De ce respectă China sancțiunile occidentale și ce înseamnă acest lucru pentru Rusia? Veronika Sušová-Salminen a observat unele dintre nuanțele relațiilor actuale dintre China și Rusia.
Războiul din Ucraina (și despre Ucraina) a schimbat dinamica relațiilor ruso-chineze. Pe de o parte, China a devenit un partener și mai important pentru Rusia, ceea ce nu face decât să întărească natura asimetrică a relației lor. China este mult mai puternică decât Rusia, iar dependența Moscovei față de Beijing nu a făcut decât să se consolideze în mai multe domenii. Pentru China, Rusia joacă acum rolul unui „berbec” care ar putea să o ajute să „spargă” o fereastră către o „nouă ordine mondială” care nu s-ar mai baza pe dominația necontestată a SUA și a Occidentului.
Din nefericire pentru toată lumea, această „lovitură de berbec” se face prin metodele vechi și cunoscute – războiul prin reprezentanți din Ucraina și, de asemenea, amenințările legate de un război mondial, fără a se încerca în mod serios o soluție diplomatică.
Summitul BRICS din iunie a confirmat faptul că atât Rusia, cât și China sunt interesate de o rearaanjare diferită a puterilor în lume și că politicile lor anti-occidentale reprezintă o agendă comună.
China, pe de altă parte, este o putere economică globală cu interese economice pe fiecare continent, precum și în Europa și SUA. Gradul de integrare al Chinei este ridicat și face parte din rețeta chineză de succes economic, în care diferă foarte mult de strategia Rusiei.
Astfel, este evident că politica chineză față de Rusia are astăzi două dimensiuni distincte: politică și economică.
În sfera politică, China a adoptat o poziție neutră în ceea ce privește conflictul din Ucraina, susținând Rusia în opiniile sale privind NATO și expansiunea acesteia, precum și în critica de principiu a sancțiunilor. Cu toate acestea, ea continuă să susțină suveranitatea Ucrainei și să solicite o soluție diplomatică, adică încetarea ostilităților. Beijingul nu s-a alăturat Rusiei ca aliat și caută să își protejeze în continuare relațiile economice cu Ucraina și nu numai cu aceasta. Chiar și Casa Albă a recunoscut recent că China nu a sprijinit încă Rusia din punct de vedere militar.
Chiar și (unele) companii chineze părăsesc Rusia
În fiecare zi auzim despre companii occidentale care părăsesc Rusia în număr mare. La început, acestea au fost gesturi de solidaritate cu Ucraina și expresii de dezaprobare a atacului Rusiei asupra unui stat suveran. Astăzi, acestea sunt pași în întregime pragmatici, deoarece, în noile condiții de sancțiuni, logistică dificilă și de separare a Rusiei de sistemul financiar global, a face afaceri în Rusia devine din ce în ce mai dificil.
În prezent, este adesea mai ieftin pentru multinaționalele mari și chiar mai mici să părăsească piața rusă decât să rămână. Dar realitatea este că multe companii chineze părăsesc, de asemenea, piața rusă, fie prin ieșirea discretă de pe piață, fie prin oprirea exporturilor de bunuri către Rusia.
Motivele lor sunt, totuși, oarecum diferite. Această situație, de exemplu, privește giganți din domeniul tehnologiei precum Huawei, Xiami, Honor, Lenovo sau producătorul de drone SZ DJI, pentru a menționa doar câteva companii și mărci chinezești.
Aceste mișcări vin într-un moment în care Rusia va avea nevoie de China nu doar ca piață de desfacere pentru produsele sale de bază (gaz și petrol), ci și ca potențial furnizor de tehnologii avansate. Rusia, cu unele excepții, este încă în urmă în acest domeniu sau s-a bazat pe globalizare, adică a importat multe componente importante. Aceasta a fost situația în sectorul electronic, auto, IT și în alte sectoare.
Potrivit Global Times (tabloidul de stat în limba engleză al Chinei), în timp ce importurile din Rusia în China au crescut în primele cinci luni (ianuarie-mai), exporturile chinezești în Rusia au cunoscut un ritm mult mai lent. Statisticile arată o reducere a importurilor de produse IT, cum ar fi laptopuri și smartphone-uri. Cele mai multe dintre aceste produse și companii au o dimensiune globală și ar fi amenințate din punct de vedere economic de sancțiunile secundare ale SUA, în contextul lanțurilor de producție globale și al dependențelor pe care le formează.
Pentru China, piața rusă este cu mult în urma celei occidentale. În 2019, China a exportat 2,02% din toate exporturile către Rusia (și 3,63% din toate importurile, din care aproximativ 70% au fost materii prime). Astfel, în acest domeniu, Rusia va trebui să se bazeze nu pe cooperarea directă, ci pe așa-numitele importuri paralele prin intermediul membrilor Uniunii Economice Eurasiatice, al Turciei și, cu siguranță, al Chinei, acolo unde este posibil.
