Dezgheţarea politicii are loc în condiţii sociale grave pentru sute de mii de români, care le provoacă frustrări. Instigările liderilor politici împotriva adversarilor ţintesc să prevină pericolul de întoarcere a populismului în condiţiile în care guvernul se bazează pe Comisia Europeană şi pe afaceri pentru reacţia la criză, generată de COVID-19
Politica românească se dezgheață în contextul înlocuirii, de la 15 mai 2020, a stării de urgenţă cu starea de alertă. Dovezile sunt multe. Începutul a fost subiectul autonomiei secuilor. El a provocat multe discuţii şi multe poziţionări autosuficiente. Din nou a fost repornită discuţia pe frontul obişnuit din politica românească – falia dreapta/stânga, Iohannis şi Orban vs. PSD.
Însă lucrurile sunt mai complexe. Asta se vede în contextul ultimelor decizii ale CCR, care a anulat amenzile pentru încălcarea ordonanţelor militare în sum[ totală de de 600 milioane de lei (120 milioane de euro). Condamnarea României la CEDO în cazul Laurei Codruța Koveşi demonstrează, de asemenea, redeschiderea politicii sau cel puţin efortul de a injecta confruntare şi de a capitaliza influenţă electorală pe liniii retorice.
Dar de ce situaţia e mai complexă?
În fruntea PSD-ului nu mai e Liviu Dragnea. S-a discutat la începutul anului că între Dragnea şi liderul actual – Marcel Ciolacu, există diferenţă şi ea putea fi văzută şi în „înţelegerea” dintre Ciolacu şi Ludovic Orban, de care a scris ziarul „Adevărul”, când părea că vârfurile din PNL şi PSD joacă în comun pentru alegeri anticipate. Oare nu se poate ca înţelegerile să fie mai multe şi cu mai mulți actori?
În toamnă vin alegeri locale şi parlamentare, PNL doreşte să câştige, dar are în fruntea sa pe preşedintele Klaus Iohannis – etnic german, şi premierul Ludovic Orban, semimaghiar. Şi iată, PSD din nou „abuzează” de puterea pe care o are în parlament, permițând avansarea proiectului autonomist, şi România e salvată de doi mari patrioţi români – Iohannis şi Orban…
Se spune că Dragnea, reprezentantul curentului populist din România, mai are influenţa în PSD şi în CCR. Şi că PNL şi PSD fac toate felurile de jocuri murdare în Parlament, fiecare pretinzând că e de partea poporului, avansând măsuri populare, dar fiind oprit de nesimțitul de oponent politic. Bine, politica românească are caracteristică bipolară pronunţată şi asta o face vie. Dar lucrurile sunt chiar mai amestecate, pentru că şi PNL tot are reprezentanţii săi populişti, susţinatorii lui Donald Trump, conservatori, evanghelişti ca baza electorală a lui Trump. Cum să fie înţeles atunci jocul redeschis politic al României dacă ambele partide mari au curente tehnocrate şi populiste în rândurile sale?
Peste 1 milion de români sunt în şomaj tehnic, iar un sfert de milion şi-au pierdut jobul. Unii, cei care lucrează, se descurcă în criză, pentru că au venit sigur, dar alţii se simt într-o situaţia foarte precară şi suferă de dezorientare şi anxietate. Frustrările populare ar putea izbucni dacă statul şi politicienii nu-i tratează cu respect şi nu-i sprijină pe popor. În acest sens decizia CCR privind anularea amenzilor din perioada stării de urgenţă salvează poporul român, în special cel din România profundă, de plata celor 120 milioane de euro. Ministrul finanţelor, Florin Cîţu, nu pare să se fi opus, spunând că niciodată nu s-a bazat pe acești bani pentru buget şi că funcţia amenzilor n-a fost să completeze bugetul, ci să prevină pericolul pentru sănătate.
Guvernul PNL nu are altă opţiune decât să demonstreze empatie față de popor, dacă îşi doreşte să mai conducă după alegerile locale şi parlamentare din toamnă. În acest sens trebuie înţeleasă şi intenția declarată a ministrului muncii, Violeta Alexandru, să fie mărite pensiile din septembrie, aşa cum parlamentul a prevăzut încă din 2019 prin iniţiativa PSD.
