Nu poți trăi? Taci din gură, bagă part-time! Protestezi? Nu-mi place, ești mafiot!

Săptămânal, muncitorii primesc cel puțin o palmă de la guvernanții și oamenii politici ai României. După ce se iau de muncitori că sunt leneși, că vorbesc când ar trebui să tacă, guvernul vine și le spune că luptă pentru ei. După aceste cuvinte goale, urmează o altă palmă, iar războiul cu omul muncii continuă.

Pe la sfârșitul lunii Februarie, minerii din Valea Jiului, aceia dintre ei care au mai rămas, căci extracția cărbunelui se află în ultimii ani de viață la noi în România, ieșeau la protest. Protestatarii spuneau clar și răspicat că nu și-au mai văzut salariile de câteva luni, că nu pot trăi și că nu se descurcă de niciun fel cu banii. Unii dintre ei s-au blocat și în mină în acele momente, în timp ce alții amenințau că sunt dispuși să intre în greva foamei. Criza momentului, întâmplându-se emblematic în Valea Jiului, locul de unde anumiți mineri au plecat spre București la începutul anilor ‘90, a oferit un potențial imens politicienilor de-a se implica, de-a arunca lozinci în stângă și-n dreapta.

Diana Șoșoacă – în acele momente Senatoare din parte AUR – a venit printre mineri, a început să filmeze și să scandeze mesaje împotriva guvernului alături de lucrătorii care au ieșit la protest. Puterea momentului nu stă în intensitatea vocii cu care aceasta a lovit în Prim MInistrul Flori Cîțu sau în Ministra Muncii, Raluca Turcan, ci în faptul că a fost prezentă acolo și că a dorit să-i asculte pe mineri. Într-un reportaj Antena3, Diana Șoșoacă este filmată în timp ce plânge lângă protestatari, dându-le dreptate când aceștia spun că nu au cum să trăiască, că nu le ajung banii, că sunt săraci, că guvernului actual nu le pasă de ei. Senatoarea le reamintește că nu va uita de ei și că se duce repede până la o farmacie pentru a le cumpăra vitamine celor care protestează în mine.

Referitor la protestul minerilor, Prim Ministrul Florin Cîțu a declarat că înțelege doleanțele minerilor, doar că el nu este de acord cu protestul acestora. În cadrul aceleiași declarații, acesta a reamintit poporului că va ține situația sub control indiferent de ce se va întâmpla:

Sunt mulți politicieni care profită de pe urma acestei manifestații și spun tuturor românilor, cât și celor din București că nu se va întâmpla o mineriadă.

Diferențele diametral opuse în abordarea problematicii ne arată încă o dată de ce extrema dreaptă în România reușește să pătrundă în rândul clasei muncitoare, în timp ce guvernul actual mai rău îi subjugă pe lucrători. Dacă în momentul în care vezi câteva sute, poate mii de mineri care protestează, te gândești automat că va începe o mineriadă sau că există potențial să iasă cu niște bătaie prin centrul unui oraș cosmopolitan, în acel moment, reafirmi prejudiciul care tronează asupra acelui grup de persoane. Astfel, îi izolezi pe acei oameni, le reafirmi stereotipul negativ care oricum este vehiculat de media oricând se ivește ocazia, iar mai apoi îi împingi în brațele extremei drepte. De ce a avut extrema dreaptă mai mult succes în acele momente? S-a dus și-a vorbit cu minerii, în timp ce Florin Cîțu ne reamintea nouă, oamenilor civilizați, că dacă vedem mineri protestând, să nu ne fie frică, că nu o să lasă el să fie o mineriadă. Interesant este că nu faptul că nu au lucrătorii ce să mănânce e problema Premierului, ci faptul că aceștia ar putea începe acte de violență, că sunt mineri.

