Recenzia Caietului 2 al lui Antonio Gramsci cu ocazia traducerii în limba română
Baricada preia cu permisiune o serie de articole, publicate originar pe revista Orizonturi culturale româno-italiane. E vorba e recenziile caietelor lui Antonio Gramsci, care au fost traduse şi editate în limba română datorită eforturilor lui Sabin Drăgulin, Angelo Chielli, Ioanei Cristea Drăgulin și a Editurii Meridiane Publishing. Aceste Caiete au fost publicate cu ajutorul financiar atribuit de Ministerul Afacerilor Externe și a Cooperării Internaționale Italiene, prin intermediul Institutului Italian de Cultură din București.
Caietul 2 are un caracter miscelaneu; a fost redactat în mare parte, cu aproximație, între februarie 1929 și decembrie 1930 (unele note au fost adăugate până în octombrie 1931). Activitatea de redactare a fost întreruptă și reluată de mai multe ori, deoarece în paralel cu redactarea acestui caiet, Gramsci mai lucra și la altele (anume la cele care vor deveni 1, 3 și 5). Întreruperile sunt atestate de spațiile albe lăsate de autor în Caiet și prin existența unor forme variate ale scrierii de mână. Caietul 2 este alcătuit din 150 de note, dintre care doar trei au avut o primă redactare, și anume ulterior copiate în întregime sau reformulate în alte caiete. Restul de 147 nu au mai fost preluate de autor nicăieri, și nici reformulate în alte scrieri. Acest caiet nu este altceva decât o colecție atentă și minuțioasă a informațiilor rezultate din activitatea de lectură a revistelor pe care Gramsci a reușit să le citească în perioada de detenție. Cele mai multe informații preluate de autor provin din Nuova Antologia.
Caietul 2 a fost scris de Gramsci cu scopul de a oferi un repertoriu bibliografic care să sprijine redactarea caietelor 1, 3 și 5. Practic, este o colecție de fișe bibliografice cuprinzând indicarea autorului, titlul și detalii editoriale, urmate uneori de un comentariu asupra conținutului articolului sau al volumului luat în considerare. Acest tip de activitate nu este o noutate pentru Gramsci. Teoreticianul sard a folosit această tehnică nu doar în perioada petrecută în închisoare, ci și în timpul studiilor universitare de la Torino. În acea perioadă, Gramsci a fișat aproximativ o sută de cărți unde a notat, pe lângă numele autorului, lucrările etc. și câteva citații provenite din literatura secundară. Caietul 2, cu alte cuvinte, pur și simplu reproduce sistemul de cercetare bibliografică adoptat de Grasmsci în perioada 1911-1916. Interesul lui Gramsci pentru acest tip de activitate sistematică, implicând fișarea unor articole, studii, cărți etc. transpare din nota 73 a Caietului 2, unde preia aproape literal o bibliografie publicată în Mercure de France (1 mai 1928), referitoare la ansamblul relațiilor dintre Action Française și Vatican.
Caietul conține „note” și „însemnări” care acoperă o varietate de subiecte. Însuși Gramsci face această distincție. În prima categorie regăsim fragmente ce provin din gândirea proprie, în timp ce în a doua categorie avem amintiri sau prelucrări ale scrierilor altor autori. Se va observa pe parcursul caietelor că notele, în general, tind să evolueze în conformitate cu forma eseului, ajungând adesea la un nivel ridicat de complexitate conceptuală. Însemnările, pe de altă parte, tind să se structureze pe modelul „fișei bibliografice”. Distincția dintre „note” (note) și „însemnări” (appunti) dacă pare semnificativă pentru înțelegerea completă a textului gramscian, devine mai opacă atunci când trecem la o analiză atentă a textelor. O notă este deseori o reelaborare a diferiților stimuli provocați de lectura lucrărilor altor autori. Dar și în cazul însemnărilor care necesită o muncă atentă de selecție, copiere și reelaborare sintetică, de cele mai multe ori este dificil să le distingi de note. Această observație este un instrument prețios de lectură pentru Caietul 2, care, la o citire superficială, pare să fie doar un lung catalog bibliografic. În realitate, regăsim o sursă bogată de idei ce pot fi citite printre rânduri și își vor găsi în caietele următoare o dezvoltare mai sistematică și mai elaborată. Printre notele care abordează subiecte disparate, preluate din lectura cărților și revistelor, se remarcă unele care prin mărime și tehnicitate pot fi reunite în două mari grupuri: cele dedicate temelor politicii internaționale și cele dedicate bugetului de stat și politicii comerciale.
Referirile la evenimentele contemporane nu ocupă o poziție centrală în Caietele din închisoare și sunt de obicei inserate într-un set de adnotări cu caracter preponderant istoric și filosofic sau, cum este cazul Caietului 2, în fișele altor texte. Totuși din acest lucru nu trebuie să deducem că liderul comunist nu acordă importanță politicii externe. Ca exemplu, putem menționa ponderea acordată de Gramsci factorilor externi contemporani (contextul politic european), în comparație cu factorii interni, în analiza procesului de unificare națională din Italia. Mai mult, după cum afirmă Robero Gualtieri, „asumarea unui orizont complet transnațional, în definiția politicii contemporane, bazată pe dialectica dintre național și internațional, devine din ce în ce mai centrală în elaborarea Caietelor”.
Text publicat în Orizonturi Culturale (nr. 9, septembrie 2021, anul XI)
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!