Alexei Navalny – mic portret

Câteva informații la rece despre un caz fierbinte

Blogger naționalist

Și-a început cariera ca blogger naționalist. Super naționalist. Atât de naționalist că prin 2007, când cecenii protestau, Navalny a sugerat că sunt niște gândaci. În acest filmuleț spune că sunt, din pricina pielii închise, ca niște gândaci, și că, în vreme ce gândacii de bucătărie pot fi striviți, în cazul cecenilor recomandă un pistol. În scurta scenetă pe care o pune la cale în studio-ul unde și-a filmat intervenția de pe youtube, apare un asemenea rebel pe care domnul Navalny se preface că îl împușcă!

E foarte interesant că până și publicația New York Times unde a apărut prima oară referința la acest film de pomină a lui Navalny este de părere că nu un proiect ideologic alternativ l-a adus pe Navalny în prim planul preferințelor publicului tânăr, ci histrionismul său înnăscut și abilitatea de a folosi social media. E interesant de menționat că Navalny nu rerezintă o alternativă liberală, progresistă sau de stânga la Putin. Cu alte cuvinte, în ce privește drepturile omului, Navalny propune, de pildă, cu subiect și predicat, tratarea probelemei rebelilor ceceni așa cum tratezi problema gândacilor de bucătărie. În plus, nu s-a remarcat niciodată prin promovarea agendei progresiste, a integrării minorităților etnice sau respectării egalității de gen. Dacă progresiștii și liberalii europeni își imaginează că fața plăcută a lui Navalny înseamnă neapărat progresism s-ar putea să se trezească din acest vis cu o surpriză de proporții. Navalny se autodefinește ca naționalist democrat. Este unul dintre co-organizatorii Marșului Rusesc, un marș care a adunat laolată în 2006 o serie întreagă de naționaliști sub sloganul “este țara noastră”.  De asemenea, Radio Europa Liberă, într-un articol cu titlu grăitor, Este Navalny Speranța Națiunii sau a Naționaliștilor, descrie modul în care a susținut o campanie extrem de controversată: “Nu mai hrăniți Caucazul” prin care cerea suspendarea sprijinului pentru republicile caucaziene. În anul 2014, după anexarea Crimeei, Navalny a cerut și mai multe sancțiuni împotriva Moscovei și a apropiaților lui Putin. Dar, curios lucru, întrebat într-un interviu ce crede despre Crimeea, Navalny a spus că, deși a fost ilegal anexată, Crimeea nu-i vreun fel de sandvici cu cârnați care să fie dată și luată înapoi și că acum “Crimeea e a noastră”! Evident, în eventualitatea în care ar fi fost ales președinte, Navalny a declarat că nu avea de gând să dea Crimeea înapoi. Tot în 2014, a scris pe blogul său un articol cu privire la inițiativa Rusiei de a construi o moschee la Moscova. Articolul se intitula “Unde are loc orgia toleranței” în care afirmă: Acum este foarte potrivit să reamintim tuturor că Europa este forțată să accepte migranții musulmani – valul de  mii de persoane țâșnește peste frontierele maritime și terestre și este imposibil să-i oprim decât prin execuții.

Activitate politică

În ceea ce privește activitatea politică, Navalny a candidat la primăria Moscovei. E remarcabil că a reușit să mobilizeze o rețea de 20.000 de voluntari și să primească donații de aproape 2 millioane de dolari. A câștigat atunci 21% din voturi. A fost cea mai notabilă performanță electorală a sa. În 2018, când a dorit să candideze din nou și-a pregătit cu grijă candidatura. Cu un an înainte, în 2017 a organizat mitinguri anti-corupție în peste 95 de orașe rusești și în patru orașe europene. În aprilie 2017 a fost atacat și i s-a aruncat în față o substanță toxică ce l-a lăsat aproape fără vedere la ochiul drept. A fost încarcerat sub acuzația de a fi participat la proteste neanunțate în iulie 2017, în octombrie 2017 și în ianuarie 2018. La alegerile din 2018 i-a fost interzis să participe pe motiv că a fost condamnat într-un caz de corupție despre care vom discuta ulterior.

