Vanya Grigorova: Europa se descompune dacă rămâne doar o piaţă fără suflet

În UE de azi, Bulgaria şi cea mai mare parte a oamenilor care muncesc sunt perdanții perfecți. A venit timpul că oamenii muncii să fie reprezentaţi acolo unde se iau deciziile, crede candidatul independent pentru Parlamentul European, Vanya Grigorova

Vanya Grigorova este preşedintele societăţii Bulgaria Solidară şi a fost activa în ultimii ani ca consilier economic la Confederaţia Muncii ”Sprijin”. Ea este şi coordonator naţional al campaniilor împotriva acordurile pentru comerţ liber TTIP şi CETA. În prezent este candidat indepdent pentru alegerile europarlamentare (foto: Nikolai Draganov)

Doamna Grigorova, o mare parte a cititorilor noştri vă cunosc probabil ca economist, activist şi sindicalist, dar astăzi ieşiţi public într-o nouă postură, aceea de candidat independent pentru mandatul de eurodeputat. De ce aţi intrat în această bătalie politică?

Pentru că a devenit clar că schimbarea este extrem de dificilă dacă se iau doar poziţii din punctul de vedere al unui expert și dacă apar propuneri numai în grupurile de lucru, în comisii şi consilii. Când acum un an am realizat iniţiativa “Să stopăm maşina de inegalitate!”, care a avut ca scop introducerea unui venit minim neimpozitat și un TVA redus pentru mărfurile necesare vieţii de zi cu zi, am adunat peste 30.000 de semnături din întreaga ţară. Răspunsul oficial pe care l-am primit de la preşedintele comisiei de buget şi finanţe din Parlamentul Bulgar, doamna Menda Stoyanova, a fost: “Dacă doriţi să schimbaţi ceva, participați la alegeri, câştigaţi-le şi atunci faceţi schimbarea!”. Evident, trebuie să ascultăm acest sfat. Din moment ce rămânem doar la nivelul expertizei, fără a fi un competitor al celor de la putere, adică pe terenul politicii, din moment ce nu devenim un pericol real pentru ei, lucrurile nu se vor schimba. Ne-au spus-o cu subiect şi predicat.

Credeţi că veţi putea fi cu adevărat un real pericol pentru ei?

Singură nu. Însă această campanie nu-mi aparține doar mie. Ea aparţine şi unui număr de organizaţii a oamenilor activi precum Bulgaria Solidară, Colectiv pentru Intervenţii Sociale şi altele asemenea, cu care am participat la multe lupte sociale. Mulţumesc şi Baricadei pentru sprijinul pe care ea îl acordă pentru multe dintre aceste activităţi.

Sper ca această candidatură a mea să fie privită și ca o exprimare a intereselor oamenilor cu dizabilităţi. Ei au fost puși sub presiune de către toate guvernele, în cea mai mare măsură chiar de guvernul actual, care a activat întreaga maşină de stat împotriva lor, folosindu-se de sloganuri precum lupta împotriva “falșilor invalizi”, o luptă care face parte din războiul atât de clar împotriva celor mai nevoiași din Bulgaria.

Candidatura mea exprimă doleanţele lucrătorilor de rând şi ale sindicaliştilor, ale membrilor Confederaţiei Muncii “Sprijin” şi ale celorlalte sindicate, pentru că în sfârşit marea noastră luptă se dă pentru condiţii mai bune de muncă, pentru mai multă siguranţă la locul de muncă şi pentru o salarizare mai bună. Este şi o luptă în beneficiul tutoror bulgarilor de rând, care sunt angajaţi şi poartă întreaga povară a greutăților de zi cu zi, care construiesc bugetul de stat cu taxe plătite de ei, în timp ce cele mai bogate pături ale populaţiei se bucură de înlesniri legale şi fiscale.

Să clarificăm subiectul cu Confederaţia Muncii “Sprijin”. La congresul sindicatului, liderul acestuia, Dimităr Manolov, a declarat că ia în considerare o participare la alegerile europarlamentare. Apoi a fost convocată o conferinţă de presă specială, unde jurnaliştilor li s-a spus că sindicatul sub nicio formă nu va participa la aceste alegeri. Puţin mai târziu, dvs. v-aţi lansat propria candidatură.

