Comitetul Internațional al Socialiștilor Democrați din America a publicat o declarație prin care se opune războiului proxy în curs de desfășurare al guvernului SUA în Ucraina, afirmând că miliardele care sunt direcționate către complexul militar-industrial „într-un moment în care americanii obișnuiți se luptă pentru a-și plăti locuințele, alimentele și combustibilul” reprezintă „o palmă dată oamenilor care muncesc”. Declarația pledează pentru un acord de pace negociat. În opinia lor, vărsarea de arme în țară va „prelungi inutil războiul, ceea ce va duce la mai multe morți în rândul civililor” și va „risca să escaladeze și să extindă războiul – chiar până în punctul unui război nuclear”.
Ca răspuns la această poziție în întregime rezonabilă și moderată, DSA trebuie să facă față, pe Twitter, unor valuri uriașe deacuzații de loialitate față de Kremlin și de facilitare a crimelor și a vărsării de sânge de către managerii de narațiuni media care au binecuvântarea „albastră” (cu referire la Partidul Democrat, de regulă reprezentat de culoarea albastră, n.trad.). Acest lucru e pricinuit de faptul că singurele poziții acceptabile pentru orice persoană cu o oarecare influență în legătură cu acest război variază de la susținerea continuării operațiunilor actuale de război prin reprezentanți până la inițierea unui război fierbinte direct între NATO și Rusia.
Iată cât de îngust a devenit spațiul dezbaterilor accepttive cu privire la acest conflict: de la șoimul status quo la șoimul ucigaș. Orice lucru din afara acestui spectru este încadrat ca extremism radical. După cum spunea Noam Chomsky: „Modalitatea inteligentă de a menține oamenii pasivi și obedienți este să limitezi strict spectrul de opinii acceptabile, dar să permiți o dezbatere foarte vie în cadrul acestui spectru – chiar să încurajezi opiniile mai critice și mai disidente. Acest lucru le dă oamenilor sentimentul că există o gândire liberă, în timp ce, în permanență, presupozițiile sistemului sunt întărite de limitele impuse asupra subiectelor de dezbatere.”
Acest spectru al dezbaterii a fost micșorat, pe de o parte, de către maeștri propagandiști imperiali care au bombardat continuu publicul cu mesajul că orice susținere pentru dezescaladare și soluții diplomatice este o „liniștire” și un indiciu al simpatiilor pentru Rusia, iar pe de altă parte, de către experții și politicienii adepți ai soluțiilor militare extreme, care fac presiuni pentru cele mai ciudate și agresive răspunsuri posibile la acest război. Împiedicând pozițiile pro-pace să pătrundă în spectrul dezbaterii acceptabile, insistând cu toată forța ca discuția să meargă în direcția extremismului belicoșilor, managerii narațiunii imperiale au reușit să creeze o niște ochelari de cal în care singura dezbatere permisă este cea referitoare la cât de direct și de energic ar trebui confruntată Rusia, apelurile la pace fiind acum cu mult în afara soluțiilor considerate acceptabile.
Acest tablou este foarte înfricoșător deoarece atât războiul fierbinte direct între NATO și Rusia, cât și continuarea cursului actual de acțiune al imperiului în Ucraina sunt stupide. Un conflict direct între puterile nucleare înseamnă probabil un al treilea război mondial foarte rapid și foarte radioactiv, iar actuala strategie a imperiului în acest război prin reprezentanți nu oprește Rusia să câștige tot mai mult teren în est, sfidând cu sânge rece afirmațiile occidentale că Ucraina își învinge cu curaj invadatorii malefici. Oficiali ai administrației Biden au declarat presei că se îndoiesc că Ucraina va putea chiar să recupereze teritoriul pe care l-a pierdut deja. Dacă și până când nu se schimbă ceva semnificativ, Ucraina nu pare să se bucure prea curând de o strategie câștigătoare în acest război.
