Despre termidorul digital
Facebookul e ca puşca lui Cehov: dacă apare în actul întîi sigur o să omoare pe cineva în ultimul act. Dar e mai mult decît atît: facebookul e însăşi puşca.
Da, puşca te poate apăra: dar esenţa ei este să omoare. Nu încerca să pictezi cu ea că s-ar putea să omori modelul…
Ne minţim că e un instrument de comunicare, dialog şi informaţie, democrat şi liber. Nimic mai fals.
Prima ipoteză falsă: Facebookul e al tuturor. Nu. Nu a fost şi nu o să fie niciodată al tuturor. Tu joci pe un cîmp bine definit de reguli, formatare, predeterminare. E proprietatea cuiva. Iar proprietatea e blestemat de sfîntă. Tu nu deţii nimic acolo ci doar esti deţinut. Facebookul nu este decît o puşcărie virtuală.
Dar nu doar atît.
Facebookul este un spaţiu al dialogului, discuţiilor etc? Nu a fost şi nu va fi niciodată aşa. Este o maşină isterică: facută să fie iraţională, emoţională pînă la isterie. De ce? Pentru că el este în primul rînd un instrument de piaţă, de marketing şi tot ce este raţional îi este străin. Cu excepţia algoritmului de funcţionare care e gîndit să te cumpere şi să te vîndă. Dar nu forţat, ci ca pe un sclav fericit şi voluntar. Aşa e gîndită maşina asta.
Facebookul e instrument de informare? Nu are cum să fie aşa. Un instrument de acest fel e făcut în aşa fel încît orice şoaptă pare un urlet, orice alint pare o înjurătură şi orice declaraţie de dragoste sună a blestem. E ca şi cum ai încerca să vorbești în şoaptă cu iubita ta lucruri intime într-un difuzor cu o amplificare imensă. Voi vă credeţi singuri, goi, într-o promiscuitate globală. Asta nu este informaţie. Vă temeţi de fake news? O, nu: asta este partea bună a naturii acestui instrument. Bătălia nu este între ştiri adevărate şi false ci între fake news şi quality fake news. Orice informaţie pătrunsă aici capătă natura instrumentului: e gata falsificată.
Despre libertate? Mai bine nu. Libertatea pe facebook e ca libertatea hamseturlui care aleargă pe roată. Unde-s vremurile turnătorilor? Acum nu avem doar turnători, ci şi algoritmi care decid asupra libertăţii tale. Ce poate fi mai umilitor pentru om?
Diversitate? Descentralizare? Oooo, nuuuuu. Trăim şi din cauza acestor instrumente de comunicare era marii regresii. Termidorul digital are o viteză isterică şi o capacitate de centralizare fără precedent. Acest termidor digital a început cu fenomenul scaling up: mici reţele care au în spate grupuri minuscule de oameni produc efecte de comunicare de sine stătătoare care cresc şi produc la rîndul lor evenimente. Dar s-a trecut la un nivel superior: centralizarea şi uniformizarea globală fără precedent în istoria omenirii. Folosim aceleaşi mecanisme, aceleaşi programe, aceleaşi instrumente, acelaşi centru de control, aceleaşi reguli: de la Fălticeni la New York. Între cele două localităţi nu mai există nicio deosebire comunicativă pentru că ţin de acelaşi centru de comandă şi au loc instant.
De ce Trump, Putin sau Erdogan devin tot mai periculoşi, de exemplu? Sau orice alte fenomene care acum cîţiva ani erau marginale sau locale? Ei devin atît de periculoşi nu atît prin sine înşişi cît prin potenţialul pe care li-l deschide această centralizare digitală comunicativă globală, care ţine de esenţa tehnologică a fenomenului. Dacă ei ar fi comunicat pe orizontală sau chiar prin media tradiţională cu grupurile lor de simpatizanţi locali, regionali nu era nici o problemă pentru că extinderea mesajului lor nu ar fi crescut cu aceeaşi vitează nebună.
Facebookul este comunicarea şi spaţiul virtual al tehnologiei pure şi total impure pentru tot ce este uman. El mimează realitatea: ai friends, ai like, ai delete şi chiar block. Ai diverse smileys. El vrea să înlocuiască realitatea: fără miros, fără atingeri, fără sînge, fără salivă şi spermă. Fără corp. Total ecologic. Dar tocmai asta omoară viaţa. Noi sîntem născuţi să avem corp, să avem salivă, să avem miros, să avem transpiraţie, să ne atingem, să ne iubim sau urîm privindu-ne în ochi direct, nu prin luneta “puştii” virtuale. Sîntem născuţi să avem excremente, impurităţi, viruşi, bacteria, toxine şi boli reale. Facebookul este atît de aseptic încît atunci cînd ieşim în real murim la prima atingere pentru că nu mai avem imunitate. Imunitatea a fost distrusă definitiv. Memoria anticorpilor, a antigenului e ştearsă definitiv. Şi cînd revenim la viaţa reală sîntem buni doar pentru a muri.
Facebookul este poate cel mai tragic instrument pe care l-am creat. De ce? Pentru că el este doar un cîmp al consumului, al iraţionalului, al emoţiilor dezlănţuite, al urii şi uniformizării globale centralizate. Facebookul scoate ce e mai urît din noi, falsifică ce e mai bun din noi. Dar totul este trăit sub euforia unei mari victorii, al unui om care se consideră superior şi ştie să-şi ambaleze bine urîtul şi falsul. Tehnologia-i permite.
Şi de el nu te poţi ascunde, de el nu poţi fugi, de el nu te poţi deconecta singur. Nici în grup pentru că e sistemic. Ca în Metrix. Te poţi oare salva de această tehnologie comunicativă? Iată o întrebare complicată.
Ultimul act. Apăsăm pe trăgaci. Glonţul iese pe ţeavă. Noi sîntem fericiţi sau mimăm fericirea din orgoliu şi uităm că ţinem ţeava la tîmplă.
Déjà e tîrziu pentru a mai gîndi. Glonţul ştie să-şi facă treaba fulgerător. Şi nu moartea e cel mai tragic lucru care ni se poate întîmpla. Ce poote fi mai tragic decît moartea? Cînd noi intrăm pe facebook pur şi simplu nu mai sîntem oameni. Nici în virtual, nici în real. Iar asta e deja mai mult decît o tragedie.
