Conform legii, totul este clar: alegerile prezidențiale din Ucraina ar trebui să aibă loc la 31 martie. Dar nu se știe dacă acestea vor avea loc și chiar mai mult ; deocamdată, informația este că nu vor avea loc. Președintele în exercițiu, Volodymyr Zelenski, se află într-o situație dificilă. Pe de o parte, organizarea de alegeri într-o țară aflată în haos pe timp de război și eventuala sa victorie i-ar conferi o puternică legitimitate pentru a-și continua guvernarea, și chiar într-o variantă în care nu ar trebui să fie menținute standardele democratice. Pe de altă parte, însă, supunându-se judecății alegătorilor de a căror opinie nu este sigur (mai multe despre acest aspect mai târziu), Zelensky riscă să fie învins nu doar politic, ci și personal – ar trebui să țină cont de faptul că succesorii săi ar putea dori să-l tragă la răspundere pentru multe dintre deciziile și comportamentul său nedemocratic.
Pe 6 noiembrie, chestiunea părea o concluzie de la sine înțeleasă. În discursul său de atunci, Volodymyr Zelenski a declarat: „Victoria noastră este posibilă. Ea va veni dacă ne concentrăm asupra ei. Nu pe politica în căutare de câștiguri personale. Nu pe dispute care nu vor aduce nimic statului nostru (…) Și înțelegem cu toții că există multe provocări acum, într-o perioadă de război, și este complet iresponsabil să aruncăm acum subiectul alegerilor într-un mod neglijent și frivol”. Observatorii au citit acest lucru fără echivoc: nu vor exista alegeri prezidențiale, cel puțin atât timp cât legea marțială rămâne în vigoare în Ucraina. Cu toate acestea, nu este atât de simplu.
***
Formal, Zelenski își rezervă dreptul de a anunța alegeri pentru Rada Supremă la un moment mai convenabil pentru el și partidul său, Servitorul Națiunii. Cu toate acestea, se poate presupune dinainte că nu se va grăbi să convoace alegeri, deoarece este în avantajul său să mențină parlamentul așa cum este, fără a se supune unui test electoral. Pur și simplu pentru că majoritatea în Consiliul Suprem este formată din partidul Servitorul Națiunii, care este controlat în totalitate de el. Prin urmare, este de așteptat ca alegerile să nu aibă loc curând. Atât Zelenski însuși, cât și un consilier al șefului Cancelariei Prezidențiale, Mykhailo Podolak, au invocat în repetate rânduri motive formale pentru anularea alegerilor, printre care se numără imposibilitatea de a le organiza în timpul legii marțiale, pe care președintele însuși continuă să o prelungească, dificultatea organizării unui vot „de front”, dificultatea de a controla procesul electoral, de a asigura participarea la vot a persoanelor mobilizate, condițiile dificile de desfășurare a acțiunilor de prospectare și costul ridicat al organizării alegerilor, pe care bugetul ucrainean nu și-l poate permite deocamdată. Și, bineînțeles, fiecare dintre aceste argumente sună convingător, dar, după cum se pare, motivul principal se află în sfera politică și în preocupările personale ale lui Zelensky însuși. Cazul alegerilor prezidențiale este diferit.
Neîncrederea publicului în președinte
După începerea invaziei rusești în Ucraina, Vladimir Zelensky și-a făcut un nume de erou și a reușit să obțină un sprijin public aproape total de 60-70%, ceea ce, la prima vedere, i-a garantat victoria în alegeri. Astfel, el a depășit „blestemul” președinților ucraineni care au fost adesea aleși pe un val de populism, dar care și-au pierdut rapid sprijinul ca urmare a faptului că nu și-au respectat promisiunile, a problemelor sociale și a corupției. Merită să ne amintim că Zelenski a venit la putere pe un val de promisiuni de a pune capăt conflictului din Donbass. Când a devenit clar că nu își va ține această promisiune, popularitatea sa în clasament a început să scadă. Războiul din februarie 2022 a devenit un leac, dar, după cum s-a dovedit, o sursă atât de ușoară de creștere a ratingurilor era plină de riscuri serioase. Acum, când luptele s-au blocat și spectrul înfrângerii militare a devenit din ce în ce mai real, imaginea „comandantului fortăreței asediate” începe să joace împotriva lui Zelensky.