Pe scurt, nu există o strategie de ieșire din acest război prin reprezentanți. Nu există niciun plan pentru a-i administra o înfrângere rapidă lui Putin, iar administrația Biden continuă să respingă cu fermitate chiar și cele mai mici gesturi de diplomație cu Moscova. Se pare că Boris Johnson a fost foarte convins că președintele Ucrainei, Zelensky, președintele Franței, Macron și cine știe cine altcineva trebuie descurajat să negocieze o soluție de pace în Ucraina. Ușile pentru a pune capăt rapid acestui război, fie prin câștigarea lui, fie prin negocierea unui acord de pace, sunt amândouă zăvorâte, ceea ce garantează o perioadă lungă și de lupte sângeroase.
Ceea ce, după cum se pare, convine foarte mult Washingtonului. Oficialii administrației Biden au declarat că obiectivul este de a folosi războiul din Ucraina pentru a „slăbi” Rusia, iar SUA au deja un model stabilit de a lucra pentru a atrage Moscova în mlaștini militare costisitoare, așa cum am văzut atât în Afganistan, cât și în Siria. Continuarea vărsării de arme și informații militare în Ucraina, în timp ce se lucrează pentru a izola Rusia de lume, nu are nicio șansă de a pune capăt războiului în timp util, dar are șanse destul de mari să sângereze și să slăbească Moscova.
Și din moment ce acesta este cursul de acțiune care a fost adoptat de imperiu, putem doar să presupunem că acesta este rezultatul dorit de acesta: nu victoria, nu pacea, ci un război lung și istovitor.
Una dintre principalele critici recurente la adresa invaziei din Irak a fost aceea că Bush s-a grăbit fără o strategie de ieșire, fără un plan de încheiere a războiului odată ce acesta a fost început. Acest război prin reprezentanți cu Rusia nu numai că nu are o strategie de încheiere a războiului, dar se pare că are doar strategii pentru a nu încheia războiul. Strategia de a nu avea o strategie de ieșire.
Ori de câte ori subliniați nebunia acestei abordări, veți irita idioți utili ai imperiului care vor obiecta că, prin critica războiului prin reprezentanți al SUA și susținând o soluție negociată, vă faceți vinovat de „liniștire”. Astfel, sunteți exact la fel ca Neville Chamberlain, deoarece singurul argument pe care îl au apologeții imperiului este să compare fiecare guvern care contravine intereselor SUA cu Germania nazistă.
Potrivit acestor tonomate ale imperiului, care se hrănesc cu propagandă, pentru a nu risca să fii acuzat că faci compromisuri cu Putin-Hitler și să comiți păcatul de „împăcuitorism” merită să sacrifici lumea întreagă și pe toți cetățenii Ucrainei. Ei vor arunca cu plăcere fiecare viață ucraineană în vâltoarea acestui război, în timp ce stau în siguranță acasă, mâncând floricele de porumb și scriind pe Twitter, doar pentru bucuria de a-și atârna la butonieră sloganul „nu am făcut compromisuri cu Putin”.
Cu câte vieți mai sunt astfel de oameni pregătiți să alimenteze un război imposibil de câștigat, pe care Occidentul l-a provocat cu bună știință? Pe câți dintre copiii altora sunt ei pregătiți să-i sacrifice? Cât de mult trebuie să mai dureze vărsarea de sânge înainte ca povestea lor „fără împăcare” să-și piardă valoarea? Cât timp va dura până când oamenii se vor trezi din coma indusă de propagandă și își vor da seama că am fost manipulați să sprijinim un război prin reprezentanți care nu aduce niciun beneficiu real oamenilor obișnuiți și care, de fapt, ne sărăcește și ne amenință viața?
Nu există niciun argument moral consistent pentru a continua acest război prin reprezentanți în modul în care s-a desfășurat până acum. Dacă prețuiți cu adevărat viața și pacea, singura cale de ieșire este negocierea și compromisul. Subliniez acest lucru nu pentru că eu cred că se va întâmpla, ci pentru a ajuta, sper, mai multe persoane să deschidă ochii la faptul că suntem înșelați.
Acest articol a fost publicat inițial în limba engleză aici.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
