Războiul proxy al NATO împotriva Rusiei prin intermediul Ucrainei pare să se apropie de sfârșit

Având în vedere toate dinamicile dezavantajoase care converg rapid în zilele noastre, nu există nicio îndoială că războiul proxy al NATO împotriva Rusiei se apropie de sfârșit, deși acest lucru nu înseamnă în mod automat că conflictul va îngheța în curând.

Articol scris de Andrew Korybko, un profesor american de relații internaționale stabilit la Moscova. Publicat pentru prima dată pe blogul său de pe Substack.com.

Eșecul contraofensivei ucrainene, victoria Rusiei asupra NATO în „cursa logistică”, prioritizarea de către Occident a ajutorului acordat Israelului pe fondul războiului cu Hamas, disfuncțiile din Congresul SUA și viitorul sezon electoral s-au combinat pentru a crea o criză pentru războiul proxy al NATO împotriva Rusiei prin intermediul Ucrainei. Aceste analize de la sfârșitul lunii august încoace îi vor pune la curent cu ceea ce se întâmplă pe toți cei care nu au urmărit îndeaproape acest nou conflict al Războiului Rece în ultimele luni:

• 18 august: „Un joc vicios al blamării se declanșează după ce contraofensiva a eșuat în mod previzibil”
• 20 august: „Factorii de decizie politică din SUA sunt prinși într-o dilemă pe care și-au creat-o singuri după eșecul contraofensivei”
• 25 august: „Articolele critice ale NYT & WSJ despre contraofensiva Kievului explică de ce a eșuat”
• 3 septembrie: „Presa canadiană de top a dezvăluit că echipamentul medical de slabă calitate pune în pericol un milion de soldați ucraineni”
• 7 septembrie: „Cel mai înalt oficial militar polonez a discreditat accidental NATO pe mai multe planuri”
• 9 septembrie: „WaPo a relatat că ucrainenii sunt neîncrezători în Occident și cochetează cu o încetare a focului”
• 14 septembrie: „De ce a fost Zelensky excesiv de defensiv în ultimul său interviu cu The Economist?”
• 14 septembrie: „The New York Times a confirmat că Rusia este cu mult înaintea NATO în cursa pentru logistică”
• 31 octombrie: „Revista Time Magazine a împărtășit câteva adevăruri „incomode din punct de vedere politic” despre Ucraina”
• 3 noiembrie: „Comandantul-șef al Ucrainei a făcut un apel de ultimă oră pentru ajutor american”
• 5 noiembrie: „The New York Times vrea ca toată lumea să știe despre rivalitatea tot mai mare dintre Zelensky și Zaluzhny”
• 8 noiembrie: „Ultimele rapoarte sugerează că au loc discuții secrete între SUA și Rusia”
• 14 noiembrie: „Publicul occidental ar trebui să țină cont de cuvintele fostului comandant suprem al NATO despre Ucraina”
• 19 noiembrie: „Zelensky este disperat să discrediteze preventiv eventualele proteste viitoare împotriva sa”.

Și iată o sumedenie de rapoarte din ultimele zile care arată cât de mult s-a schimbat totul:

• 16 noiembrie: „Sfârșitul „gândirii magice” despre înfrângerea Rusiei – experți americani”
• 16 noiembrie: „Tancurile americane Abrams nu au făcut nicio diferență – Zelensky”
• 17 noiembrie: „Zelensky se teme de un nou „Maidan” – Bloomberg”
• 17 noiembrie: „Biden semnează un proiect de lege de finanțare care exclude Ucraina”
• 18 noiembrie: „Bidens i-a întâmpinat pe ruși – vicepremier”
• 18 noiembrie: „Principalul consilier al lui Zelensky critică livrarea lentă a armelor occidentale”
• 19 noiembrie: „Ucraina trebuie să se pregătească pentru pierderea sprijinului american – fost ambasador”
• 19 noiembrie: „Bloomberg prezintă modul în care Rusia a scăpat de sancțiuni”
• 19 noiembrie: „Consilierul de top al lui Zelensky pune la îndoială „supraviețuirea” Ucrainei”
• 20 noiembrie: „Timpul se scurge pentru ajutorul militar american acordat Ucrainei – NBC”
• 20 noiembrie: „Zelensky cere „schimbări rapide””
• 20 noiembrie: „Ucraina „total dependentă” de ajutorul american – secretarul Trezoreriei”
• 20 noiembrie: „STAY OUT: Zelensky îi avertizează pe generalii ucraineni că implicarea în politică pune în pericol unitatea țării”
• 20 noiembrie: „Ucraina „îngrijorată” de presiunea occidentală pentru discuții cu Rusia – șeful securității”
• 21 noiembrie: „Nu există un „glonț de argint” pentru Ucraina – Washington”
• 21 noiembrie: „Ucraina în „mari probleme” – ABC News”

Această avalanșă de rapoarte adaugă credibilitate la evaluarea că acest război prin procură pare să se încheie.

