Noile acuzații ale DNA împotriva liderului social-democraților dezvăluie esența luptei politice din România: susținătorii tehnocrației – clasa de mijloc urbană, și instituțiile nealese precum procuratura anticorupție limitează încercările sistemului politic corupt și incompetent de a le crea probleme
Știrea că liderul social-democraților români Liviu Dragnea a fost acuzat în al treilea dosar a întărit retorica binecunoscută despre reprezentanții ”ciumei roșii” din România – Partidul Social Democrat, numiți de strada nemulțumită pe scurt ”hoții”. Povestea standard este că oamenii lui Dragnea reprezintă baronii, în timp ce procuratura anticorupție acționează ghidată de un alt lobby puternic – serviciile secrete. Social-democrații de obicei susțin o retorică împotriva capitalului străin și se declară patrioți.
În opiziție cu emoția imaginilor televiziunilor, care prezintă un nou val de proteste din România, povestea despre lupta dintre servicii și baroni sau dintre popor și politicieni în România începe să plictisească, pentru că merge mediatic timp de mulți ani. Ea nu rezistă unei priviri mai atente, dar pentru a înțelege asta trebuie privit mai îndeaproape contextul în care Dragnea este acuzat din nou – că a inființat un grup infracțional organizat, că a abuzat de funcţia lui și că a comis fals în acte, într-o investigaţie începută de serviciul european pentru luptă contra fraudelor OLAF. Instituția europeană a cerut să fie recuperate 21 de milioane de euro care au fost furate prin firma Tel Drum, care, conform acuzațiilor, are legătură cu Dragnea. Statul român va trebui să recupereze suma furată.
Referitor la serviciile care rămân secrete, chiar şi atunci când activitățile lor sunt discutate de toată lumea, este mai dificil să se facă o analiză. Însă este clar că ele nu se plasează doar de o singură parte în ecuația politică dintre DNA și Dragnea sau social-democrați. Este suficient să se vadă că în cadrul chemării lui Dragnea la DNA el a fost apărat de președintele comisiei parlamentare pentru controlul activităților SRI, Claudiu Manda.
La rândul ei, concepția despre social-democrați ca patrioți care se gândesc la omul de rând este erodată semnificativ de acțiunile lor. Luna aceasta, guvernul lui Mihai Tudose a realizat schimbări în Codul Fiscal care prevăd transferul unei mari părți din povara plăţii contribuțiilor sociale de la angajatori la angajați. Masura va crea mari diferențe între ponderea muncii și a capitalului în PIB și va pune muncitorii români într-o poziție şi mai neprivilegiată. Ea va intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018, într-o țară în care se crede că statul a cedat intereselor economice ale capitalului străin în sfere precum bănci, resurse naturale, distributori de energie și chiar agricultură.
Chiar dacă există organizații ale business-ului care s-au declarat nemulţumite de schimbările fiscale ale cabinetului Tudose, aceste schimbări îi favorizează în mod direct pe întreprinzatori, care sunt eliberaţi de o mare parte a obligațiilor faţă de salariații. Măsurile au fost aprobate atunci când a devenit clar că în al treilea semestru al anului 2017 PIB-ul României a crescut cu 8,8% faţă de cel din același semestru din anul 2016 și se așteaptă ca în acest an creșterea să se ridice la 5,6%. Succesul aparent se explică prin exportul puternic, care duce economia românească înainte în ultimii ani. După datele din anul 2015, în țară există peste 22 000 firme exportatoare. Primele 500 dintre ele sunt responsabile pentru 74% din export. Între ele, firmele cu capital românesc sunt între 10% și 12%
Proporțiile probabil rămân valabile şi pentru anul 2017. Ele arată că de fapt economia românească este dusă înainte de capitalul străin. El va fi stimulat suplimentar de reformele social-democraților. El inregistrează o cifra de afaceri mai mare decât capitalul autohton, însă declară profit și plătește taxe de trei ori mai puțin decât business-ul cu capital românesc.
Schimbările fiscale au fost atacate dinspre stânga, sindicate diverse anunțând planuri pentru greve și proteste. Însă ceea ce scoate românii de dreapta pe străzi sunt intențiile de schimbare a legislației pentru lupta împotriva corupției. Proiectul de schimbare a Legii Justiției se află în momentul de față în parlament, unde va fi discutat și votat. El prevede ca inspecția judiciară, care în acest moment este sub controlul CSM, să treacă sub controlul Ministerului Justiției. Altă prevedere e ca președintele (în momentul de față Klaus Iohannis – susținut de protestatari) să-şi piardă rolul în numirea șefilor din procuratura specială și generală.
Schimbările plănuite vor întări elementul politic din controlul asupra justiției. Aceste măsuri creează îngrijorare că lupta împotriva corupției din România – una dintre puținele realizări ale țării din timpul tranziției va fi oprită.
Pentru a înțelege contradicția dintre social-democrați și protestatari, trebuie să ne întoarcem la evenimentele politice mai importante din ultimii ani – alegerea lui Iohannis ca președinte în 2014, protestele de după incendiul din clubul Colectiv din 2015, care au dus la căderea guvernului lui Victor Ponta, și protestele din februarie 2017. În cele trei cazuri a avut loc o mobilizare populară care a fost direcționată împotriva social-democraților. Miza acestei mobilizării n-a fost doar limitarea sau eliminarea Partidului Social Democrat de la putere, ci și o ciocnire între sistemul politic, reprezentat de partidul cel mai puternic, și tehnocrație – guvernarea în beneficiul capitalului, al proprietarilor economiei românești și al clasei de mijloc din orașele românești. Unealta pentru lupta dintre ele, timp de mulți ani, este activitatea procuraturii anticorupție.