Cu toate acestea, mai semnificativă este situația nou apărută în jurul cooperării strategice, pe care ambele țări promit să o „consolideze”. De exemplu, compania petrolieră chineză Sinopec a suspendat discuțiile privind cooperarea cu Rusia, inclusiv potențiale investiții în Rusia în valoare de 500 de milioane de dolari. Deși China cumpără petrol rusesc ieftin, nu dorește să investească în Rusia acum.
Războiul a afectat, de asemenea, cooperarea financiară dintre cele două țări, care a căpătat o nouă semnificație pentru Rusia.
Între timp, sistemul global de plăți al Chinei, UnionPay, pe care băncile rusești aflate sub sancțiuni s-au bazat ca alternativă, nu pare să o primească prea curând. UnionPay a suspendat toate discuțiile cu partenerii ruși.
Banca Asiatică pentru Infrastructură și Investiții a urmat o cale similară, suspendându-și, de asemenea, activitățile și operațiunile în Rusia și Belarus (încă din martie), cu mențiunea că le va reevalua. Există, de asemenea, indicii că China a început să se concentreze asupra acelor părți ale infrastructurii „o centură și un drum” care nu privesc Rusia și, probabil, Ucraina. Unii vorbesc despre faptul că Putin ar fi „omorât” partea terestră a acestui megaproiect China-Europa. Toate acestea sugerează prudența chineză, reticența de a-și asuma riscuri mai mari și o strategie de așteptare și observare.
Sprijinul politic al Rusiei, cu unele semne de întrebare
Există, de asemenea, unele semne că nu toată lumea din nomenklatura chineză este deloc sigură că războiul din Ucraina și sprijinul Rusiei pentru acesta sunt benefice pentru China. Pentru unii, războiul a devenit, de asemenea, un motiv pentru a se îndoi de Rusia însăși în ceea ce privește forța sa (potențialul militar).
Fostul ambasador chinez în Ucraina, Gao Yusheng, a luat cuvântul în cadrul unui seminar intern al Forumului financiar internațional din China și al Facultății de Studii Internaționale a Academiei de Științe Sociale din China, unde a evaluat invazia rusă în Ucraina. În mai 2022, diplomatul a remarcat că „poziția Rusiei în acest război devine din ce în ce mai pasivă și mai nefavorabilă și dă semne de înfrângere” și a continuat prin a se referi la Rusia ca la o țară în declin pe termen lung, sugerând că puterea economică și financiară a Rusiei este „extrem de disproporționată” față de statutul său de putere nucleară și că fiecare zi de război reprezintă o povară financiară pentru Rusia.
Gao Yusheng a vorbit, de asemenea, despre modul în care semnele de înfrângere a armatei ruse în Ucraina sunt legate de ceea ce el a caracterizat drept „declinul Rusiei … în domeniile său economic, militar, științific și tehnologic, politic, social și în alte domenii”. Textul său include, de asemenea, următoarea formulare:
„Direcția centrală și principală a politicii externe a regimului Putin este de a considera fosta Uniune Sovietică drept sfera sa exclusivă de influență și de a reconstrui imperiul bazându-se pe mecanismul de integrare în diferitele zone dominate de Rusia. În acest scop, Rusia a fost duplicitară, încălcându-și promisiunile și nerecunoscând niciodată cu adevărat independența, suveranitatea și integritatea teritorială a altor foste state sovietice, încălcând adesea teritoriile și suveranitatea acestora. Aceasta este cea mai mare amenințare la adresa păcii, securității și stabilității în regiunea eurasiatică.”
Acest punct de vedere este, în mod evident, departe de a fi reprezentativ pentru politica oficială a Chinei față de Rusia, dar este totuși demn de atenție și cu greu se află în curentul occidental.
Un alt specialist chinez în relații internaționale, Yan Xuetong, a criticat războiul din Ucraina ca fiind ceva de care China nu va beneficia; dimpotrivă, el a spus că războiul a „accelerat” tendințele geopolitice care vor slăbi poziția Chinei în Europa Centrală și de Est, de exemplu, dar și vor întări confruntarea cu SUA. Mai mult, el a subliniat că aceasta este o altă sfidare a regulilor internaționale – războiul este în sine o încălcare a regulilor, la fel ca și sancțiunile. Acest argument este important, deoarece funcționează în mod deschis cu interesele chinezești.
