Drumul echipelor naţionale – către ”Ordinea Ucraineană”
Acest articol este partea a cincea (şi ultimă) a unei publicaţii, care a apărut originar la site-ul Teleskop. Partea a patra va putea fi citită aici.
De asemenea, în mediul publicului de maidan au început să-i numească pe membrii echipelor naţionale «tituşki – sportivi –n.trad.», deși această comparație nu este în întregime adevărată. Ar fi mult mai corect să-i numim pe membrii echipelor naţionale naţkomsomolişti, pentru că spre deosebire de „tituşkii”, ei au o motivație ideologică.
«Referitor la Echipele naţionale.
Multă lume scrie că nu există nimic îngrijorator – acestea sunt doar noile „tituşkii”, care aşa cum s-au adunat, aşa şi se vor risipi. Aș vrea să cred asta, dar nu-mi vine să cred.
Deoarece „tituşkii”, nu au fost motivaţi ideologic. „Tituşkii” erau nişte huligani obişnuiţi care veneau să-i bată pe oameni pentru bani. Pe mulţi dintre ei nu-i interesa ordinea – ucrainean, rus, oricare altul. Furt, adrenalină, băutură -atât.
Dar aici totul este altfel. Acești oameni au o structură bine pus[ la punc, ideologie, lider și oameni, și asta-i tot.
Și sincer vorbind, într-adevăr nu-mi place ideea unei noi ordini ucrainene de la acești oameni „, a scris jurnalista Juliana Skibitskaya.
Dar, așa cum spune principiul faimos al puștii lui Cehov, dacă arma este agățată pe scenă, atunci cu siguranţă va trage.
Și pușca «echipelor naționale» a tras, și asta mult mai repede decât se putea presupune. La 28 ianuarie – Ziua memoriei Holocaustului – membrii echipelor naţionale au depus jurământul la Kiev, iar a doua zi – 29 ianuarie – au arătat întregii țări de ce, de fapt, au fost create. Atunci, în centrul regional Cherkassy, care este în centrul Ucrainei, membrii echipelor au nimerit la şedinţa consiliului orăşenesc. Le-a dat permis să intre acolo primarul oraşului, Anatoliy Bondarenko, în scopul de a–i folosi ca o pârghie de presiune asupra adversarilor săi. Trebuie să menţionăm. că în Cherkassy era în curs o sciziune în grupul de guvernare, între partidele „Batkivschyna“ și „Samopomosh“, și opoziția de la Partidului Democraţilor Liberi, Blocul lui Petro Poroșhenko și „Svoboda“. Oraşul Cherkassy era practic paralizat, ca urmare a dezbinării în echipa de guvernare, bugetul nu putea fi aprobat, astfel că orașul era intr-un adevărat colaps comunal – s-au produs o serie de avarii în sistemul de locuințe, practic sa oprit colectarea gunoiului, au început să se acumuleze întârzieri în plata salariilor angajaților din sectorul public.
Și aici, la şedinţa consiliului municipal au venit membrii echipelor naţionale. La şedinţă trebuia să fie aprobat bugetul orașului, în care deputaţii din opoziție au văzut o mulțime de lacune de corupție, și de cheltuieli supraevaluate. Trebuie remarcat faptul că primarul oraşului Cherkassy, Anatoly Bondarenko, este mai cunoscut în oraș ca autoritate criminală sub numele de «Тоlia Cratiţa».
„La începutul sesiunii a intrat în sala de şedinţe un grup de tineri în uniforme gri-negru cu inscripţii «Echipă naţională», şi cu uniforme negre cu însignele Corpului naţional «Аzov». Toţi erau acoperiţi cu eșarfe sau măşti cu capote, precum și cu semne evidente că au arme (au venit cu genţi care sunt concepute pentru a purta arme în ascuns). Ei au stat între rânduri, au urcat pe podium, iar liderul lor, Dmitri Kuharchuk și fostul vice-primar a lui Anatoliy Bondarenko – Ghenadie Shevchenko – împreună cu unii dintre membrii echipelor, au blocat tribună. În același timp, Kuharchuk a strigat către întreaga audiență: «Nu-i lăsați pe deputați să plece». Iată aşa a început sesiunea », își amintește deputatul Consiliului municipal Cherkassy de la Partidul Democraţilor Liberi, Alexandr Zgiblov.