Nu este nicio dramă. Consiliul confederativ al Confederaţiei Muncii “Spirijin” trebuia să decidă dacă organizaţia va participa la aceste alegeri. Acest consiliu este constituit din aproape 100 de oameni, între care preşedinţii unor federaţii din diferite sectoare de activitate şi a uniunilor sindicale regionale. Ei trebuie să ia decizia, pentru ca mai apoi să-şi asume şi îndeplinirea ei. Unii şi-au exprimat îndoiala vizavi de puterea și resursele confederației de a duce la bun sfârșit un asemenea angajament. Alţii şi-au exprimat îngrijorarea legitimă: este pregătită organizaţia să intre exact acum într-o astfel de bătălie?

În sfârşit, Consiliul Confederativ a decis că nu a venit încă timpul pentru a-şi asuma o candidatură. Însă o parte semnificativă din membrii sidnicali recunosc candidatura mea ca fiind și a lor. Am primit susţinerea federaţiilor mari din CM “Sprijin” din industrie, în special a celor din construcţia de maşini, a industriei uşoare şi mineriatului. Este clar că ne luptăm în interesul lucrătorilor bulgari, o parte dintre ei fiind şi membri sindicali. Zilnic colegii din sindicat mă caută şi îmi propun întâlniri şi sprijin local.

Vanya Grigorova pe Ziua Muncii 2019 în Sofia (foto: Nikolai Draganov, Baricada)

E corect să spun că vă bazați în mare parte pe sprijinul lor?

Nu numai. Eu îndrăznesc să spun că fac o campanie activă în ţară şi încerc să vizitez cât mai multe oraşe şi localităţi, conform posibilităţilor și resurselor noastre. Am decis că vom vizita locuri unde sunt oameni care nu doresc doar să fie prezenţi, ci şi să organizeze la rândul lor astfel de întâlniri. În momentul de faţă, înainte de ultima săptămână din campanie, pot spune că nu mă plâng de lipsa interesului şi chiar a unui entuziasm. Din păcate nu reuşesc să răspund afirmativ tuturor invitaţiilor.

Colegii din sindicat, lucrătorii, oamenii din organizaţiile focusate pe cei cu dizabilităţi, grupurile activist-cetăţeneşti locale, chiar comunităţi de romi comunică cu comitetul de iniţiativă şi cu echipa mea. Am fost surprinsă într-un mod special de invitaţiile unor oameni care se ocupă de business familial. Cea mai mare surpriză a fost când unii manageri din domeniul energetic şi cel al industriei chimice au început să mă caute, în ciuda poziţiilor mele clare în susţinerea muncii salariate, poziții deseori opuse cu cele al managerilor. Astfel de invitaţii pentru întâlniri și discuții nu pot să vină doar din cauza ochilor mei negri, ci și pentru că din cauza politicii comunităţii europene aceste două domenii amintite se confruntă cu unele probleme extraordinare, probleme ce vor trebui adresate în anii următori. Constant veți auzi cum conducatorii şi opoziţia se laudă cu apărarea intereselor business-ului transportatorilor bulgari pe tema Pachetului de Mobilitate (ignorând complet interesul salariaţilor şi al şoferilor), dar niciodată nu veţi auzi ceva despre pericolul care pândeşte asupra minelor, termocentralelor şi fabricilor chimice. Vor tăcea (vinovaţi) până la sfârşitul campaniei, vor ignora aceste probleme neglijându-le total şi nu vor spune clar că zeci de mii de lucrători bulgari sunt gata să-şi piardă sursa veniturilor fără nicio alternativă reală.

Aţi decis că acum e momentul pentru a participa la alegeri. Dar subiectele pe care le discutaţi în ultimii ani şi luptele ce le purtați nu se află de fapt în competenţa politicii naţionale?

De ce am decis să lansez candidatura mea exact acum? În primul rând pentru că nu doresc să fim atât de uşor ignoraţi. După zece ani de activitate socială şi patru ani de lupte zilnice prin intermediul sindicatului, îmi dau seama că pentru a rezolva problemele muncitorilor din Bulgaria trebuie ca ei să aibă propria lor reprezentare politică.

