Către stânga din vest despre greșelile voastre și ale noastre
Aici, în lumea post-sovietică, am învățat multe de la voi. Prin „noi” mă refer la cercetătorii și activiștii comuniști, socialiști democrați, anarhiști de stânga, feminiști și activiști disparați sau slab organizați din Kiev, Lviv, Minsk, Moscova, Sankt-Petersburg și alte locuri care se scufundă în ororile războiului și ale violenței polițienești. După ce propria noastră tradiție marxistă a suferit sclerozare, degradare și marginalizare, am citit comentarii la Das Kapital în limba engleză. După ce Uniunea Sovietică s-a prăbușit, ne-am bazat pe analiza voastră cu privire la hegemonia americane, a virajului neoliberal caracterizat de formele de acumulare a capitalului și a neoimperialismului occidental. Am fost, de asemenea, încurajați de mișcările sociale occidentale, de la alterglobalism la protestele anti-război, de la Occupy la BLM.
Apreciem modul în care ați încercat să teoretizați colțul nostru de lume. Ați subliniat în mod corect faptul că SUA au contribuit la subminarea opțiunilor democratice și progresiste din punct de vedere economic ale transformării post-sovietice în Rusia și în alte părți. Aveți dreptate că SUA și Europa nu au reușit să creeze un mediu de securitate care să includă Rusia și alte țări post-sovietice. Țările noastre au fost mult timp în poziția de a trebui să se adapteze, să facă concesii, să accepte condiții umilitoare. Ați făcut acest lucru cu o simpatie vecină cu romantismul, iar noi am tolerat-o uneori.
Rusia invazie Ucraina
În mijlocul bombardamentelor Rusiei asupra Harkovului, vedem însă limitele a ceea ce am învățat de la voi. Acele cunoștințe au fost produse în condițiile hegemoniei americane, care și-a atins limitele la liniile roșii-sângeroase ale Rusiei. SUA și-a pierdut capacitatea de a-și reprezenta interesele ca interese comune pentru Rusia și China, nu poate impune respectarea acestora cu ajutorul puterii militare, iar pârghiile sale economice slăbesc. În pofida a ceea ce mulți dintre voi afirmați, Rusia nu mai reacționează, nu se adaptează, nu mai face concesii, și-a recâștigat voința proprie și este capabilă să modeleze lumea din jurul ei. Setul de instrumente al Rusiei este diferit de cel al SUA, nu este hegemonic, deoarece se bazează mai degrabă pe forța brută decât pe soft power și pe economie. Cu toate acestea, forța brută este un instrument puternic, după cum știți cu toții din comportamentul SUA în America Latină, Irak, Afganistan și peste tot în lume. Rusia a imitat infrastructura coercitivă a imperialismului american fără a-și păstra nucleul hegemonic.
Și totuși, acest mimetism nu înseamnă dependență. Rusia a devenit un agent autonom, acțiunile sale sunt determinate de propria sa dinamică politică internă, iar consecințele acțiunilor sale sunt acum contrare intereselor occidentale. Rusia modelează lumea din jur, își impune propriile reguli așa cum au făcut-o și SUA, deși prin alte mijloace. Sentimentul de ireal pe care îl resimt mulți comentatori – „acest lucru nu se întâmplă cu noi” – provine din faptul că elitele războinice rusești sunt capabile să își impună iluziile, să le transforme în fapte pe teren, să-i facă pe ceilalți să le accepte în ciuda voinței lor. Aceste iluzii nu mai sunt determinate de SUA sau de Europa, ele nu sunt o reacție, ci o creație.
După ce s-a confruntat cu „imposibilul de imaginat”, văd cum stânga occidentală face ceea ce a făcut cel mai bine: analizează neoimperialismul american, extinderea NATO. Nu mai este suficient, deoarece nu explică lumea care se naște din ruinele Donbasului și din piața principală din Harkov. Lumea nu este descrisă în mod exhaustiv ca fiind modelată de acțiunile SUA sau ca reacționând la acestea. Ea a căpătat o dinamică proprie, iar SUA și Europa se află în poziția în care doar reacționează în multe domenii. Voi explicați cauzele îndepărtate ale fenomenelor în loc să observați tendințele emergente.