Deputații au fost bătuți chiar în sală, obligându-i să accepte bugetul și să voteze o măsură avantajoasă pentru comitetul executiv. Ceea ce au şi făcut, și apoi s-au desființat complet, ceea ce este un caz fără precedent în istoria cea mai recentă a Ucrainei.
În blogosfera această ştire imediat a început să se difuzeze, după ce a fost publicată de cunoscutul blogger Andreiy Shokotko (cu pseudonimul Pauluskp).
«În fotografie, Consiliul municipal al oraşului Cherkasy, «echipele naţionale» au intrat în la sala de ședințe pentru a-i «ajuta» pe deputați.
Deocamdată nu împușcă, şi nici macar nu bat, pur şi simplu şi-au pus măști și demonstrează putere, stând pe culoare. Probabil aşa arată reducerea democrației, chiar și una atât de specială ca în țara noastră.
Se pare că șefii noștri s-au săturat să joace democrație, au obosit de imitarea democrației. Până în prezent imita de dragul reputației în Occident, pentru a le da bani, dar reputația este plină de răhat, astfel încât nu este nevoie de satul lui Potiomkin.
Acum ei ar vrea să umple stadioanele ca bătrânul Pinochet – dar nu pentru fotbal.
De aceea au apărut «echipele naţionale».
Și mie toate aceste îmi amintecs de anul 2014, Donețk, Pasha Gubarev, Pașa intră în consiliul regional, unde îi intimidează pe deputați: «Cine nu s-a ascuns – eu nu sunt vinovat». Atinci toţi încă mai râdeau, dar apoi nu le mai era de râs.
Pe Pasha l-a adus în consiliul regional Romanov, şeful de atunci al poliţiei regionale. Şi pe aceştia, în măști, cine i-a adus?»- a scris Shokotko în blogul său.
Fotografia liderului membrilor lui «Azov», Dmitriy Kukharchuk, un huligan de fotbal, născut în 1990, care prezidează de la tribună reuniunea Consiliul municipal, însoțit de membrii echipelor la vârsta adolescenţei, tatuaţi literalmente până la gât, a șocat societatea ucraineană. Comparații cu faza inițială a activității Republicilor Populare din Donbass a devenit o tendință în mediul naționalist al bloggerilor ucraineni.
„Anume astfel de analogie am citat eu în conversațiile cu prietenii mei, în special cu Boris Donchanin, vara trecută, după capturarea de către membrii formaţiunii «Azov» a unor clădiri administrative în Ucraina. I-am spus că preluarea puterii prin forță în Donețk și Lugansk, în primăvara anului 2014 a fost posibilă numai datorită indulgenţii către gunoiului de «tituşki». Astfel atunci, Avakov a vândut regiunea lui Ahmetov. Atunci aceste teritorii au trecut la Rashka (Rusia-autorul). Acum Avakov și Turchinov-Pashinsky, la momentul potrivit singuri vor da rămășițele Ucrainei, dar de data asta sieşi, celor iubiţi. Aceasta va fi revolta aceea despre care demult vorbesc unii deputați», scrie bloggerul naționalist Artem Furmanyuk.
În cuvintele lui Furmanyuk există un anumit sens, pentru că aşa cum arată sondajele recente de opinie publică, în special, studiul Institutului Republican Internațional american, efectuat în 2017 în Ucraina, poporul ucrainean total nu are încredere în politicieni. Ceva mai mult, ratingurile cele mai scăzute se numără printre reprezentanții „Frontului Popular” Yatsenyuk, Avakov, Parubiy, Turchinov. Artyom Furmanyuk consideră că gruparea Turchinov, Avakov-Pashinsky – așa-numitul «partid de război» – este protectorul lui Andriy Biletsky şi întregii «mişcări Azov» Astfel, «partidul de război» nu are nici o șansă în mod legitim și democratic să rămână la putere după alegerile prezidențiale și parlamentare din 2019. De fapt, au câteva şanse să-şi păstreze locurile: a) o lovitură de stat; b) imitarea unei lovituri de stat și a «mântuirii» proprii țării de rebeli; c) să «fixeze» pentru ei blocul de putere din spatele lor sub orice autoritate.