Uitaţi-vă la listele partidelor de bază la alegerile naţionale şi europene. Interesele elitei, a afacerilor mari, a nomenclaturii de partid, în parte a administraţiei de rang înalt şi chiar a showman-ilor sunt bine reprezentate acolo. Vedem tot ceea ce eu numesc reprezentarea oligarhilor prin servanții lor politici. Aceşti oameni nu cunosc îndeaproape viaţa cetăţeanului bulgar de rând sau au uitat-o complet, ceea ce înseamnă şi că nu sunt în stare să le rezolve problemele acestora. Cei care lipsesc acolo unde se iau deciziile sunt cei care sunt de fapt majoritatea predominantă a populaţiei şi poartă Bulgaria pe umerii şi spatele lor, adică lucratorii, salariaţii, aflați într-o stare de nesiguranţă crescândă, oamenii vulnerabili, oamenii mici, care nu posedă un capital financiar semnificativ. Membrii comitetului meu de iniţiativă sunt doar astfel de oameni.

Referitor la locul pentru rezolvarea problemelor: bineînţeles, unele soluţii sunt posibile la nivel naţional, dar rezolvarea lor vedem că tot nu se întâmplă. Trebuie folosite posibilităţile de influenţă prin intermediul UE. Astfel de posibilităţi există, iar una dintre ele ar putea fi foarte puternică în mandatul următor al Parlamentului European. Se cheamă Pilonul European al Drepturilor Sociale. Pe scurt, el conţine 20 principii, unele care sună forte bine, dar deocamdată rămân doar deziderate. Există câteva propoziţii şi intenţii exprimate pentru modificări legislative în domenii concrete (drepturi de muncă, remuneraţii, sănătate, educaţie, oamenii cu dizabilităţi şi integrarea lor). Urmează ca acest pilon să fie îndeplinit cu sens şi aceste 20 de bune intenţii să se transformeze în legi, care vor fi obligătorii în toate ţările membre. Este un mod prin intermediul căruia Parlamentul European poate influenţa condiţiile muncii din Bulgaria, remuneraţiile, sistemele de asigurare şi alte sfere.

Vanya Grigorova se întâlneşte cu lucrători din entitatea municipială ”Curăţenie-Iskăr” (foto: Jana Tsoneva)

Cârcotașii vor spune că acești 17 reprezentanți pe care-i trimite Bulgaria în Parlamentul European nu pot schimba mare lucru acolo. Cât de mult contează atunci doar un singur om, mai ales că, după experiențele trecute, la noi europarlamentarele sunt privite cu un interes minim, ca o posibilitate mică pentru rezolvarea unor lupte de politică internă?

Bineînţeles, este dificil că un singur om să schimbe ceva într-o uniune care are 500 milioane de cetăţeni. Pe de altă parte, în cazul votului privind Pachetul de Mobilitate, am văzut că o diferenţă de numai două voturi a putut face diferenţa decisivă. În acest sens, fiecare voce şi fiecare eurodeputat contează. Apropo, dacă ne uităm la practica parlamentului european actual, o parte dintre membrii acestuia au creat un grup informal al deputaţilor progresivi, care chiar dacă au fost din familii politice diferite, s-au unit şi s-au luptat pentru o legislaţie europeană mai socială. Când omul are dorinţa de a face ceva, când are energia să lupte pentru anumite teme, el găseşte modalitățile de a face asta. Unii ar putea spune că acest grup informal n-a decis încă nimic. Puţine lucruri importante se pot schimba în cadrul unei luni sau unui an. Dar dacă nu începem schimbarea de undeva, starea de fapt va rămâne la fel și peste zece ani.

