Mii de copii indieni care acum sunt orfani din cauza virusului COVID-19 ajung în mâinile traficanţilor
Pentru foarte mulţi oameni din întreaga lume, ultimul an şi jumătate a trecut destul de repede în ciuda pandemiei. S-ar părea că ţările bogate au reuşit să-şi repornească economia, și că oamenii se reîntorc la felul în care erau lucrurile înaintea răspândirii virusului COVID-19. Liderii occidentali întreprind vizite internaţionale şi pozează pentru fotografi în timp ce se salută atingându-şi coatele, o imagine potrivită a ceea ce se numeşte revenirea la ,,normal’’. Dar dacă locuiţi într-o ţară ca a mea, această pandemie nu doar că a strămutat milioane de oameni; tsunami-ul de morţi, pierderea mijloacelor de trai, prăbuşirea economică, incompetenţa politică abia dacă ating suprafaţa unui hău fără fund.
Într-un sondaj efectuat de ONG-ul cu sediul urban numit The Nudge Foundation, dintre cei aproape 350 de milioane de oameni aflaţi sub pragul sărăciei, se estima că aproximativ 70 de milioane de oameni erau ,,ultra-săraci.’’ O clasă socială de oameni care supravieţuiesc cu mai puţin de 100 de rupii pe zi (1 dolar este aproximativ 75 de rupii). Aceste familii trăiesc în mici unghere unde programele guvernamentale – aparent concepute pentru bunăstarea acestor oameni – abia ajung. Sărăcia şi analfabetismul sunt greutăţi pe care le poartă şi le transmit numeroşilor descendenţi. Deoarece nu au cunoştinţe despre contracepţie, femeile din multe familii sunt folosite ca maşini de făcut bebeluşi. Adesea, o femeie continuă să nască până când se naşte un copil de sex masculin, deoarece ei cred că el îi va scăpa de sărăcia lor cumplită. Directorul TNF care a efectuat sondajul crede că ultra-sărăcia a crescut cu cel puţin 10% în numeroasele sate în care TNF lucrează. Restricţiile impuse în timpul carantinei au făcut ca familiile să petreacă cea mai mare parte a timpului în casă, iar acest lucru a dus la o problemă dublă: creşterea numărului de nou-născuţi din gospodăriile ultra-sărace şi creşterea bruscă a violenţei sexuale, fizice şi mentale cu care s-au confruntat femeile din cauza bărbaţilor.
COVID-19 i-a afectat în mod evident pe oameni şi este probabil că o mare majoritate a deceselor din mediul rural indian să fi fost grav subestimate. Amploarea deceselor neobservate s-a reflectat prin cadavrele găsite plutind în Gange sau îngropate în nisipul de lângă mal. Cum toate crematoriile de stat nu mai aveau spaţiu, oamenii au început să arunce cadavrele în râu sau să le îngroape unele peste altele.
Pe fondul controverselor şi al unei guvernări vrednice de dispreţ, partidul politic condus de Modi a deschis calea spre și mai multe dezastre. În ciuda avertismentelor clare, decizia de a permite Kumbh Mela – o adunare religioasă care s-a dovedit a fi un eveniment care a contribuit masiv la răspândirea virusului – a fost, de asemenea, criticată ca fiind imprudentă. Sperând să constituie guvernul la nivel federal pentru al treilea mandat consecutiv, partidului aflat la guvernământ i-a lipsit curajul să anuleze o adunare hindusă de masă de teamă să nu-şi piardă votul majoritar. Şi, din acelaşi motiv, nu şi-a anulat ruşinoasa campanie electorală organizată în unele dintre cele mai populate zone din India. Această batjocură a fost, de asemenea, înrăutăţită de celelalte partide aflate în competiţie politică. În timp ce decesele cauzate de COVID-19 declarate oficial se ridică la patru sute de mii de oameni, oamenii de ştiinţă şi statisticienii par să nu fie de acord şi cred că aceste decese ar trebui estimate la 2,5 milioane.