Pentru oricare dintre aceste trei opțiuni va fi necesară participarea «Echipelor naționale»: fie că ei vor fi realizatorii unei lovituri de stat adevărate, sau de teatru, sau membrii echipelor naţionale vor deveni o amenințare constantă, pe care «ulii» fiind la putere o vor ţine în frâu.
Cât de bine a scris despre această jurnalistul ucrainean Gleb Prostakov:
„În prezent, autoritățile rulează o nouă versiune a guvernării țării, în care nu trebuie neapărat să câştige alegerile. Evenimentele din ultima săptămână vorbesc despre acest lucru destul de convingător. Istoria din Cherkassy, atunci când tinerii de la «Echipele naţionale» i-au pus pe deputați să voteze pentru buget «aşa cum trebuie» este o tendinţă nouă. Nu contează cine are majoritatea în Consiliul Local, pe dracu cu micile frecuşuri între deputați, cumpărarea de voturi, lobismul etc. Tineretul în mască, aplecat deasupra deputatului, şi câţiva băieţi care blochează ieşirea, sunt cel mai bun argument.
Nu contează dacă eşti dintr-un partid sau altul, tu trebuie să votezi aşa cum ţi-se spune. Altfel … altfel, așa cum a fost spus de bărbosul radical de la Corpul naţional, capitanul echipei «Minerul», « noi rezolvăm problema cu tine». Tipii ăștia – acelaşi Sashko Biliy cu kalashnikul model 2014, numai că acum fără izul de anarhie – totul este sistematic și cu binecuvântarea autorităților. Frica învinge lăcomia». Jurnalistul din Harkov, Konstantin Kevorkian, de asemenea a remarcat în mod corect că «dacă înainte problemele reputației le rezolva omul cu canalul de televiziune, acum le rezolvă omul cu puşca. Anume acest lucru a devenit imprevizibil pentru elita ucraineană ca urmare a «revoluţiei demnităţii». Convinşi că se pot răscumpăra uşor de atacanţii enervanţi (și apoi să-i trecă la deşeuri) conducătorii din Kiev au văzut pe neașteptate în fața sa un trib de naziști ideologici, ieşiţi din fundul iadului, pe care le considerau nu altceva decât o invenţie sovietică de propagandă».
Bloggeri ucraineni, au văzut de asemenea paralele între membrii echipelor și trupele de șoc ale partidului NSDAP nazist, deși, judecând după declarațiile poliției ucrainene și a membrilor echipelor, ar fi mai corect să fie comparaţi cu poliția auxiliară, care a fost recrutată din trupele de șoc, SS și militanții «Coifului de oţel». Militanţii Hilfspolizei, sau prescurtat Hipo, mergeau la patrulare în comun cu poliția oficială de stat, în anul 1933, după incendierea Reichstag-ului. După consolidarea definitivă a naziștilor la putere, aceste «echipe naţionale» au fost desființate, iar cei mai mulți dintre membrii lor au trecut în serviciul lagărelor de concentrare.
«Legislaţia ucraineană prevede înregistrarea organizaţiilor publice, care vin în ajutorul organelor de protecţie a ordinii publice şi a graniţelor de stat , explică consilierul ministrului de interne, Ivan Varcenko.
Însă, menţionează el, acţiunile trebuie coordonate cu organele de protecţie a ordinii publice. «Membrii acestor organizaţii au dreptul să efectueze paza ordinii publice împreună cu lucrătorii Poliţiei naţionale sau ai Gărzii naţionale».