Astfel, mă frapează cum, vorbind despre procesele dramatice din colțul nostru de lume, le reduceți la reacții la activitatea propriului guvern și a elitelor de afaceri. Am învățat totul despre SUA și NATO de la dumneavoastră, dar aceste cunoștințe nu ne mai sunt atât de utile. Poate că SUA a desenat conturul acestui joc de societate, dar acum alți jucători mută jetoanele și adaugă propriile contururi cu un marker roșu. Explicațiile centrate pe SUA sunt învechite. Am citit tot ceea ce s-a scris și s-a spus pe stânga despre escaladarea conflictului de anul trecut dintre SUA, Rusia și Ucraina. Cea mai mare parte din ce s-a scris a fost teribil de deconectată de realitate, chiar mai deconectată decât multe ditntre explicațiile mainstream. Puterea predictivă a acestor scrieri a fost nulă.
Aceasta nu este pentru a acuza stânga occidentală de etnocentrism, ci pentru a sublinia perspectiva lor limitată. Copleșit de ceața războiului și de stresul psihologic, nu pot oferi o perspectivă mai bună. Aș cere doar ajutor pentru a înțelege situația în termeni teoretici, încorporând în același timp perspective din colțul nostru de lume. Explicațiile „made in USA” nu ne ajută în măsura în care credeți voi că ne ajută. Avem nevoie, de asemenea, de un efort pentru a ieși din ruinele marxismului estic și din colonizarea noastră de către marxismul occidental. Facem greșeli pe acest drum și ne puteți acuza de naționalism, idealism, provincialism. Învățați din aceste greșeli: acum sunteți și voi mult mai provinciali și vă confruntați cu tentația de a recurge la maniheisme simpliste.
Vă confruntați cu provocarea de a reacționa la un război care nu este purtat de țările voastre. Având în vedere toate impasurile teoretice la care am făcut aluzie mai sus, nu există o modalitate simplă de a formula un mesaj anti-război. Un lucru rămâne dureros de clar: puteți contribui la gestionarea consecințelor războiului oferind asistență refugiaților din Ucraina, indiferent de culoarea pielii sau de pașaportul pe care îl au. De asemenea, puteți face presiuni asupra guvernului vostru pentru a anula datoria externă a Ucrainei și pentru a oferi ajutor umanitar.
Nu lăsați ca pozițiile politice gândite în pripă să înlocuiască o analiză a situației. Îndemnul că principalul inamic se află în țara voastră nu ar trebui să se traducă într-o analiză eronată a luptei interimperialiste. În acest stadiu, apelurile de a desființa NATO sau, dimpotrivă, de a accepta pe oricine acolo, nu îi vor ajuta pe cei care suferă sub bombele din Ucraina, în închisorile din Rusia sau Belarus. Gândirea pe bază de sloganuri este mai dăunătoare ca oricând. A-i cataloga pe ucraineni sau pe ruși drept fasciști nu face decât să te facă parte din problemă, nu din soluție. În jurul Rusiei apare o nouă realitate autonomă, o realitate a distrugerilor și a represiunilor dure, o realitate în care un conflict nuclear nu mai este de neconceput. Mulți dintre noi nu am văzut tendințele care duc la această realitate. În ceața războiului, nu vedem clar contururile noului. Nici guvernele americane sau europene, după cum se pare, nu le văd.
În această realitate, noi, stânga post-sovietică, vom avea incomparabil mai puține resurse organizaționale, teoretice și pur și simplu vitale. Fără voi, ne vom lupta să supraviețuim. Fără noi, voi veți fi mai aproape de prăpastie.
traducere și editare: Maria Cernat
Acest articol a fost publicat în colaborare cu rețeaua mediilor de stânga din Europa de Sud-Est ELMO. El a apărut originar pe site-ul ucrainean Commons.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