Problema PNL este că este perceput de mulţi din România ca prea fidel marelui capital şi distanţat de partea mai vulnerabilă a populaţiei. Deciziile şi interpretările CCR l-au vizat direct şi pe Iohannis, afirmând că el şi-a depăşit atribuţiile prin decretul pentru starea de urgenţă. La rândul său, Iohannis a folosit decizia CEDO în cazul Laurei Codruța Koveşi, pentru a sugera că „CCR are obligaţie de a revizui de îndată nu numai decizia referitoare la revocarea doamnei Koveşi, dar şi orice alte decizii luate în considerare, ale unor simple declaraţii, fie ele şi politice”.
Scopul tuturor aceste acuzaţii şi note de critică – înainte între Iohannis şi Ciolacu în problema autonomiei, iar acum între Iohannis şi CCR, este de a recontura fronturile în politica românească după dezgheţarea ei. Este ispititor să vedem dreptate în unul dintre protagonişti şi să urlăm împotriva celălalt, dar un efect direct sau indirect este exact acesta – frustrarea românilor să fie canalizată şi direcţionată într-o direcție care sa nu permite nașterea unor noi curente.
Probabil o privire către situaţia din lume ar putea fi utilă. Criza, generată de COVID-19, a expus vulnerabilitatea lui Donald Trump, care prezida o situaţia gravă din punct de vedere al sănătăţii în Statele Unite. Vorbele nu pot ajuta împotriva coronavirusului. Se simte că populiştii din Europa şi din lume pierd în condiţiile actuale, pentru că situaţia cere expertiză, implicarea tehnocrată, iar politica – domeniul lor, a îngheţat în mai multe ţări. Chiar Bolsonaro cel mai probabil a început procesul său de cădere din vârf, după ce ministrul justiţiei Sergiu Moro a demisionat, acuzându-l pe Bolsonaro de amestec într-o investigație împotriva membrilor partidului prezidenţial.
Pe de altă parte, Marea Britanie a ieşit din UE, iar în eurozonă a reînviat falia între centru şi periferie. România face parte din periferia UE, dar economia ei este foarte dependentă de centru şi respectiv vârfurile politice şi afacerile reflectă aceste legături. În aceste condiții interne şi externe, lupta între sectorul tehnocrat şi curentul populist ar putea renaşte, dacă dezgheţarea are loc într-un mod care scapă de sub control.
Guvernul român şi-a asumat un program mai abiţios de intervenţie în economie şi de sprijin pentru popor decât cel bulgar. Problema este de unde vor veni banii. Încasările fiscale au scăzut cu 25% în martie 2020 în raport cu martie 2019. Acum probabil ies la suprafaţă unii dintre principalii aliaţi al lui PNL. Comisia Europeană a fost de acord ca 1 miliard de euro să fie folosiți în patru direcţii de sprijin pentru afacerile şi pentru cetăţenii aflați în şomaj tehnic. Pe de altă parte, peste 2000 de companiii au donat pentru linia întâi câte 20% din impozitul lor pe profit, pentru a fi cumpărate echipamente medicale. În campanie au participat deocamdată şi 31 000 de persoane fizice.
În România, în principiu, afacerile şi sectorul ONG, care au mai pronunţate tendinţe tehnocrate, au un rol activ. Asta se vede şi în contextul luptei împotriva coronavirusului. Abordarea tehnocrată însă are şi limitele sale. Şi unde elitele nu mai pot cuceri inimi, se pune problema administrării frustrărilor.
Dezgheţarea politici româneşti va mai continua, dar spiritul de confruntare, care îi este atât de caracteristic, nu va da securitate socială celor care au fost loviţi economic şi sufletește în condiţiile stării de urgenţă. Ce îi poate uni pe politicieni români şi pe popor decât un pericol comun? Criza economică şi socială, provocată de coronavirus, face necesare eforturi comune care să vizeze şi să implice masele. Atâta timp cât soluţiile crizei creează un sentiment de înstrăinatare şi apatie în cetăţeni, pericolul întoarcerii populismului va rămâne. Astfel poate fi înţeleasă redeschiderea vieţii politice din România.
editare: Carmen Dărăbuş
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Devino unul dintre ei! Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Avem nevoie de tine! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