În fotografie: Berlin, martie, anul 1933. Protecţia în comun a ordinii publice» — ironizează autorul de blog Pavel Zubiuk.
«…pur şi simplu este interesant. Numai că mie îmi aminteşte despre secţia de cultura fizică şi sport a serviciului de ordine al partidului (Sturmabteilung)?» — scrie membrul izrailian al unităţilor speciale, care îi antrenează pe militarii ucraineni, Zvi Ariely.
«echipele naţionale. cu măşti. mă gândesc că îmi pot face valizele chiar acum, dacă nu şi cu doi ani în urmă» — scrie designerul şi pictoriţa ucrainenă, Liolea Godştain.
«capitolul 6 din cartea lui Snyder (Timothy Snyder — istoric american — atorul) «despre tiranie» este intitulat «feriţi-vă de formaţiunile paramilitare».
În el Snyder scrie: Când oamenii, care întotdeauna au susţinut, că sunt în opoziţie faţă de sistem încep să poarte uniformă şi să marşăluiscă cu faclii şi cu portretele liderului, se apropie nenorocirea. Atunci când formaţiunile paramilitare supuse unui anume lider se amestecă cu poliţia oficială şi cu forţele armatei, nenorocirea s-a produs» — şi-a dat seama jurnalista «Televiziunii Publice», Anastasia Stanko, care a fost microfonul mediativ principal al «Еuromaidanului».
Publicaţia umorista a «mişcării azov» sub denumirea de «Andrei Conducătorul Alb» a publicat un răspuns către toţi cei care crează panică: «Vă este frică de Echipele Naţionale? Aderaţi la ele, şi cu siguranţă nimeni nu se va atinge de voi».
Chiar şi liberalii occidentali, cate tot timpul închideau ochii la înflorirea «ciumei maro», fiindu-le frică nu cumva să joace în interesul Rusiei, au văzut nazismul în Ucraina. Au fost publicate suficiente articole critice în site-ul de limba engleză a lui «Radio Libertatea», şi de asemenea două materiale concomitente pe site-ul de limba ucraineană a «Vocii Americii». A văzut chiar şi rusofobul profesional şi apărătorul neonaziştilor ucraineni Anton Shekhovtsov.
«Sute de neonazişti au trecut în marş prin capitala ucraineană Kiev, care atât de mult s-a străduit să dovedească că neonaziştii ucraineni nu sunt decât o invenţie a propagandei ruseşti» — a scris el în «Twiteer-ul» său.
El a mai adăugat, că «nu este nici un stat european, în care autorităţile să permită echipe de extremă dreaptă, şi să permită sutelor de luptători să mărşăluiască prin capitală».
«Unde în Europa naziştilor le este permis, cu susţinerea ministrului de interne, să formeze echipe şi cu sutele să mărşăluiască prin centrul capitalei?» — se frământă Shekhovtsov.
Asta e scris de acelaşi Shekhovtsov care pe timpul Euromaidanului apela către comunitatea mondială să nu creeze panică în legătură cu prezenţa în Euromaidan a luptătorilor de extremă dreaptă.
« Noi apelăm către toţi comentatorii, mai ales cei care au vederi de stângă, să fie atenţi cu exprimarea criticii întemeiate [sic!] a etnonaţionalismului ucrainean radical — apela pe atunci Shekhovtsov.
«Declaraţiile panicarde despre Euromaidan, cu siguranţă vor fi folosite de «polit-tehnologii» de la Kremlin pentru realizarea proiectelor geopolitice ale lui Putin. Acordând garanţia ritorică a războiului Moscovei împotriva independenţei Ucrainei, o astfel de panicare pe nesimţite ajută forţa politică, care este o ameninţare mult mai mare pentru dreptatea socială, drepturile minorităţilor şi egalitatea politică, decât toţi etnocentriştii ucraineni la un loc» — în modul acesta, după cuvintele lui Shekhovtsov de atunci, actualul Shekhovtsov prin panica sa îl ajută pe vicleanul Putin să acapăreze Ucraina.