Cum vă veţi lupta cu gândirea celor care spun că miza acestor alegeri nu este cine va fi trimis în Parlamentul European, ci cum va fi rezolvată confrunatea între cele două partide mari din Bulgaria – GERB şi Partidul Socialist Bulgar? Se afirmă că aproape fiecare candidat din afara acestor două opţiuni are doar scopul de “a fura voturi” marilor jucători politici…

Cred că astfel de vorbe sunt obraznice. Este o recunoaştere că unii se consideră feudali ce posedă voturile ţăranilor iobagi. Nimeni nu este proprietarul niciunui vot. Dacă te ocupi de politică şi de muncă socială, ai datoria să te lupţi pentru încrederea fiecărui om, nu doar în campanie, ci şi între campanii. Eu nu fur voturile altora. Ei fură de ani de zile miloanele de voturi, inclusiv pe cel al meu, dezamăgindu-i pe votanţi cu politicile implementate de ei după alegeri..

Pe de altă parte, această aserțiune nu e folosită doar de cei din zona partidelor. Mulţi oameni cred că “îşi vor pierde votul” şi nu vor fi reprezentaţi dacă votează pentru cineva exterior partidelor politice de bază – este ceea ce se numește votul util, teama de a nu-ți pierde votul votând pe cineva relativ fără șanse, un fel de întărire a dominației partidelor mari.

Le-aș adresa o întrebare: Dacă votaţi pentru partidele actuale din parlament, oare vă simţiţi apoi reprezentaţi politic? Unde este vocea voastră? Este ascultată? Nu este ea oare pierdută dacă aţi votat pentru un partid ce nu te apără pe tine şi nu-ți rezolvă problemele, ci protejează interesele eterne ale marilor afaceri, ale oligarhilor şi ale corporaţiilor?

Dacă răspunsul ar fi pozitiv şi aceşti oameni se simt reprezentaţi politic, înseamnă că totul în Bulgaria merge perfect. În această situație, nu cred că trebuie ca cineva să fie preocupat de candidatura mea. Un fel de, să nu vă fie frică, fiţi liniştiţi, oamenii sunt mulţumiţi şi vă vor vota din nou!

Voi reaminti că la ultimele alegeri europene, peste 60% din alegătorii bulgari n-au votat. Marea problema nu este dacă eu sau alţi candidaţi vom reuşi să ajungem la ei, că să le oferim o altfel de politică, ci de ce “marii jucători”, cum i-aţi numit dvs., nu pot să facă asta. Este aceeaşi dilemă falsă care ni se oferă ca alternativă politică în ultimii 12-13 ani. Să votăm pentru X, pentru că cel mai important lucru este să-l eliminăm pe Y! Sau în ciuda tuturor, să votăm, chiar dacă cu dezgust, pentru Y ca să nu vină în putere X!

Am văzut tot felul de combinații. Ne-au chemat să-i înlăturăm pe cei de la GERB, aducându-l la putere pe premierul Oreşarski, primindu-l drept “cadou” și pe oligarhul Peevski. Alţi ne mobilizează cu sloganul “Să-i stopăm pe comunişti”, pentru a vota și a le susține pe nepoatele din Politbiuro şi copiii şoferilor din nomenclatură. Să nu vorbim despre “patrioţi”, care au venit la putere stârnind o isterie împotriva migranţilor, vorbind de închiderea graniţelor, pentru ca mai apoi să voteze servil pentru importul lucrătorilor din ţări terţe, totul în beneficiul patronilor lor din business-ul mare.

Prin urmare, întrebarea nu este dacă trebuie să-i înlăturăm pe “aceştia” sau pe ”aceia”. Marea provocare ce ni se așterne în față este să începem să schimbăm acest sistem economic care-i produce şi reproduce atât pe “aceştia”, cât şi pe ”aceia”.

Întâlnire cu lucratorii din întreprinderea ”Succes” (foto: Jana Tsoneva)

Mulţi ar spune că marea vină pentru toate acestea cade în cârca corupţiei…

Da, corupţia este o problemă serioasă, dar inegalitatea enormă este chiar o mai mare problemă. Acest aspect a fost recunoscut anul trecut chiar de ministrul finanţelor, Goranov, în timpul unei conferinţe organizate de celălalt sindicat naţional, KNSB. Goranov a fost suficient de sincer pentru a afirma – citez din memorie – că sistemul fiscal este astfel făcut că să lase o parte din avuție în mâinile bogaţilor, care mai apoi au puterea de a corupe, pentru că, e bine știut, o mare parte din acești bani intră în circuitul marii corupții. Asta duce la o concentrare chiar mai mare a averilor şi resurselor mari în tot mai puţine mâini în dezavantajul tuturor, în acest fel crescând inegalitatea. Din păcate, spusele lui Goranov nu duc deocamdată la nicio activitate practică pentru a distruge acest cerc vicios.

