că ele vor ajunge cu mult dincolo de Thaçi și de acoliții săi. Pentru mulți, fostul lider KLA este întruchiparea unei elite politice a cărei corupție și gestionare necorespunzătoare au ținut Kosovo ostatic pentru trecutul său și politica de la sfârșitul anilor ’90. Dar pentru alții este încă un actor cheie pentru politica internă din Kosovo fără de care viitorul este de neconceput. Chiar dacă acesta este un pas important, nevoia de a se face dreptate după evenimentele atroce din anii 1998-1999 și numeroasele victime civile din ambele tabere nu se reduc doar la condamnarea unei singure persoane. Această arestare e doar un pas către restaurarea dreptății pentru victimele conflictelor etnice din Balcani.
Ultima picătură – înghețarea relațiilor cu Serbia
Una dintre cele mai mari presiuni externe asupra Kosovo vine din relațiile sale cu Serbia. După nouă ani de încercări mediate de UE de a „normaliza” relațiile dintre cele două guverne post-independență, atmosfera de mare neîncredere predomină în continuare în rândul elitelor politice de la Prishtina și Belgrad. Punerea în aplicare a Acordului de la Bruxelles semnat în 2013 de cele două părți este blocată din cauza promisiunile neîndeplinite. Dar ceea ce au realizat aceste ultime încercări de a avansa lucrurile cu adevărat a fost tocmai contrariul – să adâncească de fapt neîncrederea, nu numai între cele două tabere de elite de la guvernare, ci și între cetățenii obișnuiți, așa cum arată situația recentă a „Parcului Păcii” de pe podul Mitrovica. După un impas care a durat deja 20 de luni, discuțiile la nivel înalt facilitate de UE între Belgrad și Pristina au continuat începând cu iulie 2020. Discuțiile au fost înghețate încă din noiembrie 2018, când guvernul Haradinaj a impus tarife de 100% la importurile de produse sârbești și bosniace. În ultimii 2 ani principalele partide politice din Kosovo și liderii lor au devenit din ce în ce mai divizați în ceea ce privește mai multe aspecte ale dialogului, în special în ceea ce privește termenii ridicării tarifelor împotriva Serbiei.
O altă presiune externă a venit din SUA, dar de data aceasta cu unele rezultate pozitive atât pentru Kosovo, cât și pentru Serbia. În ultimii ani, SUA au revenit în Balcani. Deja la sfârșitul anului 2019 perspectiva unui rol mai mare al SUA în eforturile de normalizare a relațiilor dintre Kosovo și Serbia a devenit vizibilă când Trump l-a numit pe Amb. Richard Grenell drept trimisul său special pentru negocierile dintre cele două țări. Ca rezultat direct al acestei mișcări diplomatice, relațiile tensionate ale Kosovo cu Serbia au fost marcate în 2020 de așa-numitul „acord de normalizare economică” semnat la Washington sub egida președintelui american Donald Trump în septembrie 2020. Aceasta a fost o ocazie pentru ca SUA să oprească politica activă a Serbiei de a convinge alte țări să „nu recunoască” Kosovo. În ultimii 2 ani, un total de 13 țări care au recunoscut anterior fosta provincie sârbă și-au revocat recunoașterea: multe ca urmare a unei campanii sârbe globale concertate pentru a submina independența Kosovo. În documentele de la Washington care nu au fost făcute publice, Kosovo a fost de acord cu un moratoriu de un an privind obținerea calității de membru în organizații internaționale, în timp ce Serbia a fost de acord să suspende, de asemenea, campania împotriva recunoașterii Kosovo pentru un an. Acest eveniment a adus și un alt rezultat pozitiv, Kosovo fiind invitat de Serbia pentru a participa la inițiativa economică de cooperare regională „Mini-Schengen”. În acest context, merită să ne întrebăm dacă eforturile lui Grenell de aduce ambele părți înapoi la masa negocierilor pentru a discuta teme economice ar ajuta mai mult la inițierea discuțiilor politice care s-au oprit sub auspiciile UE. Pentru mulți, această mișcare diplomatică a SUA s-a dovedit mult mai eficientă decât eforturile nou-numitului reprezentant special al UE, Miroslav Lajčak, de a media între guvernele de la Prishtina și Belgrad. Acordul de astă-toamnă de la Washington poate fi văzut ca o pierdere importantă a politicii externe a UE, deoarece, deși UE se consideră mediatorul principal în Balcani, realitatea de pe teren indică creșterea influenței SUA asupra guvernelor Serbiei și Kosovo. Rămâne de văzut câte elemente din acest acord obținut de Trump vor fi respectate și pe perioada mandatului lui Biden, deși avem multe motive să așteptăm o menținere a acțiunilor concertate ale SUA în Balcani și în următorii 4 ani.
Semnificația noilor alegeri și așteptările de după
Kosovo s-a confruntat în ultimii 2 ani cu prea multe provocări și crize interne suprapuse, care ar fi ridicat probleme mari chiar și unor democrații mai consolidate. Această perioadă a dus la succedarea a 3 guverne, o tensiune crescândă între președintele și primul ministru kosovar, creșterea fragmentării politice, inclusiv blocarea Dialogului pentru a normaliza relațiile cu Serbia, care este direct legat de avansare pe calea integrării UE, un vot de neîncredere în mijlocul pandemiei COVID-19, acuzarea și detenția președintelui Hashim Thaçi pentru crime de război, demisia acestuia și un nou președinte interimar în funcție și, în cele din urmă, decizia Curții Constituționale de anulare a fragilului și disfuncționalului guvern de coaliție al prim-ministrului Avdullah Hoti și noile alegeri anunțate pentru 14 februarie 2021. Toate aceste evenimente care s-au succedat cu repeziciune s-au încheiat cu adâncirea tensiunilor politice din interiorul Kosovo, lăsând principalele instituții democratice cu puteri limitate pentru a avansa reformele așteptate de comunitatea internațională.
Albin Kurti este favoritul alegerilor din 14 februarie și acest lucru îi neliniștește pe mulți analiști din regiune. Revenirea sa la putere poate fi o confirmare a popularității sale, dar și un nou test pentru evoluția relațiilor Kosovo cu SUA, având în vedere acuzațiile sale împotriva influenței acestui stat în regiune și a “amenințărilor” sale mai mult sau mai puțin voalate privind deteriorarea relațiilor cu Serbia.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