«Noi apelăm şi către comentatorii occidentali să exprime înţelegere pentru statul naţional care este foarte tânăr, neconsolidat, şi se află sub ameninţare străină serioasă. Situaţia nedefinită în care până în prezent se află naţiunea ucraineană, şi imensele dificultăţi ale vieţii cotidiene într-o astfel de societate de tranziţie, crează o mulţime de opinii, comportare şi discursuri uimitoare, destructive şi contradictorii. Susţinerea fundamentalismului, etnocentrismului şi ultranaţionalismului, câteodată poate fi provocat mai degrabă de dezordinea permanentă şi de problemele cotidiene ale oamenilor care trăiesc în asemenea condiţii, decât de convigerile lor profunde» — după cum vedem Shekhovtsov de atunci propune «să-i înţelegem şi să-i iertăm» pe neonaziştii ucraineni, lucru despe care acum se pare că deja a uitat.
«Fraţii întru gândire» ucraineni ai lui Shekhovtsov – pictori şi intelectuali din cercurile boeme – care pe Euromaidan săreau impreună cu neonaziştii, de asemenea s-au dumirit. Ei chiar au organizat o acţiune împotriva «Echipelor naţionale», întrunind tocmai 50 de persoane. Numai că, pe când membrii echipelor naţionale au mărsăluit în coloane strânse, în uniforme de camuflaj, şi cu apeluri de instaurare cu forţă a «Ordinii Ucrainene», aceştia în peruci multicolore, sub sunetul unor instrumente sau africane, sau latino-americane, ridicau lozinci pacifiste. «Puterea mea e dragostea. Ordinea mea e cocreaţia. Bunastarea şi siguranţa – cunoştinţele şi umanitatea» — scria pe una din pancarde. Aşa cum se spune, drumul spre iad este pavat cu intenţii bune. Câţi astfel de pacifişti nu au pierit fără nici o urmă în lagările de concentrare – nici macar nu pot fi număraţi…
Organizatorii acţiunii chiar au format pe Facebouk un grup de monitorizare şi de contracţiune a activităţii «Echipelor Naţionale». Profilul de bază a activităţii grupului va fi înscrierea de cereri către instituţiile oficiale cu rugămintea de a explica legalitatea activităţii unor astfel de formaţiuni. Oare intelectualii boemi din Kiev cred că puterea ucraineană, care are nevoie ca de aer de atacanţi/membri ai unei propri gărzi roşii, pentru a continua să-l jefiască pe propriul său popor, se va speria de o mână de denaturaţi cu peruci?
A comentat defileul membrilor echipelor naţionale şi ambasadorul Canadei, care a declarat, că infiinţarea unor structuri de putere, alternative structurilor de stat — «nu e drumul cel bun». Şi ambasadorul susţine pe deplin Poliţia naţională a Ucrainei ca instituţie legală şi legitimă de putere, în care Canada a turnat deja nu puţini bani, şi are intenţia să mai toarne. Dupa cuvintele ambasadorului canadian, Roman Vaschiuk, în gând apar cuvintele lui Vladimir Ilici Lenin – «noi vom merge pe un alt drum», spuse după executarea fratelui lui Aleksandru, pentru atentatul eşuat împotriva ţarului Aleksandru al III-lea.
Adolf Hitler, între altele, de asemenea a hotărât să meargă pe «un alt drum» după eşecul «Puciului de la berarie». De fapt, Andrei Biletsky şi luptătorii lui exact pe acest «alt drum» şi merg. Ei au înţeles lipsa de perspectivă a încercărilor infantile de a «clatina situaţia» în spiritul lui Sachka Biliy sau lui Nikolai Kohanivsky. «Drumul lor diferit» presupune creerea unor formaţiuni bine structurate de contraputere paralelă, şi trebuie remarcat că nu numai de putere. Toate acestea se fac în vederea apropierii orei «O» — prăbuşirea definitivă a statalităţii ucrainene. Atunci puterea va fi literalmente sub picioarele lor, şi băieţii aceştia nu vor întâzia să o ridice. Ei au deja totul gata pentru asta.