Notaţi că toate partidele din opoziţie vorbesc despre corupţie ca şi cum ea este un patent numai al celor de la putere şi al instituţiilor de stat. Când formula guvernării se schimbă, ascultăm același vorbe cu rolurile schimbate ale acuzatorilor şi inculpaţilor. Fără îndoială, conducătorii, indiferent cine sunt aceștia, au cele mai mari posibilităţi în acest domeniu. Dar corupţia este o monedă cu două feţe: există fața corupților, dar și cealaltă față a mondei, a celor care corup. Cine sunt cei care corup? Cum am mai spus într-o discuţie televizată, evident ei nu sunt cei de la firma “Munca liniştită” (o unitate de muncă a celor care au probleme de auz – nota traducătorului), nici cooperativa agricolă din satul Zlokucene. Cei care corup sunt cei care au mari sume de bani, mai precis business-ul mare, oligrahii. Deocamdată nu i-am auzit pe cei din opoziţie să-i menţioneze, fie și chiar vag, pe marii proprietari ai puterii economice ca fiind o sursă de corupţie. Probabil ei cred și știu că fără susţinerea lor nu vor veni la putere. Şi probabil opoziţia nu spune nimic pe acest subiect pentru că dacă privim atent vom vedea că companiile care câştiga comenzile publice sunt dintotdeauna aceleaşi firme, indiferent cum se cheamă conducătorii…

Cât despre abuzurile cu eurofondurile, există ceva vicios în felul în care aceste fonduri sunt distribuite încă din timpul negocierii lor în programele operative. Am auzit o dată o constatare în glumă, cu care sunt în mare parte de acord: că eurofondurile înseamnă să iei banii de la săracii din ţările bogate şi să-i dai bogaţilor din ţările sărace. Avem nevoie de programe operative cu priorităţi diferite în ele.

De ce sloganul campaniei dvs. este “Oamenii înaintea profiturilor”? Ce vreţi să spuneţi prin acestă formulare?

“Oamenii înaintea profiturilor” este sloganul de bază al mişcărilor sociale mari din Europa şi din lume. Ne-am cunoscut cu ele în organizaţia Bulgaria Solidară (Vanya Grigorova este preşedintele acestei societăţi – nota traducătorului) şi am colaborat în timpul campaniilor europene comune împotriva acordurile extrem de pericolase pentru comerţul transatlantic TTIP şi CETA, care, din fericire, acum nu mai sunt ratificate. Acordurile acestea conţin ca prioritate dreptul la profit al marilor corporaţii şi în niciun fel nu apară drepturile cetăţenilor, ecologia, sănătatea socială a societăţilor. Tribunalele supranaţionale se îngrijesc de interesele corporaţiilor, dar când cetăţenii şi lucrătorii pun chestiuni pe tapet vizavi de comportamentul lor, ei se pot plânge doar unei comisii, una care mai apoi recomandă companiilor să schimbe politica. Pe de o parte, garantăm plăta unor sume enorme de la state către corporaţii – adică le garantăm profiturile prin tribunalul supranaţional. Pe de altă parte, nu dorim să garantăm dreptul lucrătorului de a-și primi salariul, unul muncit, dreptul cetăţeanului de a trăi într-un mediu curat, dreptul la acces liber la sănătate, educaţie şi alte servicii publice, precum alimentare cu apă etc.

Apropo, lobby-ul făcut de marele business este cea mai mare corupţie. Pentru că prin practicile corupte de rând îți poţi construi, de exmplu, o casă pentru oaspeţi sau își poți asigura o comandă publică mare, în timp ce prin lobby poţi pune mână pe toate sectoarele, garăntându-ți legi şi reguli care lucrează în beneficiul tău. Iată de ce există mişcări mondiale care insistă că oamenii să fie puși înaintea profiturilor. Iar în cadrul UE, aceste mişcări se luptă pentru o Europă altfel decât cea actuală.