Este clar că președintele privește lucrurile cu realism și vede toate pericolele, motiv pentru care, în timpul războiului, a restricționat efectuarea de sondaje sociologice cu privire la alegerile prezidențiale și, prin intermediul biroului său, a controlat strict alte sondaje efectuate cu toate acestea, ale căror rezultate ar putea avea repercusiuni asupra propriei sale popularități. Dar chiar și în această situație și ultimul sondaj independent realizat de PolitiKum a arătat că, pentru prima dată după mult timp, sprijinul său a scăzut sub 50%, la 45%, unul dintre principalii săi adversari, Petro Poroșenko, fiind pe locul al doilea, cu 19%. De fapt, sprijinul pentru Zelenski ar putea fi chiar mai scăzut, după cum confirmă indirect un sondaj realizat de Grupul Sociologic Ucrainean, în care 57,7% dintre respondenți s-au declarat „fără echivoc negativ” în ceea ce privește nominalizarea lui Zelenski pentru un al doilea mandat. De asemenea, merită să ne amintim că popularitatea certă și continuă a lui Zelensky s-a bazat pe un acord nescris conform căruia alți politicieni din război nu vor critica ideile sale greșite. Dacă ar fi avut loc alegeri prezidențiale, toate restricțiile ar fi dispărut în timpul campaniei electorale și președintele ar fi devenit obiectul unor critici legitime, iar acest lucru ar fi scos la iveală toate problemele președintelui și i-ar fi lovit sprijinul.
Zelenski vs. oligarhii și elitele locale
În martie 2021, Vladimir Zelenski a declarat că Ucraina a lansat o luptă sistemică împotriva oligarhilor și a marilor afaceri care fură de mulți ani de la stat, iar în luna noiembrie a aceluiași an a semnat o lege „Cu privire la prevenirea amenințărilor la adresa securității naționale legate de influența necorespunzătoare a persoanelor cu o importanță economică sau politică semnificativă în viața publică (oligarhi)”. La început părea un populism ieftin, dar Zelenski, în calitate de candidat al oligarhului Igor Kolomoisky (lucru pe care nu l-a ascuns), la un moment dat a luat un curs clar nu doar de a scoate marile afaceri din politică, ci și de a naționaliza activele celor mai puternici oligarhi pentru a-i priva de instrumentele lor de influență asupra statului și, în acest proces, de a adăuga fonduri la bugetul de stat, care este influențat de președintele însuși și de tabăra sa politică. Folosind Biroul Președintelui și serviciile speciale, cum ar fi SBU, Zelensky a început o acțiune sistematică împotriva oligarhilor, adesea însoțită de confiscarea afacerilor acestora. Principala țintă a lui Zelenski a fost Igor Kolomoisky, a cărui distrugere a influenței și intereselor imperiului era de o importanță capitală pentru președintele ucrainean. Kolomoisky a fost arestat, iar bunurile sale au fost confiscate. În toamna anului 2023, a început naționalizarea activelor unui alt oligarh, Dmitri Firtash, iar majoritatea sucursalelor companiei sale UkrGazEnergo fuseseră deja transferate sub conducerea companiei de stat Naftohaz. În 2021, Petro Poroșenko a fost acuzat de trădare pentru că a cumpărat cărbune de la companii din Donbass. iar în ultimii trei ani, sute de dosare au fost deschise împotriva companiilor lui Rinat Akhmetov, punând capăt, de asemenea, carierei sale politice și economice.
Acest război, declarat oligarhilor, nu le lasă acestora altă soluție decât să își unească forțele pentru a schimba președintele, astfel încât noul ocupant al străzii Bank Street să suspende acțiunile împotriva lor și să le restituie activele. Candidatul cel mai probabil al oligarhilor este Petro Poroșenko, care are cel mai bun palmares și care a început deja să îl critice activ pe Zelenski în public, ceea ce se bucură de aprobarea electoratului. La acesta se adaugă un alt aliat al oligarhiei: cei mai influenți primari ai orașelor ucrainene, pe care Zelenski încearcă, de asemenea, să îi priveze de puterea reală. Primarul din Harkov Terekhova, primarul din Odesa Trukhanova, primarul din Dnipro Filatova, primarul din Lviv Sadova sunt în conflict constant cu Zelenski, iar din 2019, Zelenski are o relație extrem de negativă și cu primarul din Kiev, Klitschko. În prezent, Zelenski, prin intermediul Cancelariei Prezidențiale, încearcă să le ia puterea primarilor de orașe, transferând-o șefilor numiți, și nu aleși, ai Administrațiilor Militare Districtuale (OMA), iar conform unei legi semnate recent, așa-numitul „impozit pe venitul personal militar” a fost scos din dispoziția autorităților locale, aceste fonduri fiind transferate direct la bugetul de stat. În esență, Zelenski dorește să elimine administrația locală prin încorporarea instituției primarilor în sistemul său autoritar de guvernare. În această situație, primarii de orașe și oligarhii formează o alianță în alegeri împotriva lui Zelenski, o alianță care ar putea deveni o amenințare serioasă pentru acesta.