Solicitări de adopţii pe social media
Având în vedere această situaţie deprimantă, credeam că lucrurile nu pot sta mai rău decât atât, dar lucrurile stau chiar mai rău. În luna mai, un prieten mi-a povestit despre răspândirea unui absurd mesaj WhatsApp despre doi bebeluşi disponibili pentru adopţie. În afară de mesajul flagrant de tributar gândirii de castă de la sfârşit, nu m-am gândit prea mult la acest mesaj. Dar la scurtă vreme, postările de pe reţelele sociale despre adopţii care conţineau mesaje atât despre căutarea de copii pentru adopţie, cât şi despre familii care dădeau copii spre adopţie, au devenit prea greu de ignorat. Conform datelor prezentate până la 5 iunie, National Commission for the Protection of Child Rights (NCPCR) a confirmat că până la 30.071 de copii au rămas orfani, şi-au pierdut un părinte sau au fost abandonaţi în mare parte din cauza pandemiei. În timpul primului val de COVID-19, imaginea unui copil care încerca să-şi trezească mama moartă, o muncitoare migrantă lângă gara Bihar, a şocat întreaga lume. Acea imagine sfâşietoare s-a răspândit pe toate reţelele sociale, simbolizând neputința statului de a preveni asemenea decese, dar, așa cum se întâmplă de obicei, la scurtă vreme toată lumea a uitat de imagine. Nici un cuvânt despre siguranţa şi bunăstarea copilului, nici apeluri sforăitoare pe social media despre adopţie în funcţie de castă. Într-o altă parte, într-un orăşel din Maharashtra, un copil a fost găsit lângă trupul mamei sale care murise de două zile în casa lor. Vecinii nu au vrut să rişte să se infecteze intrând în casă, dar poliţia a fost chemată din cauza duhorii insuportabile. Nu există alte ştiri despre o poveste precum aceasta. Jurnaliştii indieni sunt pur și simplu copleşiţi în încercarea lor de a ține evidenţa fiecărui caz aflat în desfăşurare.
În toate postările de pe reţelele sociale despre copiii pregătiţi pentru adopţie, formatul este straniu de asemănător. Uneori, aceste postări au exact aceleaşi cuvinte, doar un număr şi un nume de contact diferit – în funcţie de statul în care se face publicitatea adopţiei. Anurag Kundu, preşedintele Comisiei pentru protecţia drepturilor copilului din Delhi, a urmărit aceste persoane online şi a contactat autorii. ,,Unul din membrii personalului meu a sunat la numărul de pe pagina de Facebook şi i s-a menţionat cifra de 7.000 de mii de dolari pentru un copil’’, a spus el. Cum până acum nu s-a mai întâmplat ca atât de mulţi oameni să moară într-un interval atât de scurt, Kundu crede că amploarea problemei a crescut dramatic după al doilea val, lăsând singuri atât de mulţi copii aflaţi sub vârsta de 18 ani.
În timp ce majoritatea anunţurilor de adopţie sunt făcute de internauţi rău-voitori, care încearcă să testeze apele pentru răspunsuri din partea celor naivi, unii utilizatori online îngrijoraţi în mod sincer publică informaţii prin care solicită ajutor pentru familiile cu copii rămaşi orfani. Asemenea postări ajung în baza de date a traficanţilor care, astfel, ştiu despre un potențial copil la care să ajungă.
Jurisprudenţă slabă şi rată scăzută de condamnări chair înainte de COVID-19
Foarte puţine investigaţii privind copiii dispăruţi au reuşit să-l protejeze pe copil şi să-l condamne pe traficant. Un caz al unei fetiţe de doar două zile care era traficată de o femeie adultă a fost preluat pe 13 iulie de către Anti Human Trafficking Unit (Unitatea anti-trafic de persoane). În aeroportul Ranchi, cincisprezece copii care erau traficaţi de un bărbat şi familia acestuia au fost predaţi către AHTU luna trecută. Dar mai puţin de 1% dintre indienii acuzaţi în ultimul deceniu de infracţiuni legate de sclavie au ajuns să fie condamnaţi. Forţele de ordine lipsite de putere, poliţia şi jurisprudenţa din India subfinanţate, toate au însemnat pedepsirea unui număr mic de persoane şi niciun sprijin pentru victime. Snigdha Sen, cercetător la grupul de suport anti-sclavie Tafteesh, a spus; ,,Nu există frică de lege. Traficanţii care sunt eliberaţi pe cauţiune au multă putere şi influenţează martorii, ameninţă supravieţuitorii şi adeseori comit din nou infracţiuni. Mulţi dintre ei sunt achitaţi în cele din urmă.’’ Conform raportului prezentat de Thomson Reuters Foundation, din cele 429 de persoane acuzate în perioada din 2008 până în 2018 de implicare în 198 de cazuri de trafic din statele Bengalul de Vest şi Andhra Pradesh, au fost pronunţate un totul de doar 3 condamnări.