Aventurile din justiție

Primul caz de corupție în care Navalny a fost implicat s-a petrecut în anul 2012. A fost acuzat de delapidare și că ar fi participat într-un grup infracțional menit să sustragă cherestea dintr-o întreprindere de stat, Kirovles. A fost arestat și eliberat. Apoi, în anul 2013 a fost condamnat la cinci ani în închisoare pentru delapidare, fiind acuzat că ar fi furat bunuri în valoare de 500 de mii de dolari din avutul statului. Judecătorul a citit cuvânt cu cuvânt acuzația procurorilor, singura diferență fiind că l-a condamnat la cinci, nu la șase ani. Astfel, conform publicației, The Guardian, un judecător din orașul de provincie Kirov din nord-vestul Moscovei, l-a condamnat pe Navalny la cinci ani de închisoare. Cazul a fost văzut ca o încercare de a-l împiedica pe Navalny să candideze în alegeri. Pedeapsa a fost comutată în condamnare cu suspendare în 2013 însă această condamnare era un obstacol în cariera lui politică. În 2016 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat o sentință conform căreia lui Navalny i s-a încălcat dreptul la un proces corect. Tot în anul 2016 Curtea Supremă de Justiție a Rusiei a anulat decizia curții din orașul Kirov și a retrimis judecătorilor din respectivul oraș cazul lui Navalny. Totuși, în anul 2017, curtea inferioară din regiunea Leninsky a menținut verdictul inițial și i-a dat cinci ani cu suspendare!

Un alt caz de mare notorietate este legat de compania de produse cosmetice Yves Rocher. În anul 2008 Oleg Navalny, fratele lui Alexei, le-a propus celor de la Yves Rocher Vostok să acrediteze compania Glavpodpiska pentru a fi furnizor al produselor companiei de cosmetice. În articolul  BBC din anul 2014, jurnalistul Juri Wendik ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat mai exact. Astfel, frații Navalny ar fi păcălit, conform investigatorilor, filiala rusă a Yves Rocher cu 26 de milioane de ruble. În decembrie 2007 cei doi frați, Alexei și Oleg, au creat o companie offshore în Cipru, Alortag Management Limited. Au pus-o șefă pe Maria Zaprudskaya. Apoi, au înregistrat o companie la Moscova, Gladpovpiska, unde 99% din acțiuni le avea firma offshore din Cipru și 1% tatăl Mariei Zaprudskaya, care era și contabilul firmei.  Conform publicației britanice, la acea vreme, Oleg Navalny lucra tocmai la poșta rusă, fiind șef chiar la departamentul care se ocupa cu expedierile în interiorul țării, la centrul de sortare automată. Din această poziție cheie, Oleg Navalny știa și că poșta rusă de stat nu făcea față livărilor și se pare că el chiar a zădărnicit aceste livrări în așa fel încât filiala rusească a Yves Rocher să apeleze la serviciile de livrare salvatoare ale firmei private offshore Gladpovpiska. Anchetatorii l-au acuzat pe Oleg că ar fi profitat de poziția sa ca să livreze produsele la surpapreț. În apărarea lor, frații Navalny au declarat că nu a fost vorba despre o supra-taxare și că prețurile erau chiar mai mici. În plus, singurul care s-a plâns de aranjamentul de afaceri a fost Serghei Șustov, de la o firmă subcontractată, care însă ar fi aflat de faptul că a fost păgubit cu 3.8 milioane de ruble de la anchetatori.  Pe scurt, frații Navalny aveau ceea ce numim “o firmă de apartament” într-un offshore în Cipru. Și-au angajat un subcontractor, firma AutoSaga. Au cerut de la Yves Rocher 55 de milioane de ruble, ar fi dat firmei AutoSaga 29 de milioane de ruble și ar fi băgat restul banilor în buzunar prin plăți fictive către firma deținută de părinții lor.

În luna decembrie 2014 cei doi frați au fost condamnați la 3 ani și jumătate cu suspendare și plata 500000 de ruble compensație.

În anul 2017 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decretat că sentința a fost nedreaptă și că procesul a fost arbitrat și nedrept.