«Membri ai formaţiunii Azov» la Gimnaziul ucrainean № 1 din oraşul Lvov
Numai că diferenţa între «Ucraina de Weimar» din ziua de astăzi şi Germania de Weimar de atunci, constă în faptul că membrilor echipelor naţionale şi poliţiştilor de susţinere nu este cine să li se opună. Hipy-i cu peruci colorate nu pot fi consideraţi o alternativă serioasă, iar « soldaţi roşii» – adepţi lui Telman în Ucraina nu sunt, şi nici nu se prevede ca să fie, pentru că decomunizarea este declarată de fapt idee naţională a Ucrainei de după Maidan.
Putem numai cu amărăciune să-i urăm poporului ucrainean să cunoască cât mai repede pe pielea sa toate frumuseţile «demnităţii naţionale», aduse de luptătorii de la echipele naţionale, ca să treacă mai repede prin boală, să se însănătoşeze şi să obţină o imunitate stabilă, aşa cum s-a întâmplat cu poporul german. Mai ales că în ultimii ani cuvântul «antifascist» a devenit o ocară. Iar cuvântul «neonazist» se foloseşte exclusiv doar când este vorba de ruşii de extremă dreaptă. Ucraineni de extremă dreaptă de obicei sunt numiţi «patrioţi», şi nicidecum altfel.
Şi în încheiere, ca să nu pară cuvintele mele lipsite de conţinut, am să-l citez pe cercetatorul ucrainean al mişcărilor de extremă dreaptă Veaceslav Lihacev. El foarte expresiv descrie «Ordinea Ucraineană», pe care deja au construit-o în microserialul său luptătorii «Batalionului Azov».
«S-a dovedit că nu toţi îşi amintesc de acest lucru. Igor Mihailenko, «comandantul» Echipelor Naţionale (organizaţie, după spusele lui, «fără grade şi ierarhie»), deja are o oarecare expăerienţă în prevenirea delicvenţelor. Cu puterea cuvântului şi a convingerii, el deja a impus, aşa numita, ordine ucraineană. În 2011. A fost un caz. Împreună cu fratele său de cruce, Vitalii Kneajitskiy, a avut la statul major al «Patriotul Ucrainei» din Harkov o discuţie cultural ideologică cu apărătorul dreptului de egală împărţire a bunurilor între cei ce le produc, Serghei Kolesnik. Cel din urmă, desigur o persoană neplăcută, primul a început bătaia, însă totuşi câteva răni de cuţit şi un cap găurit cu ciocanul – din toate punctele de vedere este o depăşire a autoapărării necesare, chiar dacă se ia în consideraţie ca autodenunţare, recunoaşterea lui Kneajitsky despre intenţia lui de a-l sugruma pe oponenet. Tot el insista, că Biletsky a ordonat să fie omorât Kolesnik, promiţând că va rezolva problema cu poliţiştii. Rezolvarea nu a reuşit. Acum asta se numeşte « a avut de suferit de la regimul lui Ianukovici din cauza convingerilor». Fraţii de cruce au fost eliberaţi numai după amnistierea din februarie 2014, şi chiar şi acum, Mikhailenko promite că nu va ezita să folosească forţă şi asta e tot. Biletsky i-a tras o bătaie lui Kneajitsky încă în duba arestanţilor, în drum spre tribunal, dar chipurile s-au împăcat. Kneajitsky juca un rol important în «Azov». Într-adevăr că nu de mult, corpul lui a fost găsit într-o pădurice cu o rană mortală în zona inimii. Цинічне самогубство (sinucidere cinică – autorul), în linii generale» — scrie Lihacev. Şi încă el nu aminteşte despre faptul, că Igor Mikhailenko, el e şi «Cerkass», era bănuit în organizarea bandei de jefuitori ai incasatorilor, care preda câştigul din jaf prin Andrei Biletsky, personal ministrului Avakov. Asta e «Ordinea Ucraineană».