Cum a scris analistul român Ciprian Șiulea pentru Baricada în decembrie 2016, în țară avea loc o schimbare a sistemului politic – de la ”democrația nominală” veche, care are multe dezavantaje, dar permite într-un anumit sens participarea diverselor grupuri sociale la putere, România merge spre o imputernicire din ce în mai mare a clasei de mijloc, care împreună cu DNA și serviciile de informații, folosește discursul de onestitate și anticorupție pentru a-i scoate din lupta politică pe oamenii mai săraci și dezavantajaţi.
Între noiembrie 2015 și ianuarie 2017, țara a fost condusă de guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloș, care a avut ca miniștri reprezentanți ai business-ului și ai ONG-urilor. Însă la votul parlamentar din decembrie 2016 intențiile lui Cioloș de a continua să conducă prin susținerea liberalilor și a partidului ”societății civile” Uniunea Salvați România au fost blocate. Victoria social-democraților a oprit temporar planurile pentru slăbirea sistemului politic, iar după părerea unora ”partidele au început să-i împiedice pe stăpânii adevărați ai țării” – care controlează economia acesteia. Atunci Partidul Social Democrat a devenit un reprezentant al intereselor sistemului politic împoriva depolitizării guvernării.
Însă social-democrații nu sunt prea diferiţi de alte mari partide din România. Şi oamenii lui Dragnea au jurat loialitate clasei de mijloc, au vorbit împotriva asistaților sociali și împotriva umilinței de a depinde de administrația statului. În sfârșit, ei au început să servească tehnocrația. Ceea ce are loc cu Dragnea și cu dinozaurii tranziției este o lupta între instituțiile nealese din România, care şi-au întărit mult puterea în ultimii ani, împotriva posibilității sistemului politic și a partidelor de a le influența. Au existat semne că mai devreme în acest an urma să aibă loc a redefinire a luptei împotriva corupției din România, iar lovitura împotriva lui Dragnea arată că anticorupția continuă să fie în stare bună.
După ce a fost acuzat de infracţiuni legate de compania Tel Drum, care câștigase comenzi publice și folosise bani europeni pentru construirea de drumuri, Liviu Dragnea a anunțat că nu are legătură cu această firmă. În medii deja au loc discuții și sunt publicate mărturii despre relațiile între liderul social-democraților și această companie.
Întrebarea de bază rămâne în continuare legată de imaginea de ansamblu – de contextul în care atacurile împotriva lui Dragnea au loc. Social-democrații au schimbat Codul Fiscal și acum încearcă să facă același lucru cu justiția. Așa au provocat nemulțumirea unor grupuri sociale diverse. Rezistența e cea mai mare în rândurile românilor de dreapta care susțin lupta împotriva corupției. Imediat la proteste a mers și tehnocratul Dacian Cioloș – nu ca lider al unui partid, ci ca lider al Platformei 100, care încearcă să exprime o viziune pentru România modernă.
”Am zis că e important sa fiu si eu aici pentru că se ajunge la o limita. A trecut aproape un an de guvernare cu potențial de crestere economica foarte important. Cred că am ratat foarte multe momente in acest an tocmai datorită impredictibilitătii si degringoladei in decizie si, mai mult, atitudinea asta față de justiție nu face decât sa slăbească și încrederea celor care pot investi in economie, in Romania, să o facă”, a declarat Dacian Ciolos.
Protestele sunt susținute nu doar de Platforma 100, ci și de Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România – cele două partide de opoziție în parlamentul actual. Implicarea indirectă a OLAF în lupta politică din România va avea probabil efectul ei de mobilizare. În România există atitudini antieuropene, dar și o dorința a clasei de mijloc de a se simţi parte din Europa, în opoziție cu ”ciuma roșie” care reprezintă mai ales alegătorii din orașe mai mici și sate.
Clarvăzătorii politici profeţesc sfârșitul lui Liviu Dragnea de mult timp. Însă el nu intenționează să-și dea demisia din poziția sa din partid sau din postul de președinte al Camerei Deputaților din Parlament. Miza e mult mai mare decât personalitatea lui – dacă toți veteranii tranziției vor fi aruncaţi în spatele gratiilor și eliminați din politică sau sistemul partidelor va păstra cel puțin o anumită independență față de ordine de zi a tehnocrației.
Împotriva lui Dragnea lucrează nu doar protestele și acuzațiile, ci și faptul că social-democrații nu au banii necesari pentru a face creșterile salariale promise. Deja au apărut public intențiile lor pentru un buget al austerității din 2018, care ar fi opus celor promise acum un an. Sub presiuni din toate părţile, probabil că Dragnea și oamenii lui nu au altă șansa decât de a realiza până la capăt intențiile lui de schimbări legislative. Este clar că ei au drept adversar forțe puternice și dacă nu acționează, strada nemulțumită sau procuratura strictă îi vor distruge…