Datele din 2918 publicate ale National Crime Report Bureau of India indică faptul că 51% din totalul victimelor traficului erau copii, dintre care peste 80% erau fete. Adesea, ţintele traficanţilor sunt comunităţile marginalizate care nu ştiu de unde pot cere ajutor – daliţii, comunităţile tribale şi minorităţile religioase sunt principalele ţinte. Exploatarea ia adesea forme diferite; în afara mafiei traficului sexual, există grupări implicate în cerşetorie în care traficantul deformează faţa sau corpul unui copil pentru atragerea de simpatie/venituri sau muncă forţată în ateliere sau fabrici care conţin materiale toxice. Mulţi copii sunt ,,vânduţi’’ de părinţii lor pentru a lucra în aceste fabrici. Sonal Kapoor, directorul ONG-ului Protsahan din Delhi, a spus: ,,organizaţia noastră a descoperit cazuri în care un părinte a murit, iar celălalt, de obicei tatăl, i-a forţat pe copii să presteze muncă manuală.’’
Cele mai groaznice poveşti sunt cele despre fete tinere forţate să intre în comerţul sexual chiar şi înainte de pandemie, situaţie exacerbată de COVID-19. Adesea, părinţii acestor copii, din cauza condiţiei lor socio-economice precare, sunt atraşi cu promisiunea unei ,,vieţi mai bune’’, ceea ce, în cele din urmă, îi oblige să ,,trimită’’ sau ,,să-şi vândă’’ copiii acestor traficanţi. În multe cazuri un membru al familiei este cel care încheie tranzacţia cu părinţii. Acum imaginaţi-vă amploarea exploatării atunci când un copil este orfan şi statul acordă tutela copilului respective unei rude apropiate.
Cum funcţionează adopţia în India?
Central Adoption Resource Authority (CARA) este organul legal al Women and Child Development Ministry (Ministerul dezvoltării pentru femei şi copii) care serveşte ca agenţia nodală pentru adopţie. CARA este, de asemenea, responsabil pentru monitorizarea şi reglementarea adopţiilor în ţară şi între ţări. Funcţionează prin intermediul diferitelor agenţii care raportează direct la CARA. Există paşi pe care viitorii părinţi trebuie să-i urmeze cu atenţie, un asistent social este însărcinat să verifice mediile familiale etc. Abia după aceste etape un copil este considerat că e pregătit să fie fi adoptat în mod legal. În teorie, această procedură este destul de bine gândită; iar în cazurile în care o rudă alege să adopte copilul orfan sau abandonat, fiecare procedură – cu excepţia selecţiei unui copil – tot trebuie urmată cu atenţie.
Ministerul dezvoltării pentru femei şi copii (The Union Ministry for Women and Child Development, WCD) a informat ministerul sănătăţii că părinţii infectaţi şi internaţi la spital cu COVID-19 trebuie să declare într-un formular cui vor să fie predaţi copiii lor, în cazul în care ei nu supravieţuiesc. Această prevedere a fost promovată pentru siguranţa copilului şi pentru a i se găsi o familie de încredere pe care părinţii o aprobă. Având în vedere cazurile în creştere, această măsură de precauţie ar trebui să fie binevenită. Dar, în majoritatea cazurilor, atunci când membri ai familiei abuzează un copil, părinţii nu află deloc despre cele întâmplate. Astfel, copiii riscă să fie predaţi unui abuzator de către părinţi. În orice caz, asta nu înseamnă că adopţia poate avea loc într-un mod informal sau poate fi grăbită în timpul pandemiei. Părintele adoptiv poate primi custodia copilului doar atunci când respectă protocolul.
Premierul indian Modi a creat un fond de zece lakh (aproximativ 13.400 de USD) pentru fiecare copil orfan. Această sumă le va fi acordată în formă de bursă când vor avea vârsta cuprinsă între 18 şi 23 de ani. Fiecare stat indian are propriul său program financiar destinat să ajute şi copiii orfani. Dar există şi mecanismele pentru ca aceşti copii să nu cadă pradă industriei sexului, deci să ajungă să se bucure de acel fond?
A devenit India prea ,,woke’’ pentru fete şi femei?
India, la fel ca majoritatea ţărilor din Sudul Global, s-a vândut ideologiei woke; există câteva centre de opoziţie, dar acestea sunt motivate de religie şi de fascism. Liberalii indieni susţin complet cultul ,,genului’’; sunt pro-pornografie, pro-prostituţie, auto-identificare şi afirmare. Această preluare a avut loc treptat, dar deoarece corporaţiile au simţit o piaţă în această ideologie, în ultimii cinci ani a avansat din ce în ce mai mult.