În opinia mea marile probleme ce se aștern în faţa Europei de azi, inclusiv ascensiunea naţionalismelor extremiste, a xenofobiei şi a urii, se datorează felului în care funcţionează acum UE. În esenţa sa, ea rămâne o uniune comercială, economică, financiară, dar nu și una socială. Aşa cum UE este organizată astăzi, ea nu lucrează pentru noi. Este doar un câmp în primul rând pentru competiţie, nu și pentru colaborare. S-a transformat într-o piaţă fără suflet şi lipsită de control democratic. Țările de la periferie nu mai pot suporta un astfel de mediu politico-economic. Bulgaria îşi pierde respiraţia. Mandatul următor al Parlamentului European şi al Comisiei Europene vor fi decisive pentru soarta uniunii.

Totuşi, Europa rămâne unul dintre cele mai bogate locuri din lume, unde trăieşte o mare parte din “miliardul de aur” al omenirii. Cum explicaţi această contradicţie – ne aflăm în “cea mai bună din lumile posibile”, una în care se dau sume mari de bani pentru programele sociale, dar în acelaşi timp, chiar şi aici, un mare număr de oameni suportă tot mai greu duritatea economică a vieții de zi cu zi?

Deocamdată, tot ceea ce am constat explic și în acest interviu – i.e. felul în care UE este construită, cu renunţarea la concepţia statului social într-o mare parte dintre ţările membre etc. Dacă privim către mediul din Bulgaria noastră, banii pentru spirijn şi programe sociale sunt aproape nimic. Noi suntem o excepţie privind soluţiile civilizate în aproape orice domeniu & dimensiune. În Bulgaria avem cea mai redusă pondere a cheltuielilor sociale din întreaga UE – numai 0,09% din cheltuielile de stat se îndreaptă către cei săraci. Bugetul redistribuie cea mai mică pondere din PIB în comparaţie cu toate celelalte ţări, veniturile din muncă sunt cele mai reduse, iar sistemul fiscal bagă adânc mâna în buzunarul celor care au cel mai puţin. Prin urmare, locuim în ţara cu cea mai mare inegalitate din UE. Aproape toate sistemele publice nu sunt suficient finanţate.

Într-un astfel de mediu, elitele folosesc un truc foarte eficace, unul ce dă întotdeauna roade: încearcă prin orice mijloace să pună un grup de oameni nevoiaşi împotriva unor alți nevoiași. Oamenilor îi se arată “cel vinovat” şi “hoţul”, asta ca să nu-şi conştientizeze starea reală. “Hoţul” este totdeauna printre ei, așa le transmit elitele politce. Vinovat este vecinul. Conducătorii stăpânesc perfect metodele pentru a instiga oamenii, unii împotriva altora – bulgarii împotriva romilor; lucrătorii săraci împotriva “paraziţilor sociali”, cei sprijiniți mizerabil social; pensionarii de rând împotriva celor care primesc pensii de dizabilitate; mamele cu copii cu dizabilităţi împotriva “celor care abuzează sistemul social destinat doar celor cu dizabilităţi”; ONG-urile împotriva organizaţiilor naţionale cu scopuri sociale; poliţiştii protestatari împotriva asistentelor medicale care protestează. Notaţi cum dintotdeauna când un grup social sau o breaslă profesională iese la protest pentru a atrage atenţia vizavi de problemele din sectorul lor, puterea ne distrage atenţia către alţi nevoiaşi şi începe să întreabe acuzator: “Doriţi să luam de la ei?!”. Divide et impera. Se sugerează constant că pentru unii nu sunt bani, fiindcă aceștia sunt furați sau îi primesc alții. Hoţii strigă “hoţii”!.