La câteva săptămâni distanță de la evenimentul cu minerii, lucrătorii de la metroul din București anunțau protestul spontan. Referitor la acțiunea de protest, s-ar fi vehiculat că era legată de spațiile comerciale de la metrou care urmau să fie desființate. Totuși, acei lucrători ale căror spații au fost între timp scoase de acolo (nu în toate zonele), aveau și ei propriul protest, la suprafață. Într-un comunicat de presă, Directorul Metrorex a spuscă revendicările protestatarilor sunt următoarele, neavând legătură cu spațiile comerciale:

”Reprezentanţii protestatarilor au avut, în principal, patru revendicări, vrând să se asigure „că nu vor fi disponibilizări la metrou, că nu vom micşora salariile, că vom recunoaşte USLM (Unitatea – Sindicatul Liber din Metrou – n. red.) ca sindicat ce asigură protecţia şi dialogul social, că împotriva salariaţilor nu se vor lua măsuri disciplinare pentru oprirea voluntară a lucrului”

Indiferent dacă în acel moment venea și cel mai important om în stat și spunea că acei oameni au anumite doleanțe pentru care protestează, poate-i supără ceva și-ar fi bine să-i ascultăm, ar fi fost imposibil să potolească spiritul revoltat al Ministrului Transporturilor, Cătălin Drulă. Într-o declarație de presă, acesta spunea: “Acțiunea ilegală a unui grup mafiot de a lua un oraș ostatic nu poate rămâne fără un răspuns ferm din partea autorităților și din partea justiției.” Într-un alt moment al acelei zile, Cătălin Drulă spunea că sindicatul USLM, care conform acestuia și politicienilor din Coaliție ar fi în spatele protestelor, reprezintă interese mafiote, că-și apăra doar ce le convine acestora și că controlează ilegal metroul, precum un cartel.

Problema metroului a atras atenția și lui Florin Cîțu, care imediat a dezis interesele mafiote și pesedismul care stă în spatele acestei mișcări, deoarece Ion Rădoi, liderul sindicatului USLM, a fost parlamentar din partea PSD în trecut. Apoi, a mai venit și Dacian Cioloș și Dan Barna, care au acuzat că sunt interese mafiote la mijloc, iar mai apoi și Primarul Capitalei, Nicușor Dan, care a recunoscut că înțelege doleanțele protestatarilor, dar nu se poate ține un oraș ostatic din cauza unui abuz sindical. Toate aceste intervenții au uitat întotdeauna componenta importantă: omul muncii. În declarațiile politicienilor care s-au poziționat împotriva protestului de la metrou, nu a existat aproape deloc spațiul pentru a vorbi de oamenii, salariați ai instituției care protestează acolo. Acestora li s-a pus imediat ștampila de oameni mobilizați în stil mafiot, de oameni supuși sinecurilor unui grup puternic.

După mai puțin de 24 de ore, metroul a fost eliberat, iar conflictul a ieșit ușor ușor din atenția publică, până astăzi, când am aflat că DNA-ul s-a dus la sediul sindicatului USLM, acasă la Ion Rădoi și la alți oameni politici. Investigația este legată de plângerea penală făcută în primăvară de către Ministerul Transporturilor. Indiferent de ceea ce se întâmplă în urma acestor investigații, în continuare omul muncii, capacitatea acestuia de-a acționa individual, de-a protesta sau opinia lui nu contează și nu sunt ascultate de actualii oameni politici. Chiar și dacă ar protesta în mod civilizat, dacă ar înainta scrisori, tot nu ar fi corespunzător pentru oamenii politicii. Aceștia își doresc ca omul muncii să tacă, să fie liniștit, calm, să muncească mai mult și să vorbească mai puțin.