Otrăvirea

În luna august 2020 Navalny s-a simțit rău în timpul unui zbor de la Tomsk la Moscova. Avionul a aterizat și Navalny a fost internat la un spital din Omsk unde avionul a aterizat de urgență. Într-un interviu din Der Spiegel Navalny face declarații foarte interesante. A fost filmat țipând în avion. Dar, spune el, nu țipa de durere. Sentimentul morții iminente, pe care l-a simțit deși nu-l durea nimic, l-a făcut să țipe. Apoi spune că n-a băut otravă, dar că ar fi atins o sticlă pe care era otrava și a absorbit-o prin piele. De aceea n-a avut sentimentul morții iminente pe loc.  La spitalul din Omsk a fost tratat cu atropină și asta i-ar fi salvat viața. Apoi s-a întâmplat ceva foarte interesant. Un avion german trimis de activiști germani a venit să îl ia pe Navalny din spitalul de la Omsk și să îl trateze la Berlin. Activiștii care au trimis avionul reprezintă fudația Cinema for Peace International Foundation. Un fapt foarte interesant este că această fundație îl are ca președinte onorific pe fostul președinte rus Mihail Gorbaciov. Doctorii ruși pretindeau că dacă ar fi fost otrăvit cu Novichok această otravă s-ar fi absorbit imediat. Dar medicii germani au declarat că a fost otrăvit. În Ianuarie 2021, Navalny s-a întors în Rusia, deși fusese avertizat că va fi arestat pentru că, plecând din țară, și-a încălcat eliberarea condiționată. Fiind condamnat cu suspendare, nu avea voie să părăsească Rusia. Prin urmare, Navalny știa foarte clar că va fi arestat.

La scurt timp după ce a fost arestat, pe rețelele sociale a apărut un film cu un palat luxos care ar aparține lui Putin. Filmul a fost vizionat de peste 100 de milioane de ori. Putin a negat la televiziunea publică faptul că palatul i-ar aparține. Între timp, principalele orașe rusești au fost martorele unor proteste importante care cer ca Navany, care ispășește o pedeapsă de 30 de zile pentru că și-a încălcat condițiile eliberării condiționate, să fie imediat eliberat.

Concluzii

Este foarte important să avem perspective informate și nuanțate asupra evenimentelor și personajelor politice. De regulă, trebuie să evităm portretizarea în alb și negru ale oamenilor politici. Dacă citim titlurile articolelor de presă din România – nu o să le dau sursa pentru că nu vreau să le fac rating  – vedem un stil bombastic și lipsit de substanță care se axează exclusiv pe viziuni în alb și negru, extrem de simpliste. Iată câteva exemple: Palatul lui Putin. Istoria celei mai mari mite din lume, Presa aservită Moscovei încearcă să creeze confuzie în cazul Navalny, Vladimir Putin îl urmărește cu pasiune pe Alexei Navalny. Or, este exact genul de prezentare care aruncă titluri captivante dincolo de care răzbate foarte greu informația sau dezbaterea echilibrată.