Scopul este că oamenii care trăiesc dificil să se auto-învinovățească sau, în caz contrar, să se uite la cei din jur. Pentru că dacă întâmplator ar ridica ochii în sus, ar vedea apratamentele de 200 metri pătrați ale conducătorilor, cu lift interior, cu cinci terase, cu saune şi barbecue-uri… Acum câteva zile, la întâlnire din cartierul “Est” din Kyustendil (cartier cu populaţie roma – nota traducătorului), oamenii m-au întrebat: de ce când se mediatizează cazul unor barăci construite fără autorizație în cartierele rome, “patrioţii” bulgari pornesc excavatoarele şi se îndreaptă repede într-a acolo, iar când toţii văd că vreun conducător a ridicat încă un etaj ilegal, nimeni nu încearcă să-l demoleze?

M-au atins vorbele unui bărbat tănâr şi activ, care a spus în faţa tuturor (la aceeaşi întâlnire) că a refuzat să-și mobilizeze vecinii pentru a-l spijini pe un mare boss politic, cu toate că, dacă ar fi dat curs “ofertei” primite, și-ar fi putut rezolva multe probleme personale, spre exemplu, plăta creditului, dar că doreşte să aibă conştienţa curată și să-mi sprijine mie candidatura.

Privind campania, ce aşteptări aţi avut şi, deocamdată, cât de mult sunt acestea îndeplinite?

Desigur, pentru oamenii din Bulgaria, problemele sociale le domină viaţa mundană. Onest vorbind, nu mă aşteptam că ele vor deveni temele de bază în campania electorală. Am gândit că marii jucători politici vor face tot ce e posibil pentru a focusa campania electorală pe subiecte artificiale şi pe scoaterea la lumină a unor frici inventante, cu care să ţină divizaţi oamenii de rând. Poate că așa au început, dar n-au reuşit. Şi acum vedem cum toţi brusc s-au trezit foarte “sociali”. Sper că nu sună arogant, dar cred că participarea mea în campanie a contribuit la această dezvoltare. Din acest punct de vedere, deja simt un mic câştig.

Cei care până mai ieri apărau “interesul naţional”, aşa cum îl înţeleg ei – adică susţinând business-ul pe tema Pachetului de Mobilitate – au început să recunoască că problema aceasta are două feţe. Au mai recunoscut că interesul proprietarului unei companii adeseori nu coincide cu interesul şoferilor pentru care au existat avantaje concrete în acest pachet.

Candidaţii care (sunt sigură) n-au citit Pilonul European al Drepturilor Sociale, au început să se bazeze pe el în luările lor publice de poziție. Într-o dispută televizată, un politican cap de listă a citat direct motto-ul nostru, “Oamenii înaintea profiturilor!”. Sunt şi oameni care se bazează pe iniţiativa Confederaţiei Europene a Sindicatelor pentru plata egală pentru muncă egală în companiile multinaţionale – o temă pe care o discutam cu mult înainte de începutul campaniei electorale. Sunt şi oameni care s-au ocupat întregul an cu “urmărire” unor “genderi” imaginari, dar brusc au devenit atât de “sensibili social” că deja îmi este greu să-i mai ajung din urmă. Acum aştept ca cineva dintre competitiorii mei să-şi rupă cămaşa din compasiune pentru lucrători şi din indignare că munca de noapte din Bulgaria este plătită în continuare cu numai 25 de bani bulgăreşti în plus. Este o problemă, una despre care sindicatul nostru a tot tras semnalul de alarmă în ultimul an, dar încă una nerezovată.

Sunt convinsă că lipsa reprezentării politice pentru cetăţenii bulgari lucrători de rând este ceva-ul pe care ei, mai repede sau mai târziu, îl vor căuta, indiferent de rezultatele concrete de acum.

O parte din scopurile ce ni le-am propus la începutul campaniei noastre sunt deja îndeplinite. Până la data alegerilor, 26 mai a.c., rămâne să facem cealaltă parte a muncii, asta pentru a putea spune pe 27 mai că ce a fost până acum, nu a fost decât începutul.

Interviul cu Vanya Grigorova este realizat pe baza unui contract semnat pentru servicii media cu Comitetul de Iniţiativă, care susţine candidatura Vanyei pentru funcția de eurodeputat. Întrebările n-au fost coordonate sau trimise în avans. Ele reprezintă alegerea personală a autorului interviului.

Postări asemănătoare


Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu, E-mail adresa Dvs. nu va fi publicat