Reflecții înaintea celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din Slovacia
În weekendul dinaintea Crăciunului au avut loc alegeri prezidențiale în Slovacia. Doi candidați ai principalelor forțe politice au trecut în turul al doilea, programat pentru 6 aprilie, după cum au prezis sondajele preelectorale. Aceștia sunt: președintele parlamentului slovac (unicameral), fostul coleg al lui Robert Fico și acum șef al Partidului Social-Democrat (ca Smer), Petr Pellegrini. Adversarul său va fi Ivan Korčok, reprezentant al taberei democrat-liberale, un diplomat prooccidental convins și ministru de externe în guvernul lui Igor Matović (2020-2021), apoi ministru de finanțe (până în 2022), apropiat politic de președinta demisionară Susanna Čaputová după un mandat. În cercurile mainstream metropolitane este considerat un așa-numit „politician independent fără partid”. El are sprijinul taberei de astăzi a opoziției față de Fico. Aceste grupări sunt: Slovacia Progresistă, Mișcarea Creștin-Democrată, Libertate și Solidaritate și Democrație. De asemenea, el este susținut de organizații din afara guvernului și fundații orientate spre Bruxelles și Occident în sensul cel mai larg.
Čaputova, asociată cu cercurile liberal-democrate orientate necritic către Bruxelles, prezentând o linie politică complet diferită și opunându-se astfel tendințelor prezentate de actuala coaliție de guvernare din Slovacia, a fost supusă la presiuni din această tabără cu critici și remarci mușcătoare. Ea însăși a decis să demisioneze și să nu candideze pentru un nou mandat, argumentând că acest lucru se datorează rezultatelor alegerilor din toamna anului 2023 și că publicul slovac a optat pentru o linie politică care se opune opiniilor cercurilor politice care o susțin.
Prezența la vot în primul tur a fost de puțin sub 52%, ceea ce, având în vedere prerogativele limitate ale președintelui slovac, este totuși o realizare (până în prezent, prezența la vot la aceste alegeri a depășit rareori 50%). Candidații individuali au primit următorul număr de voturi. Ivan Korčok a câștigat cu 42,5 %, Petr Pellegrini s-a clasat pe locul al doilea cu 37,0 %, iar pe locul al treilea s-a clasat Stefan Harabin cu 11,7 %. Stefan Harabin a fost susținut în ultimul moment de Partidul Național Slovac (SNS), o formațiune tipic naționalistă și chiar – fascistă, cu un lider carismatic, actualul vicepreședinte al Parlamentului slovac Andrej Danko. Gruparea lui Pellegrini (Hlas-SD) și Danko (SNS) fac parte din coaliția de guvernare de la Bratislava, condusă de Robert Fico (Smer).
Pellegrini, cândva un apropiat al lui Fico, s-a despărțit de Fico după scandalul privind asasinarea jurnalistului Jan Kuciak în 2018 (ceea ce a dus la prăbușirea guvernului și la faptul că Fico a trebuit să demisioneze din funcția de prim-ministru), și și-a format propriul partid social-democrat, Hlas-SD (ca și Smer). Cu toate acestea, în alegerile prezidențiale, Smer și Fico l-au susținut oficial pe Pellergrini.
Stefan Harbin este un reprezentant al electoratului post-socialist, în același timp tradiționalist-conservator, popular mai ales în centrele mici, a căror populație nu poate considera intrarea Slovaciei în UE, și mai ales adoptarea monedei euro, drept un succes și o îmbunătățire a mijloacelor de trai (este vorba de scumpiri, care într-o țară săracă precum vecinul nostru din sud sunt deosebit de dureroase și împovărătoare). El este cel mai în vârstă dintre cei trei politicieni de frunte menționați aici (1957, anul nașterii), fost judecător și președinte al Curții Supreme, ministru al justiției în actualul guvern și în același timp vicepremier al acestuia.
Astfel, putem vedea că alegerile din Slovacia urmează un model universal în lumea modernă și care este reelaborat în multe părți ale Occidentului colectiv. Este vorba despre o confruntare între, pe de o parte, comunitățile care susțin așa-numitul progresism, globalist și asociat cu valorile favorizate de sfera bancară și financiară și de mega-corporațiile transnaționale cuplate cu capital, media-digitale, și, pe de altă parte, comunitățile orientate spre suveranitatea statului, care susțin înțelegerea clasică a economiei și a economiei și (nu în ultimul rând) care pledează pentru valori conservatoare și tradiționale în sfera culturii în sensul său cel mai larg. De fapt, distribuția teritorială a voturilor demonstrează cel mai bine acest lucru – Korčok a câștigat decisiv în cele mai mari centre – Bratislava, Košice și Prešov. În interior, în orașele mici și în mediul rural, voturile au fost în principal pentru concurenții săi. Iar Slovacia este tocmai o astfel de țară, în care comunitatea metropolitană, așa-zis progresistă, este într-o minoritate clară.
S-ar părea că alegătorii din Countin ar trebui să îl susțină în mod necritic și fără echivoc pe Pellegrini în turul al doilea, făcând ca rezultatul alegerilor să fie clar și fără echivoc. Acestea sunt limbile de lemn ale rezultatelor din turul al doilea. Dar nu este chiar așa, așa cum spun mulți observatori. Iar diferențele de program sau chiar de acoperire mediatică nu sunt în joc. În plus, așa cum am menționat, puterile președintelui slovac nu sunt foarte mari. Este vorba în principal de o funcție simbolică și reprezentativă. Direcțiile politice esențiale sunt stabilite de prim-ministrul și de guvernul pe care îl conduce, precum și de majoritatea parlamentară. Electoratul Harabinului este extrem de conservator, iar acest lucru este valabil nu numai în ceea ce privește sfera de existență, ci și în ceea ce privește rolul statului în funcționarea comunității. (Societatea slovacă poate fi considerată mai conservatoare, atașată valorilor catolice, chiar și decât societatea poloneză în această privință). Prin urmare, este într-un anumit sens xenofobă, omofonă și tradiționalistă. Este un secret de taină faptul că Pellelgrini, care nu are familie și nu-și etalează viața privată, este de facto homosexual, ceea ce, într-o astfel de societate, dă naștere la asocieri negative și nefavorabile. El explică totul prin faptul că se sacrifică pentru stat și națiune, motiv pentru care nu a avut timp să își întemeieze o familie sau să aibă copii, deoarece a acționat și acționează numai în beneficiul Slovaciei. Oficial, nimeni nu îl acuză de acest lucru, dar propaganda șoptită, în special în zonele rurale și în orașele mici (mai ales în centrul și estul Slovaciei), este semnificativă în acest sens. Și ar putea determina mulți alegători harabieni să rămână acasă la 6.04.2024. Și atunci orice este posibil.
Iar aceste alegeri contează, totuși, pentru Slovacia. Pentru că fie toată politica de la Bratislava va fi în mâinile unei singure tabere politice (și Slovacia, așa cum se observă în politica guvernului Fico, va lua o cale similară cu cea a Ungariei, după cum se vede clar apropierea dintre Fico și Orban și flirtul cu anumite cercuri politice vieneze), fie elitele slovace vor fi forțate la o coabitare dificilă și întotdeauna costisitoare. Aceasta implică întotdeauna conflicte și certuri, mai ales atunci când este vorba de indicatoare fundamentale precum cele prezentate de taberele în conflict de pe scena politică slovacă.
Radosław Czarnecki