Pierderea încrederii în Zelensky din partea elitelor din SUA și Marea Britanie
Stabilitatea puterii lui Zelensky s-a bazat nu numai pe „imaginea de erou” pe care războiul l-a ajutat să și-o creeze, ci și pe legăturile puternice și sprijinul Occidentului, în primul rând al SUA și al Marii Britanii, ale căror interese economice și, mai ales, geopolitice le urmărea.
Una dintre sarcinile sale principale, a fost să limiteze Rusia din punct de vedere militar și politic. Cu toate acestea, ultima perioadă a arătat că își îndeplinește această sarcină din ce în ce mai puțin bine. La aceasta se adaugă deteriorarea situației economice a populației și o campanie mediatică prost condusă, care ar fi trebuit să adauge puncte la ratingul lui Zelenski, dar care nu face decât să irite oamenii, precum și corupția care domină statul. Faptul că situația președintelui ucrainean se deteriorează este evidențiat de numărul tot mai mare de articole apărute deja în presa occidentală care îl critică direct pe Zelensky, politicile sale și modul în care a gestionat războiul. Acest lucru a devenit un semnal clar pentru președinte că încrederea Occidentului în el este în declin. Zelensky ar trebui să fie îngrijorat în mod special de două articole publicate în mass-media britanică în decursul unei săptămâni la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie. Ambele au evaluat dur perspectivele Ucrainei în războiul cu Rusia și, în timp ce primul a criticat perspectivele generalului Zaluzhny pentru forțele armate ucrainene, cel de-al doilea, apărut în revista TIME, l-a prezentat pe președintele ucrainean Vladimir Zelensky ca fiind epuizat de încercările sale constante de a convinge aliații să își păstreze încrederea în succesul final al Ucrainei și, în esență, ca un politician al cărui potențial s-a epuizat deja. Zelenski trebuie să fi perceput cele două articole ca pe o lovitură, îndreptată împotriva imaginii sale în Occident. În acest aspect, unii observatori indică rolul tot mai mare al șahului cancelariei prezidențiale, Andriy Yermak, care preia treptat toate funcțiile reale de conducere, atât în politica internă, cât și în cea externă, începând din 2020. Unii susțin chiar că este posibilă opțiunea de înlocuire a lui Zelensky cu Yermak în cazul, de exemplu, al decesului președintelui în exercițiu. Acest lucru a fost remarcat, de exemplu, într-o publicație Politico. Nu este pentru prima dată când presa străină recunoaște meritele lui Ermak, care a concentrat asupra sa aproape întreaga sferă a activităților de politică externă ale președintelui. Acestea notează că datorită lui Ermak s-au stabilit relații „prietenești” între Ucraina și Statele Unite. Recenta vizită a lui Ermak în Statele Unite, unde a negociat în numele Ucrainei cu Congresul și cu administrația Joe Biden, arată în mod clar consolidarea rolului său.
Aceste sceaneri au sens în măsura în care, potrivit unui sondaj realizat de serviciul sociologic al Centrului Razumkov în perioada 5-11 iulie 2023 în cadrul proiectului Programului MATRA finanțat de Ambasada Regală a Olandei în Ucraina, 37,8% dintre respondenți au încredere în Ermak, ceea ce creează perspective electorale bune pentru acesta. Această opțiune este doar ipotetică, dar declarațiile senatorului Lindsey Graham și ale comisarului european pentru afaceri externe Josep Borel privind necesitatea alegerilor prezidențiale îi pot da lui Zelenski impresia că Occidentul joacă împotriva lui pe la spate. Acest lucru nu poate decât să-l încurajeze să nu permită organizarea de alegeri.
Ce zici de alegeri în 2024, până la urmă?
Există, totuși, mai multe motive pentru care Zelenski și-ar putea asuma un risc și ar putea organiza alegeri pentru rezidențiat în 2024. În primul rând, pe un val de popularitate în scădere, 2024 este ultimul an în care mai poate conta pe un anumit sprijin, presupunând un sprijin mediatic. În al doilea rând, pentru criticii lui Zelenski din Occident, anularea alegerilor va fi un argument în plus pentru reducerea sprijinului său și pentru a nu-i oferi noi tranșe militare, astfel încât alegerile ar putea opri procesul, spre bucuria celor care pur și simplu fac bani din acest război.
În al treilea rând, participarea la procesul electoral a diferitelor grupuri de influență din cercul intim al președintelui îi va permite acestuia să redistribuie puterea între ele, ceea ce va stabiliza echipa sa, o va face mai competitivă și mai ușor de gestionat.
În concluzie, Zelenski trebuie să se decidă: dacă își asumă riscul unor alegeri pentru a păstra măcar rămășițele puterii și influența sa asupra statului sau dacă le evită cu orice preț, sperând că imaginea sa de lider eroic va convinge nu doar alegătorii din Ucraina, ci și Occidentul, care sprijină Ucraina.