În timp ce, pe de-o parte, liberalii acuză guvernul nostru federal conservator că are politici regresive – ceea ce este adevărat –, pe de altă parte, liberalii susţin în mod deliberat diferite forme de exploatare sexuală a femeilor considerate drept ,,alegere.’’
Într-o postare recentă pe reţelele sociale, o femeie membră a parlamentului a distribuit un articol scris de ea despre legalizarea ,,muncii sexuale’’ şi publicat în principalul ziar din India. Nici măcar nu s-a luat în considerare dezincriminarea prostituatelor şi tragerea proxeneţilor şi a clienţilor la răspundere. În schimb, ea scria în articolul ei:
,,Trebuie să recunoaştem munca sexuală drept muncă şi să încetăm de a mai atribui moralitate acestei munci. Bărbaţii adulţi, femeile şi persoanele transgender care fac munca sexuală au dreptul de a câştiga bani prin furnizarea de servicii sexuale; dreptul de a trăi cu demnitate; şi să nu sufere violenţă, exploatare, stigmatizare şi discriminare. Este vremea să regândim munca sexuală dintr-o perspectivă a muncii, pe care să o recunoaştem şi să garantăm drepturi de muncă de bază.’’
Legislaţia din India care reglementează prostituţia se numeşte Immoral Traffic (Prevention) Act, din 1956. Penalizează conducerea unui bordel, solicitarea serviciilor într-un loc public şi trăirea din prostituţie. Parlamentara care dorea legalizarea ,,muncii sexuale’’ a numit această lege arhaică, dând vina pe mentalitatea populară care prezintă prostituatele ca fiind forţate să intre în comerţ şi având nevoie de ,,salvare’’ şi ,,reabilitare’’. Dar a le arăta pe femei şi fete ca fiind forţate să intre în prostituţie nu este o ,,imagine culturală’’, ci realitatea pentru milioane dintre ele.
Ea precizează, totuşi, că este greşit când minorii devin captivi în această afacere; dar cum anume am putea controla o industrie înfloritoare înrădăcinată în exploatarea sexuală şi alimentată de lăcomie? Mai ales când proxeneţii mint în numele copiilor? Există, de asemenea, cazuri în care adolescenţilor li se administrează doze mari de Oradexon (cunoscut în mod obişnuit ca un medicament pentru îngrăşarea vacilor). Medicamentul este folosit pentru tratarea inflamaţiilor şi alergiilor la oameni, dar este utilizat în principal de fermieri pentru îngrăşarea animalelor. Proxeneţii cred că ,,steroidul de vacă’’ sporeşte apetitul sexual şi dezvoltă ,,formele’’ adolescenţilor preferate de ,,clienţi.’’
Fără aşa-numita lege arhaică, cum ar putea cineva să-i salveze pe copiii care ajung să suporte greul acestei ,,munci’’ pe care, aparent, unele femei o ,,aleg’’? În India, prostituţia este o industrie de aproximativ 8 miliarde de dolari, cu peste 2 milioane de prostituate şi 275.000 de bordeluri. Aproximativ 10 milioane de femei sunt captive în comerţul sexual şi probabil multe altele care nu au intrat în statistici. Cum ar putea cineva să afle cu adevărat care dintre ele se prostituează din ,,alegere/consimţământ’’ şi care sunt violate? Prin ce fel de scală poate fi măsurat ,,consimţământul’’?
În timp ce, pe hârtie, legile sunt puternice, ratele de condamnare revelează un adevăr amar. Din acest motiv, raidurile autorităţilor nu funcţionează ca un motiv suficient pentru descurajarea infracţiunii. Inspectorul-şef, Rakesh Shukla, spune: ,,Dacă executăm mai multe raiduri, atunci ei vor trebui să meargă la un avocat şi în instanţă, iar apoi cheltuielile vor fi suportate tot de biata fată. Şi ea va trebui să plătească tot prin prostituţie.’’ Dacă aplicarea unei legi existente este atât de ineficientă, cum ne putem imagina eliminarea complete a acestei legi?