În ultima ediție a podcastului pe care Baricada l-a găzduit pe data de 31 Ianuarie, profesorul de filosofie de la Universitatea din Sofia, Todor Todorov, afirma că, principala problemă a Rusiei actuale este că există foarte multă frustrare, dar niciun competitor real ideologic și politic al lui Putin. Cu alte cuvinte, campania anti-corupție dezvotlată de Navalny nu ține loc de soluții. Succesul lui Alexei Navalny este în principal datorat popularității pe rețelele sociale și a abitității sale de a se face plăcut pentru o nouă generație de tineri. Thomas Piketty este coautorul unui studiu publicat în 2019 care arată că bogăția pe care oligarhii ruși au reușit să o dosească prin paradisuri fiscale și offshore-uri este egală cu bogăția rușilor din țară! În Rusia, conform ultimelor statistici, 20 de milioane de oameni trăiesc sub limita sărăciei. Navalny nu este reprezentantul lor. El este reprezentantul unei clase de tineri pentru care Putin reprezintă trecutul. Dacă ne uităm îndeaproape la ce scrie, soluțiile avansate de Navalny sunt foarte departe de ceea ce libealii europeni și-ar putea imagina. Pozițiile sale cu privire la minoritatea musulmană sunt absolut halucinante. Este foarte important să privim lucrurile lucid și să nu ne îmbătăm cu apă rece. Navalny este un om atrăgător și carismatic, cu foarte multă priză la publicul consumator de social media. Agenda lui anticorupție, este, în esență limitată – vrem să nu mai fie corupție. Bine. Și pe urmă? Dai Crimeea înapoi? Nici poveste! Promovezi politici de integrare în Cecenia? Nici vorbă! Pistolul e soluția pentru ei. Când ne uităm la poza cu Navalny alături de soția surprins în avionul care îl duce înapoi în Rusia – deși știa foarte clar că va fi arestat – și îl vedem ca pe un cățel gata să fie strivit de stăpânul cel aspru, ar trebui să recitim blogul său. Ar trebui să citim și articolele scrise de jurnaliștii BBC, New York Times și The Guardian pe care le-am citat aici ca să ne facem o impresie clară arupra situației. E drept, Todor Todorov spunea că protestele sunt bune pentru că forțează autoritățile să progreseze, le ține în șah și le obligă să vină cu soluții. Dar Navalny, oricât de sclipitor s-ar ambala folosindu-se de aptitudinile sale în social media nu este liderul pașnic, liberal și multiculturalist pe care poate am fi tentanți să ni-l imaginăm. El îl atacă pe Putin dinspre o poziție de dreapta naționalistă ambalată în mult sclipici anticorupție și show pe rețelele sociale. 

Referințe:

BBC News. 2021. Alexei Navany: Russia’s Vociferous Putin’s Critic. BBC NEWS, January 22.

Berry, Ellen. 2011. Rousing Russia With a Phrase. New York Times, 9 decembrie.

Bidder, Benjamin și EschRussian, Christian. 2020.  Opposition Leader Alexei Navalny on His Poisoning „I Assert that Putin Was Behind the Crime”. Spiegel International, 1 octombrie.

Coalson, Robert. 2013. Russia’s Aleksei Navalny: Hope Of The Nation – Or The Nationalists?. Radio Free Europe, 28 iulie.

Dolgov, Anna.2014. Navalny Wouldn’t Return Crimea, Considers Immigration Bigger Issue Than Ukraine, The Moscow Times, 16 octombrie.

Elder, Mirriam. 2013. Russia: Alexei Navalny found guilty of embezzlement. The Guardian, 18 iulie.

Medusa. 2019. The top 1% controls a third of the wealth, and the poor are getting poorer. How Russia became one of the most unequal places on Earth. Medusa, 23 ianuarie.

Navalny, Alexei. 2015. Unde are loc orgia toleranței?, Navalny.com, 16 noiembrie.

Novokmet, F., Piketty, T. & Zucman, G. From Soviets to oligarchs: inequality and property in Russia 1905-2016. J Econ Inequal 16, 189–223 (2018). https://doi.org/10.1007/s10888-018-9383-0

Redacția Reuters. 2020. Germany activists say they are sending plane to pick up Navalny, Reuters, 20 august.

Wendik, Juri. 2014. Esența cazului Ives Rocher versus Frații Navalny. BBC News, 29 decembrie.

Elder, Mirriam. 2013. Russia: Alexei Navalny found guilty of embezzlement. The Guardian, 18 iulie.

Medusa. 2019. The top 1% controls a third of the wealth, and the poor are getting poorer. How Russia became one of the most unequal places on Earth. Medusa, 23 ianuarie.

Navalny, Alexei. 2015. Unde are loc orgia toleranței?, Navalny.com, 16 noiembrie.

Novokmet, F., Piketty, T. & Zucman, G. From Soviets to oligarchs: inequality and property in Russia 1905-2016. J Econ Inequal 16, 189–223 (2018). 

https://doi.org/10.1007/s10888-018-9383-0

Redacția Reuters. 2020. Germany activists say they are sending plane to pick up Navalny, Reuters, 20 august.

Wendik, Juri. 2014. The Essence of the Ives Rocher and Navalny Brothers Case cazului Ives Rocher versus Frații Navalny. BBC News, 29 decembrie.

Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!

Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.