După aceste două proteste din subteran, Raluca Turcan în urmă cu câteva săptămâni se afla prin Slatina la Bursa Locurilor de Muncă. Un bărbat din această localitate i s-a plâns Ralucăi Turcan că din salariul minim pe economie nu se poate trăi. Între aceștia s-a purtat o conversație (Libertatea), în urma căreia a reieșit că omul ar putea munci mai mult să facă mai mulți bani, nu neapărat că am putea să-l ajutăm cumva pe acesta și pe ceilalți care se află în aceeași poziție prin politici clare:

Bărbat: Doamna ministru, dumneavoastră credeţi că în România se poate trăi cu salariul minim pe economie? Cu 1.340 de lei? Raluca Turcan: Foarte greu, foarte greu. Greu, vă cred… Auziți, dar fiți atent! Cât munciți? 8 ore, nu? Bărbat: 8 ore. Raluca Turcan: Și mai faceți ceva pe lângă? Bărbat: Am face, dar nu avem. Raluca Turcan: Agricultură? Bărbat: Agricultură nu, că nu avem pământ. Raluca Turcan: Deci fiți atent! Faceți așa un tur. Part-time-uri sunt? Să ne concentrăm şi pe part-time-uri, că sunt oameni care ar putea să-şi completeze puţin veniturile.

Ce Raluca Turcan ne îndemna să ne axăm pe part-time-uri când locul de muncă nu ne oferă îndeajuns bani să trăim. Pentru aceștia dintre noi care sunt pe minim pe economie sau pe un salariu asemănător acestuia, dreptul de-a petrece puțin timp liber acasă, de-a se recupera după o zi de muncă, de a se odihni nu este valabil. Dacă mai au 8 ore libere într-o zi, ar trebui să se ducă, să folosească cumva resursele pe care le au la îndemână pentru a-și vinde forța de muncă. Iar dacă nu găsesc prin ogradă ceva ce să vândă, ceva unelte pe care să le folosească pentru a presta o meserie, să ia un part-time. Ziua de muncă de 8 ore e doar un lux. Pentru cei cu salariul minim, aceștia să bage și 12-14-16 ore.

În aceeași perioadă, Primarul Clujului, Emil Boc dădea un interviu la Napoca FM în care vorbea de nevoia de-a avea metrou la Cluj, de-a avea o șosea de centură. În cadrul aceluiași interviu, moderatorul i-a spus că pentru a ajunge la timp, unii dintre lucrători trebuie să plece de acasă cu 3 sau 4 ore mai devreme. Emil Boc i-a răspuns clar și răspicat: Lenea nu ține loc de scuze!

Dacă Raluca Turcan ne spunea să mai luăm un serviciu dacă primul nu ne putea pune destulă pâine pe masă, Emil Boc ne făcea leneși că nu plecăm mai devreme cu câteva ore de acasă pentru a ajunge la muncă la corporație. Totul să se învârte în jurul muncii, iar dacă mai avem și noi 2-3 ore libere pe seară să spunem Mulțumesc, că sunt alții de nu-și permit luxul ăsta. Problemele identificate de acesta sunt absența metroului și șoselei de centură, dar de construcțiile absurde care au ocupat fiecare metru pătrat disponibil în Cluj nu a zis nimic, nici de prezență imensă de mașini care există în oraș.

Dar ca întotdeauna, este mai ușor să le spui lucrătorilor că sunt leneși, că trebuie să-și mai ia un loc de muncă. E mai ușor să le reamintești că pentru simplu fapt că sunt mineri, aceștia vor face o mineriadă, iar mai apoi să te plângi de faptul că nu ești de acord de modul în care se protestează. Poți să mai vezi și oamenii ieșind la protest, iar apoi imediat să te duci să ameninți, să-i clasifici pe toți ca mafioți, fără a-i asculta.

Iar ca întotdeauna, guvernul actual mai dă câte o lovitură omului muncii, iar apoi se spală pe mâini și vorbește în termeni goli, promițând prosperitate, dezvoltarea economică, șamd. Uitându-ne puțin în istoria recentă, vedem că prosperitatea există doar pentru cei apropiați, iar pentru omul muncii există doar modalități prin care să-l reducem pe acesta la tăcere.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!