Cele mai importante concluzii sunt următoarele: 1) ajutorul financiar și militar occidental se evaporă într-adevăr; 2) Ucraina se sperie acum și se teme de viitor; 3) rivalitățile politice din această țară se intensifică; 4) Occidentul face într-adevăr presiuni asupra Ucrainei pentru a intra în discuții de pace cu Rusia, cu scopul de a îngheța conflictul; și 5) proteste organice de bază ar putea izbucni în Ucraina în curând. Totuși, nu așa trebuia să fie totul, deoarece Kievul a promis un cu totul alt viitor.

Pare că a trecut atât de mult timp, dar cu doar șase luni în urmă, Occidentul îi înfierbânta pe toți cu privire la ceea ce trebuia să se aștepte de la viitoarea contraofensivă a Kievului de atunci, care trebuia să fie o lovitură de maestru clausewitziană care să demonstreze superioritatea militară a Occidentului. Totuși, în loc ca Rusia să fie alungată înapoi în granițele sale de dinainte de 2014, New York Times recunoștea la sfârșitul lunii septembrie că „Rusia controlează acum cu aproape 320 de kilometri pătrați mai mult teritoriu în Ucraina față de începutul anului”.

În mod clar, această țară singură a putut rezista atacului războiului prin procură al celor „peste 50 de națiuni” care, după cum s-a lăudat recent Biden, s-au alăturat SUA în înarmarea Ucrainei. Chiar și împotriva acestor șanse, în cele din urmă, Rusia – și nu Ucraina – a fost cea care a reușit să lanseze cu succes propria contraofensivă prin extinderea zonei aflate sub controlul său cu 200 de mile pătrate. Totuși, stocurile occidentale au fost epuizate și ceea ce a mai rămas este destinat Israelului, astfel încât această măsură s-ar putea înmulți până la începutul anului viitor.

Dacă frontul sfârșește prin a se prăbuși în direcția opusă celei în care Occidentul se aștepta să se întâmple cu doar jumătate de an în urmă, atunci acest nou bloc al Războiului Rece s-ar putea simți presat să lanseze o intervenție convențională pe teren pentru a proteja unele dintre câștigurile pentru care populația sa a plătit peste 160 de miliarde de dolari pentru a le asigura. În acest scenariu, riscul izbucnirii celui de-al Treilea Război Mondial din cauza unei erori de calcul ar crește vertiginos, lucru pe care niciun responsabil politic responsabil nu dorește să se întâmple. La urma urmei, oricât de radicală ar fi elita occidentală, aceasta nu este sinucigașă.

Rusia este, de asemenea, conștientă de ceea ce este în joc în cazul în care reușește să realizeze o breșă de-a lungul lunilor următoare, dacă frontul se prăbușește ca urmare a problemelor multidimensionale ale Ucrainei, motiv pentru care pare să fie încă angajată față de semnalele puternice ale președintelui Putin din această vară cu privire la negocierea păcii. Cu toate acestea, atâta timp cât Zelensky refuză să se conformeze cerințelor patronilor săi occidentali în această privință, scenariul menționat mai sus va rămâne credibil și s-ar putea materializa mai devreme sau mai târziu.

Aici rezidă semnificația rivalității sale crescânde cu comandantul-șef Zaluzhny. Cel mai înalt oficial militar al Ucrainei ar putea fie să orchestreze o lovitură de stat militară cu aprobarea Occidentului – indiferent dacă aceasta urmează sau nu izbucnirii unor proteste organice de bază -, fie să fie destituit de Zelensky cu aprobarea acestora, ca o recompensă pentru reluarea unor discuții de pace semnificative cu Rusia, într-o anumită calitate. Oricum s-ar desfășura, este de așteptat ca Zaluzhny să joace un rol major în lunile următoare, fie ca „erou”, fie ca „răufăcător”.

Având în vedere toate dinamicile dezavantajoase care converg rapid în zilele noastre, nu există nicio îndoială că războiul proxy al NATO împotriva Rusiei se apropie de sfârșit, deși acest lucru nu înseamnă automat că conflictul va îngheța în curând. Probabil că va continua, chiar dacă doar la o scară redusă, pe măsură ce vor avea loc discuții de pace, inclusiv cele potențial secrete (cu excepția cazului în care amenințarea omnipotentă a unei lebede negre se va materializa). Cu toate acestea, în toate scopurile, acest război prin procură va fi probabil purtat la un ritm diferit de acum încolo.