Tot ca parte a agendei ,,woke’’, multe ONG-uri naţionale şi străine s-au reunit pentru a opri un proiect de lege care ar investiga toate tipurile de trafic de persoane şi ar salva, asigura protecţie şi reabilitare victimelor traficate. Mama Cash, cu sediul în Olanda, a fost unul din principalii finanţatori ai campaniei contra proiectului de lege. S-a afirmat că ,,traficul era amestecat cu munca sexuală, ceea ce ar fi sporit stigmatizarea, discriminarea şi violenţa împotriva lucrătorilor sexuali, le-ar fi redus autonomia şi le-ar fi ameninţat drepturile omului.’’ Într-o ţară cunoscută pentru legislaţia sa ineficientă, în care femeile se luptă vreme de trei sau patru decenii pentru orice recurs legal, este îngrijorător să vedem organizaţii occidentale precum Mama Cash, alăturându-se grupurillor care amplifică şi mai mult exploatarea sexuală a femeilor. În timp ce ,,munca sexuală’’ poate aduce beneficii unui grup minoritar, oprirea unui proiect de lege care ar putea salva mii de copii doar prin justificarea vocabularului este nemilos şi anti-femei.
În ciuda acestei campanii, proiectul de lege a fost înregistrat pentru a fi votat la următoarea sesiune parlamentară. A deranjat grupurile de lobby pro ,,muncă sexuală’’ din ţară. Nu cred că incriminarea prostituţiei este soluţia; trebuie să existe prevederi sistematice pentru reabilitarea femeilor prostituate. De asemenea, nu cred că existenţa unei industrii exploatatoare precum prostituţia ar trebui să împiedice o legislaţie care ar putea salva victimele traficului. Pentru a putea ajunge la o soluţie, statul ar trebui să se implice în discuţii nuanţate; dar în timp ce noi aşteptăm acest lucru, greul nu ar trebui suportat de grupurile cele mai marginalizate – cele cu sau fără iluzia alegerii.
În timp ce, printr-o afacere care aminteşte de Amazon, un părinte disperat se pregăteşte să-şi vândă copilul unor traficanţi nemiloşi, avem nevoie de legi mai puternice pentru a putea reduce amploarea problemei, şi nu de relaxarea legilor existente. Trebuie să pedepsim industria care se hrăneşte cu trupurile femeilor şi nu să încurajăm versiunea vioului legalizat.
Care este ,,normalul’’ la care noi vrem să ne întoarcem?
În ciuda numărului foarte mare de morţi şi a situaţiei distopice în care se află ţara, prim-ministrul Modi continuă să se implice într-un plan deloc modest de redezvoltare, care include un nou sediu pentru parlament, clădiri de birouri de mai multe etaje, locuinţe noi pentru vice-preşedinte şi pentru el însuşi. Este de aşteptat ca aceste investiţii să ajungă până la 200 de miliarde de rupii (2,7 miliarde de dolari), iar lucrările nu au fost oprite nici măcar în timpul carantinei. Premierul susţine că guvernul său a făcut o treabă excelentă în combaterea pandemiei COVID-19, chiar dacă India a primit din nou, după patruzeci şi cinci de ani, eticheta de ,,ţara sărăciei în masă.’’ În 2019, deci înaintea pandemiei, Organizaţia Naţiunilor Unite estima că numărul săracilor din India se ridică la 364 milioane, adică 28% din populaţie. Violenţa motivată de castă, violul conjugal, crimele de onoare, decesele din cauza zestrei, infanticidul feminin vor continua să afecteze femeile din India. Precum copiii care au fost vânduţi de părinţii lor, la fel şi miile de copii rămaşi orfani în vreme de pandemie COVID-19 vor fi forţaţi să facă o formă de muncă sclavagistă.
Orice rezistenţă din partea femeilor ca mine, care nu suntem feministe liberale sau conservatoare, este respinsă şi etichetată ca bigotism sau pudibonderie. Între lupta cu lideri fascişti şi cu organizaţiile liberale din fiecare stat, nu există un ,,normal’’ la care să ne întoarcem. Din nefericire, pentru cei mai mulţi dintre noi, în această ţară nu a existat niciodată ceva ,,normal.’’
Acest articol a fost publicat iniţial pe 4w.pub pe 20 iulie 2021 şi este preluat cu acordul autoarei.
Baricada este o publicaţie independentă, care este sprijinită financiar de către cititorii săi. Dacă acest articol ţi-a plăcut, sprijină existenţa Baricadei! Vezi cum ne poţi ajuta – aici!
Baricada România dezvoltă un canal din Telegram cu conţinut inedit, axat pe luptele muncitoreşti din România şi din lume. Baricada România mai poate fi urmărită pe Twitter: şi are mai multe video interviuri pe canalul său din YouTube. Vă puteţi şi abona pentru newsletter-ul Baricadei România!