Yan a recunoscut, de asemenea, că nu se aștepta ca Rusia să meargă la un astfel de război: „Nu mă așteptam ca Rusia să decidă să meargă la acest război, iar Rusia va plăti un preț uriaș pentru asta”. Acest expert chinez a continuat apoi să vorbească despre modul în care războiul va duce la o reducere a influenței globale a Rusiei: „Războiul a făcut mai dificilă pentru Rusia să aibă o viitoare influență globală”. Așadar, evaluarea războiului nu este clară nici măcar în China și ar fi extrem de interesant de aflat ce crede Beijingul despre acțiunile lui Putin în ceea ce privește calitatea procesului de luare a deciziilor, de calcul și de cântărire a riscurilor. Ar fi și mai interesant de știut cum percepe de fapt Beijingul potențialul și puterea Rusiei contemporane.
Dar mai există un alt factor care trebuie luat în considerare. Actualul lider al Chinei, Xi Jinping, va candida din nou la președinție peste câteva luni, în contextul unor probleme economice grave și al nemulțumirilor legate, de exemplu, de politica „zero-Covid”. Xi Jinping nu pare să își permită greșeli politice care ar duce la noi sancțiuni din partea SUA și a Occidentului, de data aceasta împotriva Chinei, chiar dacă la două luni (sic) de la începutul conflictului a pariat pe o interpretare anti-occidentală a războiului ca o luptă împotriva hegemoniei americane și a strategiei occidentale ca un efort de a slăbi Rusia și de a limita China. Această întârziere relativ mare poate însemna că „opoziția din interiorul partidului s-a întărit”, după cum crede Jayadeva Ranade, specialist indian în China. Cu toate acestea, este posibil ca întârzierea să fi fost legată și de faptul că mișcarea lui Putin ar fi putut prinde Beijingul relativ nepregătit și a provocat o oarecare „jenă”. Unii văd apoi ca pe un semn nu tocmai pozitiv faptul că Xi a refuzat invitația lui Putin în Rusia (argumentând că motivul a fost pandemia), ceea ce ei văd ca pe un efort de a se distanța de Rusia și de războiul acesteia. Dar atât Kremlinul, cât și Beijingul au respins această interpretare, iar Dmitri Peskov a declarat apoi că Xi va merge la Moscova de îndată ce „situația o va permite”.
Optimism sau realism?
Optimiștii văd un mare potențial de cooperare sau chiar de alianță ruso-chineză în noul mediu. În perspectiva lor, China va ajuta și va sprijini Rusia nu doar în eforturile sale de a pătrunde prin fereastra unei lumi multipolare și mai sensibile la lumea non-occidentală decât cea actuală, ci și din punct de vedere economic. Ambele țări reprezintă astfel pentru ei un „bloc al schimbării” în relațiile internaționale. Occidentul joacă atunci rolul de protector al status quo-ului care îi convine. Realiștii sunt conștienți de obstacolele existente, de capacitățile și interesele diferite ale celor două țări, inclusiv de dorința Chinei de a nu-și afecta interesele economice și integrarea globală orientată sistematic spre ea însăși.
Printre altele (ideologie, economie), China se deosebește de Rusia printr-un aspect fundamental: nu își asumă riscuri și nu dorește să își pericliteze ascensiunea reală. Astfel, Rusia va trebui să se bazeze pe ea însăși pentru multe lucruri și, având în vedere că a ratat oportunități de a-și moderniza economia și statul în multe privințe, există îndoieli legitime cu privire la dezvoltarea sa viitoare.
În multe privințe, va trebui să se bazeze pe importurile paralele deja menționate, mai degrabă decât pe producția internă și pe independență, sau pe sprijinul direct din partea Chinei, în ciuda retoricii oficiale despre „substituirea importurilor” și parteneriatele „fără frontiere”.
Din păcate, comerțul Rusiei cu China urmează încă formula unei economii periferice: materii prime pentru tehnologie și produse finite, ceea ce arată că nici măcar noua orientare a Rusiei către China nu implică schimbările structurale necesare.
Rusia dorește să schimbe relațiile internaționale fără a-și schimba propria economie, ceea ce reprezintă unul dintre motivele pentru care se află în poziția sa în lume.
Relațiile sale consolidate cu China din ultimele decenii nu au adus prea multe noutăți în această privință, la fel cum campania sa militară din Ucraina s-a bazat pe metode vechi. Dar realiștii înțeleg, de asemenea, că actuala politică occidentală, și în special politica americană, este favorabilă cooperării sau coordonării politice pragmatice și situaționale între Moscova și Beijing, pentru care o înfrângere sau un colaps al Rusiei ar fi o problemă.
Nimic fundamental nu este probabil să schimbe această realitate pe termen scurt. Pe termen lung, însă, lucrurile sunt mult mai puțin sigure…
Acest text a fost publicat pentru prima dată în limba cehă de revista !Argument.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume, care poate fi accesat aici: Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube.
